Informațiile pe care le-am prezentat ieri, ne demonstrează că nici măcar comunitatea de spioni americani nu consideră că ar fi existat vreo amenințare iminentă la adresa securității americane. Comunitatea de experți în securitate considerau la fel ca cea de spioni. Chiar Donald Trump se lăuda după războiul de 12 zile că programul nuclear iranian a fost spulberat și nu mai reprezintă o amenințare.
Războiul din Irak a fost condamnat de toată lumea pentru faptul că a fost ilegal și neprovocat. Spre deosebire de acest război, administrația americană de atunci avea totuși o strategie de Nation Building, cu care eu de exemplu am fost întotdeauna de acord, cu toate că eram conștient că e aproape imposibil să funcționeze. Războiul din Afganistan nu a fost ilegitim sau ilegal, ba chiar a fost provocat. Coaliția de Voință de atunci avea în spate activarea art. 5 al NATO și intra sub articolul 51 al cartei ONU (dreptul de a folosi forța în caz de legitimă apărare).
Acest război însă nu pare să aibă niciuna din bazele legale sau orice formă de legitimitate morală pe care ar fi putut-o invoca americanii în cazul celui din Irak. Nu. Este un război de voință a lui Donald Trump. Nu este un război de salvare a populației Iraniene, altfel îl eliminau pe Kamenei în ianuarie, când regimul acestuia a ucis până la 60.000 de oameni. Pe Donald Trump sau pe Netanyahu nu-i interesează câtuși de puțin de populația Iraniană. Ba chiar îmi permit să argumentez că o parte din iranienii uciși în ianuarie au protestat fiind încurajați de un Donald Trump care știa că nu va interveni pentru salvarea lor. Este echivalentul trimiterii la moarte a rușilor din trupele de asalt la ordinul lui Putin, acesta știind că vor muri și cel mai probabil nu vor produce nicio schimbare semnificativă pe front.
În Strategia de Securitate Națională a SUA publicată pe 5 decembrie 2025 se spune clar că este în beneficiul americii ca Europa să nu fie unită, să fie divizată, susținând o europă a națiunilor. În același timp promovează ideea ca SUA să acorde atenție specială țărilor din Europa centrală, de est și sud, în detrimentul cooperării cu Uniunea Europeană ca bloc comunitar.
Practic nu trebuie să căutăm semne despre ce vrea Administrația Trump de la România. E scris în strategia lor: folosirea României, alături de alte țări din Europa Centrală și de Est, pe post de cal troian pentru a sparge în bucăți Uniunea Europeană. Europa Națiunilor, este un concept promovat de Strategia de Securitate a lui Trump și de (atenție!) Vladimir Putin, cel mai recent în octombrie la Valdai unde a spus explicit că Europa trebuie să redevină o entitate a statelor să rămână o „Europă a națiunilor”. În mod dovedit rușii și americanii din administrația Trump susțin grupul europarlamentar Europe of nations and Freedom, din care face parte și AUR de exemplu. Putin și Trump în cor deplâng „decăderea civilizațională a Europei” în exact aceiași termeni, în același timp.
În acest context și în această cheie trebuie să ne uităm la potențialele decizii ale României. Decizia de a da cu flit la propunerea Franței, dar și intenția (existentă momentan doar pe surse) de a semnala o apropiere de cerințele americanilor în războiul din Iran, absența de la Forumul de Securitate de la Munchen, unde Europa și-a promovat ideile de uniune mai profundă și de viitoare putere militară, absența de la Davos, unde Europa a pus piciorul în prag în fața unui Trump care amenința cu anexarea prin forță militară a Groenlandei și prezența la Consiliul Păcii, organizație privată a lui Donald Trump sunt toți indicatori evidenți ai unei apropieri a lui Nicușor Dan de mișcarea MAGA și de Donald Trump.
Introducerea României pe o traiectorie de coliziune cu intenția Uniunii Europene de a se transforma într-o uniune mai profundă, este dăunătoare și pentru România și pentru UE. O europă fragmentată dovedește și azi că este slabă – vezi Ungaria vs Ucraina. Destrămarea visului european este poate dorința cea mai mare a lui Putin, pentru că atunci va avea o cale mult mai liberă spre extinderea sferelor de influență, unde România ar pica cum ar fi cel mai prost.
Ceea ce ar părea astăzi un câștig pe care mulți îl vor echivala în mod total greșit cu deschiderea spațiului aerian pentru SUA în 1999 pentru bombardarea Iugoslaviei, poate însemna pe termen lung o pierdere mare. Spania s-a poziționat clar împotriva unei decizii perfect similare. Marea Britanie a stat pe gânduri câteva zile până când să permită utilizarea a două baze departe de ei. Europa în sine stă departe de implicarea ALĂTURI de Trump în acest război. România pare-se că este blestemată să stea alături de acest infractor.
Singura carte potențial câștigătoare pentru România pe termen scurt, mediu și lung este Europa, apropierea de nucleul dur european și îndepărtarea de orice actori statali care ar încerca să ne împiedice de la acest obiectiv. În contextul României, cu o criză a îmbătrânirii care vine repede peste noi, cu analfabetism funcțional la jumătate din elevii de clasa a 12-a și cel mai probabil la peste o treime din populația activă, cu sisteme (educație, sănătate, Justiție) care nu funcționează sau funcționează prost, doar Europa ne poate fi aliată, nu cineva de peste mări și țari și cu siguranță nu balaurul de la est.
Și să nu uit: că veți vedea des pe net în zilele astea: nu o să fim mai țintă pentru Iran dacă îi ajutăm pe americani. Sigur nu pentru rachetele lor balistice. Poate pentru celulele lor teroriste, dar asta este altă poveste.
