Să nu ne prefacem că nu vedem realitatea! Trăim vremuri în care politica a ajuns spectacol ieftin, iar decența a fost înlocuită de scandal calculat la secundă. Când lideri politici își transformă familia în recuzită pentru atenție online, nu mai vorbim despre doctrină, ci despre degradare publică.
De aceea spun: ar fi minunat ca în România să se formeze acum o altfel de opoziție. Una normală la cap. Fără PSD. Fără AUR. Fără excese isterice. Fără reflexul de a băga mâna până la fundul borcanului imediat ce se deschide uşa puterii.
Sigur, există și riscul cel mare: ca PSD să ne vândă extremiștilor. Pentru că extremiștii sunt, în bună măsură, copiii ei. Hrăniți ani la rând din cinism, frustrare și manipulare. PSD-ului nu i-a păsat niciodată cu adevărat de țară, ci de privilegii, de Rolex, de diurne și de accesul la butoane. Iar când extremiștii ajung la putere, istoria ne arată că nu mai pleacă ușor. Uneori, chiar dacă unii ar vrea să-i dea jos, vine momentul în care nu mai pot.
În fine. O să fie rău. Asta pare limpede. Întrebarea importantă este alta: cât de rău? Rău fără nicio speranță sau rău cu un pic de perspectivă?
Mie îmi este foarte clar că miza întregii mizerii de ieri a fost Bolojan, pe persoană fizică. Și câțiva oameni din guvern care păreau de bun-simț și care au demonstrat că știu ce fac. Cu alte cuvinte, moțiunea aia cretină n-a fost despre căderea guvernului. A fost despre înlăturarea celor care chiar făceau treabă.
Pentru că în țara asta, când te apuci de treabă, apare imediat o gașcă de derbedei care începe să te sape. Le strici apele. Le deranjezi combinațiile. Le încurci liniștea construită pe incompetență și interes.
Ce e cu adevărat trist e că eliminarea lui Bolojan ne poate costa mai mult decât un nume dintr-un guvern. Ne poate costa democrația și economia. Iar dacă pentru situația economică dezastruoasă de după alegeri vinovat a fost Ciolacu, care a dat pomeni dintr-un buget ce nu mai acoperea nici măcar cheltuielile de funcționare ale statului, să nu uităm un lucru simplu: pentru foamea care vine de acum, vinovat este tot PSD-ul, care a acționat „ca o singură voce”.
Ca să plasăm vinovățiile corect, știți ce zic?
