Mai țineți minte cruciada purtată de, pe atunci premier, Marcel Ciolacu împotriva industriei jocurilor de noroc? Acel moment de vitejie politică, bine regizat, în care ne promitea bătând cu pumnul în masă că scoate păcănelele în afara localităților? Ne spunea că redă demnitatea orașelor și că nu va ceda șantajului industriei. Era „primul premier neșantajabil”, eroul care se lupta cu balaurul.
Ei bine, Marcele, ne-ai mințit. Și nu a fost o minciună prin omisiune, ci una calculată, politică, ambalată într-o lege făcută pe genunchi care nu a rezolvat nimic. Ai mutat praful sub preșul comunelor uitate de lume, cu sub 15.000 de locuitori, dar ai lăsat cancerul să metastazeze în marile orașe, exact acolo unde densitatea victimelor este cea mai mare.
Să ne luăm ochelarii ăia buni și să privim în jur. Nu există colț de stradă, parter de bloc sau intersecție circulată fără neoanele stridente ale unei săli de jocuri. Au ajuns să concureze cu farmaciile și băncile, creând ecosistemul perfect al românului captiv: iei salariul, îl bagi la aparate, apoi te duci la amanet aflat, extrem de convenabil, ușă-n ușă cu cazinoul, pentru a-ți amaneta verigheta, telefonul, ceasul, mașina, casa…
Statul nu doar că tolerează, dar participă activ la acest desfrâu. Loteria Română, instituție venerabilă, a ajuns să te invite să joci bilete direct din aplicația de plată a parcării. Plătești locul de parcare în centrul orașului și, dacă tot ești acolo, cu cardul salvat, de ce să nu îți încerci norocul? E o normalizare parșivaă a jocului, o integrare a viciului în cele mai banale activități cotidiene.
Boala s-a digitalizat agresiv și a scăpat de sub orice control. Deschizi un joc pe telefon, poate chiar unul inocent jucat de copii, și ești bombardat cu reclame la cazinouri online.
Iar ultima frontieră a acestei mizerii necontrolate, pe care autoritățile se fac că nu o văd, o reprezintă reclamele generate cu Inteligență Artificială (AI). Internetul e plin de deepfake-uri care circulă fără griji, folosind interfețele unor bănci importante din România sau imaginea unor persoane publice, promițând „câștiguri instante” de mii de lei.
O iluzie digitală care lovește în naivitatea și nevoia acută de bani a românilor, sub nasul unui ANPC inert și al unui stat care pare mereu luat prin surprindere de tehnologie. Este o fraudă pe față, dar cine să o oprească? Instituțiile sunt ocupate să numere taxele încasate de la operatori.
Uitați-vă și spre sport, de exemplu la Liga 1 (sau SuperLiga, cum îi zice sponsorul principal, o casă de pariuri, evident). Aproape că nu mai există tricou de fotbalist care să nu aibă pe piept numele unei agenții de pariuri. Sportul rege nu mai promovează sănătatea sau competiția, ci cota 2 și „pariul șansă”.
Vedetele au fost, teoretic, scoase din reclame prin noile reglementări CNA, dar brandurile au rămas uriașe pe stadioane, pe panouri publicitare stradale cât blocul, în mintea copiilor care se uită la idoli și văd niște panouri publicitare ambulante pentru jocuri de noroc. Când sponsorizezi majoritatea echipelor de fotbal, ai cumpărat, de fapt, tăcerea unei întregi societăți.
Demența a ajuns atât de profundă încât vedem preoți la păcănele, încercând să „multiplice” banii parohiei. O imagine demnă de un film absurd, care arată cât de adânc a pătruns veninul: nici cele sfinte nu mai sunt barieră în fața „specialelor”. Iar sistemul de autoexcludere? O glumă proastă. Un dependent care vrea să se oprească găsește ușa deschisă larg, pentru că operatorul nu are niciun interes real să-și oprească „vaca de muls”, iar controalele sunt o formalitate.
În urmă cu câteva zile, Guvernul a publicat proiectul Reformei Administrației unde regăsim o modificare adusă pentru OUG 77/2009, vândută ca o mare victorie. Ce a făcut Guvernul, de fapt? A aplicat tactica Ponțiu Pilat: s-a spălat pe mâini și a aruncat responsabilitatea în curtea primarilor.
Conform noului Articol 503, aln. 67, art. 3:
„(1) Consiliul local decide, prin hotărâre, dacă pe teritoriul unității administrativ-teritoriale pe care o reprezintă se pot desfășura activități de jocuri de noroc.”
Teoretic, sună democratic: descentralizare. Practic, este o invitație deschisă la corupție locală și presiune. Guvernul central, cu toată puterea serviciilor și a instituțiilor de forță, s-a declarat învins de „șantajul” industriei, dar se așteaptă ca un Consiliu Local dintr-un oraș de provincie să reziste?
Legea spune că operatorul are nevoie de „autorizație de funcționare locală” și că primăria stabilește zonele și taxele.
„(4) Autoritatea administrației publice locale stabilește (…) cuantumul taxei locale datorate pentru obținerea autorizației de funcționare”
Când bugetul local e sărac, iar „păcănelele” vin și flutură teancul de bani pentru taxe locale, principiile morale se evaporă. Un primar va fi pus să aleagă: bani la buget pentru asfalt și panseluțe sau „moralitate”. Ce credeți că va alege?
Guvernul știe exact ce face. Vrea să creeze un cadru legal stufos, birocratic, care pare dur la prima vedere, condiționând licențele de autorizații locale, dar care, în realitate, fragmentează decizia și o face vulnerabilă la mita mică, locală.
Cu toate acestea, în timp ce noi ne învârtim în jurul cozii cu legi care permit păcănelele în 90% din mediul urban (acolo unde sunt banii), cei cu care ne comparăm când e ceva de rău au luat măsuri reale, nu de fațadă.
Republica Moldova a avut curajul să interzică total publicitatea la jocurile de noroc și pariuri sportive încă din 2021. La ei s-a putut. La noi, CNA-ul încă „lucrează la definiția persoanei cu notorietate”.
Bulgaria, țară cu probleme similare, a votat recent interzicerea completă a reclamelor la jocurile de noroc în mass-media, conștientizând dezastrul social.
S-au făcut multe reportaje, anchete, investigații, și cu toate acestea încă suntem orbiți de neonul de la colțul blocului. Marcele… tu ai plecat, dar prostia ta tot a rămas. Ai pozat în victimă, dar la final, ai făcut ce ai știut mai bine și-n Ciolacu 1, și-n Ciolacu 2. Ai vorbit ca să nu taci și ca să mai bagi o fisă în încercarea de a stopa dezbinarea electoratului PSD. A, și încă o fisă la visul de a fi președinte. Această propunere de lege lasă Bucureștiul și marile orașe pradă industriei și arată că, de fapt, ați capitulat. Sau, mai rău, ați negociat pacea.
Ați scos aparatele din satele în care oricum nu era profit mare, dar le-ați securizat poziția acolo unde contează. România a rămas țara păcănelelor, și probabil va rămâne în continuare.
Nu ne-ai salvat, Marcele. Doar ne-ai amăgit că o faci, în timp ce România continua să bage fise, sperând la o „specială” care nu a venit niciodată. Astăzi asistăm la jocul unui stat care încasează taxa pe viciu și se uită în altă parte când cetățeanul își distruge viața.
