Pentru majoritatea românilor, acest scenariu pare desprins dintr-un scenariu de război pe care îl cred imposibil. Pentru locuitorii din Galați și Tulcea, însă, este o realitate des întâlnită. Acum câteva zile, o dronă rusească a lovit un bloc cu zece etaje din Galați. Oamenii au primit avertizarea, dar au rămas cu o întrebare simplă și înfricoșătoare: unde ne adăpostim?
Răspunsul este unul care ar trebui să provoace îngrijorare la nivel național. În județul Galați există, oficial, 206 adăposturi de protecție civilă. Funcționale sunt doar șapte. Capacitatea lor este suficientă pentru mai puțin de 1% din populația județului. Restul sunt inundate, degradate, transformate în spații de depozitare sau pur și simplu încuiate.
O petiție lansată pe platforma Declic solicită Guvernului României să inventarieze, modernizeze și facă accesibile adăposturile de protecție civilă existente, dar și să dezvolte un plan național de extindere a rețelei de adăposturi pentru populație.
Problema nu este izolată. Ea reflectă starea întregului sistem de protecție civilă din România.
Potrivit unui raport al Curții de Conturi publicat în martie 2025, adăpostirea populației nu a reprezentat niciodată o prioritate reală pentru statul român. Mai mult, multe dintre regulamentele care guvernează funcționarea adăposturilor sunt moștenite din anii ’70 și nu mai corespund realităților actuale.
Cifrele sunt alarmante. La nivel național sunt înregistrate 5.770 de adăposturi de protecție civilă. Dintre acestea, doar 545 sunt considerate funcționale. Capacitatea totală de adăpostire acoperă aproximativ 3,6% din populația României. Cu alte cuvinte, dacă o situație de urgență majoră ar impune adăpostirea populației, peste 96% dintre români nu ar avea un loc sigur în care să se refugieze.
În județul Tulcea, aflat în prima linie a efectelor războiului din Ucraina, situația este și mai gravă. Din 2023 până în prezent au fost emise peste 60 de alerte privind posibile căderi de drone. Cu toate acestea, pentru cei aproximativ 193.000 de locuitori ai județului există doar patru adăposturi funcționale.
Paradoxul este că legea prevede deschiderea acestor spații doar în anumite condiții, după activarea sistemelor de alarmare. În realitate, deși dronele au căzut în repetate rânduri în apropierea graniței și au provocat deja victime în zona Galațiului, sirenele nu au devenit parte din mecanismul de protecție a populației.
La mai bine de patru ani de la declanșarea invaziei ruse în Ucraina, România continuă să nu aibă o strategie coerentă privind protecția civililor în cazul unor situații de risc major. Nu există un plan național cunoscut publicului, nu există o evidență accesibilă a adăposturilor funcționale și nici un program amplu de modernizare.
Estimările arată că reabilitarea tuturor adăposturilor din România ar necesita aproximativ 570 de milioane de lei. O sumă care reprezintă o fracțiune din bugetul național, dar care ar putea face diferența între siguranță și haos într-un moment critic.
În timp ce România ezită, alte state europene acționează. Germania, de exemplu, a început deja programe de evaluare și modernizare a infrastructurii de protecție civilă, pe fondul deteriorării climatului de securitate din Europa. Mai multe țări își actualizează planurile pentru situații de conflict și investesc în capacități de adăpostire pentru populație.
Tocmai de aceea, o petiție lansată de comunitatea Declic cere Guvernului să inventarieze urgent adăposturile existente, să le reabiliteze pe cele care pot fi salvate și să dezvolte un plan național real pentru protecția civililor. Poate că o semnătură nu repară un buncăr și nu construiește un adăpost nou. Dar poate obliga autoritățile să răspundă la întrebarea pe care milioane de români și-o pun deja atunci când primesc o alertă RO-Alert în miez de noapte: ”Dacă pericolul este real, unde ne adăpostim?”
