Valeriu Munteanu a tot revenit în poveștile oamenilor cu care am vorbit în ultimii ani. Nu numai despre Republica Moldova, ci și despre AUR și felul în care acest partid și-a îmbogățit membrii avizi de putere. Căci Valeriu Munteanu s-a ocupat de banii AUR dintr-o poziție de trezorier. Deci e un personaj-cheie. Ca toți oamenii care se ocupă de banii partidelor.
Faptul că un personaj-cheie iese la înaintare cu fake-news-uri legate de intențiile unui minister al României n-ar trebui, deci, să ne mire prea tare. Însă ar trebui să ne ridice multe semne de întrebare cu privire la modul în care statul român reacționează la asta. Cu atât mai mult cu cât Valeriu Munteanu are și un frate important. Numele lui e Ruslan. Și a fost vice-director al SIS. Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova în vremea lui Plahotniuc.
Valeriu Munteanu a fost ministru al Mediului în Republica Moldova în perioada 2015 – 2017 și știm că a candidat din partea AUR în 2021, dar în Republica Moldova a obținut 0,4%. Deci la el acasă nu are prea mulți fani. Numai în România a găsit rampa de lansare.
Dar să începem cu începutul.
Pe data de 4 decembrie, la ora 13.29, pe pagina de Facebook a parlamentarului AUR Valeriu Munteanu e publicată următoarea postare:
“Ministerul Mediului, condus de USR-sta Diana Buzoianu, a modificat procedurile care permit abandonarea și demolarea barajelor, în acord cu directivele Comisiei Europene care urmăresc eliberarea a 25.000 km de râuri până în anul 2030. Noile norme permit, pentru prima dată, demolarea barajelor pe baza unor criterii mult mai largi, inclusiv: la simpla solicitare a deținătorului, cu acceptul unor beneficiari, ca urmare a unor expertize tehnice care constată riscuri, prin decizia autorităților competente, prin hotărâri judecătorești, ceea ce deschide ușa ONG-urilor radicale să atace barajele în instanță și să ceară eliminarea lor.
Această abordare reprezintă un hazard politic și tehnic: România este un stat care depinde semnificativ de hidroenergie, iar barajele nu au doar rol energetic, ci și rol vital în prevenirea inundațiilor, în acumularea de apă și în funcționarea sistemului energetic național. AUR cere Guvernului să oprească imediat procedurile care permit desființarea barajelor fără justificare tehnică solidă; solicită public Guvernului să-și exprime poziția oficială asupra acestor politici; cere blocarea oricărei proceduri de demolare până la realizarea unui studiu de impact independent; avertizează că România nu își poate permite să sacrifice hidroenergia — una dintre cele mai stabile și mai curate surse de energie ale țării — pe altarul unor obiective birocratice impuse de la Bruxelles.”
Ce face aici, mai exact, Valeriu Munteanu? Unii ar spune că minte într-un mod absolut înfiorător. Și da, o face. Numai că are și o logică.
Cei care se ocupă de perpetuarea războiului hibrid au învățat un lucru important despre oameni: acela că ei vor fi mult mai tentați să creadă o minciună mare decât o minciună mică. De ce? Din mai multe motive, dar în primul rând pentru că ne place să ne simțim speciali și să credem despre noi că știm lucruri îngrozitoare pe care alții nu doresc sau nu vor să le creadă, nefiind la fel de bine înzestrați.
Deci Valeriu Munteanu aruncă în spațiul public o minciună mare, pentru că el știe din surse foarte bine pregătite că masele pot fi manipulate mai eficient prin minciunile mari.
Și nu vă gândiți că povestea asta a plecat de la ceva anume.
Am contactat-o pe Diana Buzoianu, ministru al Mediului, ca să vedem de ce ar putea exista o astfel de discuție în spațiul public și ea ne-a spus că nu există absolut niciun motiv pentru care cineva să fi lansat, din bună-credință, un astfel de narativ.
“Nu, nu voi dărâma barajele!
Cu privire la fake news-urile care au apărut în aceste zile pe filiera extremistă, că urmează să demolez barajele, consider că e important să fie menționat faptul că, în acest moment, la Ministerul Mediului nu există niciun document care să fi fost pus în transparență publică care să cuprindă măcar ceva elemente despre o posibilă dărâmare a barajelor. Nu au fost adoptate ordine sau legi cu privire la dărâmarea barajelor în ultimele luni de zile, deci nu în mandatul meu.
Aceste fake-news-uri sunt cu atât mai periculoase cu cât ele sunt date într-un moment de criză pe aceste teme și, mai mult decât atât, este folosit acest moment de criză pentru a genera și mai multă panică în populație pe un subiect care este, din punctul meu de vedere, de siguranță națională. Riscurile sunt foarte mari și se vede foarte clar că acești oameni vor să facă mult mai mult decât doar să dezinformeze. Vor să genereze panică, fără nicio informație reală, fără niciun punct real de la care să fi pornit vreo urmă de zvon.” – a punctat Diana Buzoianu pentru INVESTIGATORIA.
Privind către modul în care se manifestă public acest Valeriu Munteanu de ceva vreme, aruncând în spațiul public românesc cu tot felul de informații false sau neverificate, ne dăm seama că el are un scop mai mare: acela de a destabiliza niște lucruri. Așa cum a procedat și în Republica Moldova ca să discrediteze unioniștii în interesul Rusiei. Pattern-ul e același.
Pagina de socializare a lui Valeriu Munteanu e o veritabilă colecție de informații false și neverificate, enunțate într-o formă de disperare, gândite pentru a stârni panică.
Și nu vizează doar Ministerul Mediului, unde ai putea prespune că se pricepe, pentru că a lucrat în domeniu, ci și proiecte guvernamentale sau intenții ale statului român.
Frații Munteanu, “Muntenii”, cum li se spune în Republica Moldova, sunt trei la număr. Unul a lucrat la Mediu, altul la SIS și altul la Primăria Chișinău.
Sunt considerați carieriști și cei care îi cunosc spun astăzi că le pare rău că nu i-au văzut mai bine la timpul potrivit.
O astfel de voce e aceea a lui Anatol Șalaru, fost ministru al Apărării în Republica Moldova.
“Pe Valeriu Munteanu îl am pe conștiință, asta e toată problema. L-am promovat la partidul liberal, era băiat tânăr, am zis să-l ajutăm și uite că el s-a dovedit a fi un ticălos. E decorat cu Ordinul Steaua României de Băsescu în 2013. E printre cei care au făcut o sesizare la Curtea Constituțională și e primul caz în lume în care patru oameni au făcut o sesizare și Băsescu i-a decorat. Cum să te decoreze pentru o sesizare?
Frații Munteanu sunt carieriști. Ruslan Munteanu a fost căpitan în poliția economică. El luptat eroic cu babuțele care vindeau în piață mărar și pătrunjel. Valeriu Munteanu a intrat în politică și s-a băgat pe sub pielea lui Mihai Ghimpu și îi ducea geanta. Și l-a convins pe Ghimpu să îl promoveze pe fratele lui la SIS.”
La SIS, Ruslan a fost pregătit de Alexandru Bălan. Sună cunoscut numele ăsta, nu? Păi e cunoscut, pentru că Bălan e fostul director al SIS, acuzat recent că a livrat secrete ale României către KGB-ul din Belarus.
Ne amintim că procurorii DIICOT îl acuză pe Bălan de trădare prin transmitere de informații secrete de stat, în formă continuată, în favoarea KGB-ului din Belarus – fosta structură de securitate sovietică, încă activă la Minsk.
Conform anchetatorilor, Bălan ar fi furnizat date confidențiale în cel puțin două întâlniri desfășurate la Budapesta. Informațiile transmise, susțin surse judiciare, ar fi avut potențialul de a compromite securitatea națională a României, având în vedere natura sensibilă a cooperării dintre serviciile de informații regionale.
Cazul a fost documentat printr-o amplă operațiune coordonată de Serviciul Român de Informații (SRI), în parteneriat cu serviciile de informații din Cehia, Polonia, Ungaria și, în etapa finală, cu SIS-ul moldovean.
Ruslan Munteanu, fratele lui Valeriu, a fost educat într-ale spinajului de Alexandru Bălan. Și ne-o spune tot Anatol Șalaru, în exclusivitate pentru INVESTIGATORIA.
“Ruslan a fost detestat la SIS. A fost trimis acolo șef de direcție economică. Și Bălan era la contraspionaj. Iar Bălan i-a fost un fel de mentor. Alexandru Bălan e din 2000 angajat la SIS. În 2015 Ruslan Munteanu a devenit vice-director la SIS. Iar Alexandru Bălan a făcut ce a știut el mai bine: s-a ocupat de contraspionaj și de sabotarea României și a tuturor inițiativelor comune. Că România l-a rugat să facă lucruri, a promis că le face și nu le-a mai făcut. A fost implicat în mai multe acțiuni, mai ales în 2009, când erau proteste, el a fost de partea cealaltă și s-a ocupat de reprimarea protestelor. El fiind la contraspionaj a pregătit materialele astfel ca cei din Ambasada Română să fie declarate persona non-grata, inclusiv ambasadorul. Deci a fost un tip foarte dubios. Și Ruslan Munteanu a îndeplinit comenzile lui Ghimpu și Plahotniuc.”
Fostul ministru al Apărării își mai amintește o situație în care Ruslan Munteanu pare să fi făcut, în calitatea lui de reprezentant al SIS, jocurile Rusiei.
Iată cum:
“Și un caz clasic a fost când la începutul anului 2016 am scos la licitație trei sisteme antiaeriene S125 rusești, produse în anii 70. Nu mai erau funcționale, au fost scoase din uz și Parlamentul le-a inclus într-o listă de active care trebuiau vândute. Și tot primeam de la Procuratura Militară notificări că aduc daune statului că nu le vând și le-am transferat la o subdiviziune a Ministerului Apărării și le-am spus să le scoată la licitație.
Au fost evaluate la un preț și a venit o firmă din Anglia, fondată de apropiați ai instituțiilor de forță ucrainene, și licitația a fost anulată. S-a repetat licitația și firma aceea a cumpărat sistemele astea la un preț triplu decât cel propus de noi. Orice tranzacție de felul ăsta trebuie aprobată de o comisie specială. În fruntea comisiei la noi era Ministerul Economiei, dar erau și alți reprezentanți ai instituțiilor. Timp de doi ani de zile, Ruslan Munteanu, fiind reprezentant al SIS-ului în comisia asta, a blocat trasferul către Ucraina a acestor trei sisteme, deja plătite.
El tot inventa motive: legături cu teroriștii, că e firmă-fantomă, mințea enorm. În 2017 ambasada americană a trimis o scrisoare la guvern în care spunea că totul e ok și nu are sens blocarea. Și atunci s-a mers mai departe și Ruslan n-a mai putut bloca tranzacția. Și atunci mă întreb: cine l-a pus să blocheze?” – a punctat Anato Șalaru pentru INVESTIGATORIA.
Niște întrebări importante rămân. Și e bine să avem în vedere lucrurile astea, exact așa cum se văd ele public. De exemplu, atunci când a izbucnit scandalul legat de întâlnirea cu George Simion la Cernăuți cu oameni din FSB, a apărut în scenă Ruslan Munteanu. Public, la Antena 3, unde a spus: “Eu eram la SIS și eu știu că nu a venit nicio informație din Ucraina și n-a existat nimic împotriva lui George Simion”. Doar că în perioada aceea el nu mai lucra la SIS.
Și punctează foarte bine tot Anatol Șalaru: “Cum putem presupune că George Simion face jocurile Moscovei, pentru că discursul lui George Simion coincide unu la unu cu discursul Moscovei și partidelor pro-ruse din Republica Moldova, apar multe semne de întrebare în privința unor personaje precum frații Munteanu.
Bălan a lucrat cot la cot cu Ruslan Munteanu la SIS și a fost întotdeauna un mare anti-român. În spațiul public din Republica Moldova se vehiculează faptul că Valeriu Munteanu ar fi fost unul dintre oamenii lui Bălan trimiși cu misiuni în România. Și el ar trebui să clarifice asta.
Pentru că e inacceptabil ca un deputat în Parlamentul României să fie învinuit de așa ceva. SIS-ul de pe timpul lui Voronin nu poate fi comparat cu SIS-ul de astăzi. Pentru că Valeriu Munteanu are datoria să pună lumină asupra acestor discuții și care trebuie lămurite. Mai ales că toată lumea știe cu ce se ocupa Alexandru Bălan, cum racola studenții care se aflau în România, eu cred că și statul român, și Valeriu Munteanu, au tot interesul să lămurească aceste acuzații.”
Dar am mai auzit despre Valeriu Munteanu și din surse apropiate AUR.
Căci Valeriu Munteanu e “omul care se ocupă cu banii la AUR”. Din zona fostei conduceri a AUR Arad au venit către noi niște informații foarte interesante, legate de modul în care banii filialelor AUR se duceau către firmele de casă ale liderilor de partid. Și astfel am aflat că Valeriu Munteanu strângea bani pentru servicii pe care filialele nu le prestau și de care nu aveau nevoie, în avantajul unor firme private, apropiate de unii dintre liderii partidului. În acest caz, de Marius Lulea. Dar documentăm și altele similare.
În cadrul unei discuții cu fosta conducere a AUR Arad, am aflat în exclusivitate, cum de combinațiile financiare ale șefilor AUR se ocupă în mod direct fratele fostului adjunct al SIS din Republica Moldova, Valeriu Munteanu:
“Când s-a încheiat campania localelor, în ultima zi, vineri, la ora 18.00, ne suna Valeriu Munteanu, care e deputat AUR și și fratele adjunctului serviciului secret din Moldova. Omul acesta se ocupa de finanțele partidului în momentul ăla.
Noi am depus, conform tuturor cheltuielilor noastre, o anumită sumă de bani plus bani mandatarului, că așa se fac lucrurile. Era trecut de 100.000 de lei, nu era o sumă imensă, dar în ultima zi ne-a sunat Valeriu Munteanu și ne-a spus că vrea să discutăm. Domnul Munteanu ne explica că el nu mai poate să plătească o factură de 60.000 de lei pentru print-urile care s-au realizat în Arad pentru că nu sunt bani în cont.
Și am zis: “Cum să nu fie bani în cont? Noi v-am virat toți bani!” Și ne zice Munteanu: “Păi nu! Voi, la Arad, ați avut o comandă de ziare care s-au plătit la Iași de 60.000 de lei” Și îi ziceam: “Dar noi n-am plătit niciun ziar și nici n-am văzut niciun ziar!”. Și zicea că noi am fi vorbit cu Marius Lulea și ar fi spus în ce localități să trimită acele ziare. Și insistam că noi nu am văzut niciun ziar. În 10 minute nu mai aveam cum să depunem bani în cont, dar dacă se sesiza AEP-ul puteau fi probleme mari atunci. Dar colegii din Hunedoara ne-au zis că lor li s-a tras din bani 80.000 de lei de către o firmă apropiată domnului Lulea și a strâns așa bani din județe. “ – ne-a spus sursa noastră, sub protecția anonimatului.
Cazul Munteanu nu este, în esență, despre o postare pe Facebook sau despre o minciună spusă într-un moment de criză. Este despre un mecanism mai larg, perfect recognoscibil în logica războiului informațional pe care Rusia îl duce de ani buni în regiune.
O logică simplă și eficientă: arunci o minciună mare, bine calibrată, într-un moment tensionat, și apoi aștepți. Panica își face treaba de una singură. Instituțiile sunt puse în defensivă. Publicul devine nesigur. Iar spațiul politic se fracturează. Valeriu Munteanu însuși pare construit pentru acest rol.
Acest comportament nu poate fi desprins de contextul familial. Ruslan Munteanu, fratele său, nu este un anonim. A fost vice-director al SIS în perioada Plahotniuc, format în contraspionaj de Alexandru Bălan—omul acuzat de procurorii români că a livrat secrete către KGB-ul din Belarus. Sunt conexiuni care nu demonstrează nimic automat, dar ridică întrebări serioase. Întrebări pe care statul român ar trebui să le ia în serios, mai ales când unul dintre frați are acces la instituțiile României și produce constant panică publică.
Iar când intrăm în zona AUR, lucrurile capătă o altă nuanță. Sursele indică un sistem de fluxuri financiare opace, în care Valeriu Munteanu ar fi jucat rolul de colector, direcționând bani din filiale spre firme apropiate conducerii partidului. O schemă în care minciuna nu e doar instrument politic, ci și metodă de administrare. O dublă rețea: de influență și de profit.
Luate împreună, toate aceste elemente arată clar un pattern. Un mod de operare. Adevărata întrebare, în acest punct, nu mai este ce face Valeriu Munteanu. Întrebarea reală este cine îl lasă să facă asta și de ce.
Pentru că, dincolo de „Munteni”, de SIS, de AUR și de toate conexiunile care se văd deja cu ochiul liber, rămâne o problemă fundamentală: cât de pregătit este statul român să răspundă unor astfel de actori integrați în propriul său sistem politic?
