Religia, care ar trebui să fie un filtru moral și o forță a reflecției interioare, ajunge astfel să fie instrumentalizată într-un război informațional ce lovește direct în coeziunea socială și care a reușit, iată, să ne radicalizeze mai tare decât oricând până acum. Paradoxal, ceea ce trebuia să ne facă să fim mai buni ne-a înrăit. Și nu vorbim doar de actori anonimi, ci și de voci cu greutate din cler, care aleg să confunde litera credinței cu spiritul ei și, mai grav, să o alinieze unor cauze politice sau ideologice.
Despre toate acestea am discutat în exclusivitate cu Vasile Bănescu, membru al Consiliului Național al Audiovizualului și fost purtător de cuvânt al Patriarhiei Române.
Aflat la intersecția dintre spațiul religios și cel mediatic, Vasile Bănescu privește astăzi cu luciditate pericolele amestecului dintre religie și politică și avertizează că România traversează o perioadă de „epidemie a urii”. În viziunea sa, propaganda care se folosește de simboluri sacre nu doar că falsifică esența creștinismului, dar alimentează violența și intoleranța într-o societate deja fragilizată.
Carmen Dumitrescu: Aș vrea să începem să vorbim puțin despre natura umană, mai precis, ce anume din natura umană face oamenii susceptibili la conspirație și propagandă?
Vasile Bănescu: În cheie creștină și filozofică, ca urmare a reflecției creștine, natura umană actuală este o natură umană viciată de ratarea fidelității față de adevăr, dacă îmi permiteți formula asta întortocheată. În sensul că omul are o natură, din punct de vedere moral, “căzută”. Acest este termenul în creștinism. Și natura umană căzută, din punct de vedere moral, în sensul de aderență doar parțială, punctuală, uneori foarte rară, la adevăr și la detectarea adevărului, îl face pe om vulnerabil la minciună. Și, deci, la manipulare. Așa și începe istoria umanității: cu o mare minciună lansată de diavol către primii oameni, care aleg să-l creadă și care, din acel moment, se desprind de Adevăr. Așadar, natura umană ne predispune la credulitate. Și din acest punct de vedere, credulitatea, care este și rodul absenței unei educații solide, fie ea și la nivelul culturii generale, îl face pe om ușor de manipulat, ușor prins în această rețea care astăzi a devenit extrem de vastă, rețeaua propagandei. Așadar, din punctul acesta de vedere, toți suntem, în grade diferite, vulnerabili în fața manipulării. Fără îndoială, cu cât o comunitate e formată din mai mulți oameni educați, mai mulți oameni cu filtre de natură culturală și morală, cu atât mai puțin acea comunitate va fi vulnerabilă la manipulare. Din păcate, societatea românească a fost surprinsă în decembrie anul trecut într-o uriașă vulnerabilitate educațională. De aici, succesul propagandei anti-europene, de fapt anti-naționale, în România.
Ce face ca teoriile conspirației să fie atât de atractive pentru atât de multă lume? De ce e conspirația atât de apetisantă pentru mintea umană?
Omul mai puțin informat, omul căruia i s-a dezvoltat un apetit pentru știri, de natură să-i stârnească curiozitatea în registre de multe ori vulgare, în registre care țin de fleacuri și nu de lucruri importante, fără îndoială că un om obișnuit cu un astfel de tip de hrană mediatică, cum e cazul din păcate în România, un asemenea om, care a și dezvoltat în ultimii mulți ani de zile un resentiment la adresa autorităților bănuite de încălcarea promisiunilor făcute, de încălcarea unor legi și care apare în fața acestui om ca o autoritate decredibilizată, un asemenea om, fără îndoială, va avea apetit pentru conspirații. Asta s-a văzut în pandemie, când politicul imixându-se în demersul care trebuia să fie exclusiv de natură medicală, astfel de teorii ale conspirației care au creat termenul aberant de “plandemie” în care au crezut și mai cred încă și astăzi foarte mulți oameni. Și vă spun că și acum circulă pe internet liste cu personalități publice care și-au exprimat opțiunea rațională pentru vaccinare. Acești oameni sunt și astăzi puși la zid, sunt demonizați ca fiind oameni care au sprijinit niște măsuri firești emanate din zona medicală în care, repet, s-a imixtat neinspirat autoritatea politică. Așadar, ce face atractivă teoria conspirației este întotdeauna ideea falsă că prin ea, aderând la această teorie a conspirației, tu de fapt ai acces în culisele unor lucruri, unor decizii, unui registru al umbrelor pe care ți-l imaginezi ca fiind spațiul din care să iau hotărârile potrivnice societății. Este un fel de autosatisfacție pe care omul care aderă la o teorie a conspirației și-o oferă, crezând că acolo zace un adevăr ascuns, la care are și el acces în acest fel.Dincolo de asta, noi ne confruntăm astăzi cu o propagandă care face rău societății românești. În acest context firește că elementul politic este unul prezent amplu, pentru că e vorba de războiul care se desfășoară în Europa de mai mult de trei ani de zile, un război în care avem de-a face cu o țară agresată și cu o țară agresoare. Ei bine, dacă la început lucrurile au fost percepute corect, după foarte puțin timp, o propagandă venită din zona țării agresoare a prins foarte puternic, fiind preluată de mercenarii mediatici din România, de trolli pe internet, de boți mai recent, care practic au saturat spațiul online cu acest tip de propagandă favorabilă țării agresoare, defavorabilă și demonizantă la adresa autorităților române, din fericire bine orientate în acest context, și la adresa Uniunii Europene, care nu face decât să dezvolte strategii menite să protejeze țările Europei de această propagandă și de un latent posibil, sperăm că nu și pus vreodată în operă, un război la adresa întregii Europe.Așadar, propaganda are întotdeauna succes pe terenul minat de incultură, minat de conspirație, și România, din păcate, din acest punct de vedere, este încă foarte vulnerabilă.
De când sunteți la CNA, aveți acces la diverse monitorizări ale spațiului virtual. Eram curioasă în momentul acesta care ar fi conspirațiile și narativele care circulă mai mult, pentru că ele se tot schimbă la anumite perioade. În momentul ăsta ce povești se promovează mai mult?
Da, CNA-ul a fost asaltat în ultimele 8 luni de zile de materiale din sfera fake news-ului și deepfake-ului, menite să transfere în spațiul public ideea că România este împinsă într-un război artificial. Cel mai recent material care a circulat și care, în mod firesc, a expirat recent, era cel legat de înrolarea românilor în acest război din Ucraina, profețindu-se data de 3 septembrie ca dată la care bărbații români vor fi chemați la luptă și vor fi înrolați împotriva voinței lor în acest război. E doar un exemplu.Circulă enorm de multe materiale care alimentează ideea că România este împinsă spre război, materiale video cu capturi de imagini care surprind vehicule militare circulând, orice șofer care merge prin România știe că din când în când întâlnește sau poate întâlni un convoi militar care, firește, nu are niciun fel de misiune de război. Ei bine, astfel de imagini sunt propagate în spațiu public ca fiind probe de începere iminentă a unui război în care România să fie implicată. Apoi, foarte multe fake-uri legate de persoane publice din spațiul politic, din zona autorităților actuale, mesaje și materiale video trucate, evident, cu inteligență artificială, care îi prezintă pe unii miniștri, pe președintele României, în ipostaze grotești, în ipostaze, evident, falsificate și din care s-ar putea trage concluzia că sunt persoane cu retard mintal. Chiar recent am avut în analiză fragmente din emisiunea unei televiziuni în care realizatorul și, mai precis, invitatul, patronul acestei televiziuni, care a fost și amendată, îl califica pe președintele actual al României din punct de vedere psihologic, ca fiind un om cu creierul unui copil de 12 ani, care nu știe ce face, care semnează documente care duc România în război și așa mai departe. Predomină materialele acestea de dezinformare, legate de poziția României în contextul pe care l-am descris, și care sunt menite să stârnească o furie la adresa autorităților române și a Uniunii Europene.De exemplu, Franța a devenit inamicul public numărul unu al românilor. Este una dintre minciunile galopante.
Și e un uriaș paradox, mă scuzați că întrerup, dar poate trebuie să spunem că e totuși un uriaș paradox să zicem că Franța ar putea fi cel mai mare inamic al României din moment ce noi în istorie am avut o relație extrem de apropiată, fraternă de-a dreptul, cu Franța și nici n-am fi ajuns aici, la civilizația de acum, fără Franța.
Evident, dar destinatarii acestor mesaje nu sunt bănuiți că și-ar putea cunoaște suficient de bine istoria proprii țări. Se mizează așadar pe desfigurarea unor președinți din Uniunea Europeană, în primul rând Emmanuel Macron și nu mă refer la trolli anonimi, mă refer la personaje publice, la așa ziși jurnaliști deveniți propagandiști. Sunt foarte bine cunoscuți, e vorba de podcast-uri pe care aceste persoane ultra-cunoscute le fac, în care îl descriu pe Emmanuel Macron ca pe un om scelerat, ca pe un adversar al României, iar Franța, ca țară, este prezentată ca una care a intervenit în procesul electoral din decembrie 2024 și ulterior.
Repet, abundă aceste mesaje, în care democrațiile și reprezentanții oficiali ai democrațiilor europene sunt satanizați. Toate aceste lucruri sunt, evident, favorabile Rusiei, care e prezentată ca un vechi prieten al României cu care trebuie să dezvoltăm relații foarte prolifice din punctul de vedere al acestor propagandiști cu aere de jurnaliști și care, evident, contorsionează major imaginea reală a ceea ce se întâmplă astăzi în Europa și în România.
Simțiți că de când îi monitorizați pe acești propagandiști, acești așa-ziși jurnaliști, persoane cunoscute, aceștia sunt mai atenți la ce aruncă în spațiul public, se rețin mai mult sau totul e ca și până acum?
Nu. Deloc. Nu e percepibilă o schimbare de atitudine sau de mesaj din partea acestor oameni. Aș spune că, dimpotrivă, perseverează sau chiar plusează, mergând pe aceeași linie propagandistică, care îi denunță, fără îndoială, fie ca mercenari. În plus, se supralicitează termenul de români. Românii în sus, români în jos. Așa cum știți, există un post de televiziune care folosește permanent acest apel la români, la popor. Există o televiziune a poporului din care noi, care nu putem fi de acord cu punctele de vedere exprimate acolo, nu facem parte, evident, din acest popor. Un popor împărțit între cei care compun autenticul popor român și javrele care, evident, nu au de-a face cu poporul român. O altă marotă prezentă în foarte multe materiale de propagandă este Soros. Acest personaj transformat în ființa malefică numărul unu la nivel planetar, toți cei care pledează cauza societății deschise cu trimitere fără îndoială la celebra lucrare a lui Popper, Societatea deschisă și dușmanii săi, care e societatea democratică, sunt catalogații ca fiind sorosiști. Termenul de sorosist este unul care a devenit un fel de pecete negativă, a devenit chip al răului absolut în spațiul românesc, ignorându-se faptul că între acești oameni catalogați ca fiind sorosiști sunt personalități profund respectabile ale vieții publice românești, scriitori, filozofi, oameni care și-au adus o contribuție enormă la democratizarea societății românești în ultimii 30 de ani. Sunt foarte multe altfel de marote, cert este că această propagandă, și vreau să accentuez lucrul acesta, pentru că e o îngrijorare pe care mă îndoiesc o resimt doar eu, toți cei care avem de a face direct cu acest tip de material propagandistic, este faptul că, raportat la această propagandă, autoritățile noastre, la nivelul cel mai înalt de instituții menite să păstreze, ca să spun așa, un grad de claritate suficient de mare în spațiul public în legătură cu ce poate face rău și ce poate face bine societății românești și parcursul ei necesarmente european, tăcerea aceasta oficială este îngrijorătoare, în sensul că ar trebui să existe explicații la nivel înalt legate de această propagandă care se fășoară nestingherită, niciun fel de lege nu este invocată sau nu este formulată, dacă este necesar, pentru clarificarea termenilor. Ce poate fi catalogat ca propagandă în context? Ce nu este propagandă? De aici nu reiese limitarea libertății de exprimare care se invocă permanent, inclusiv la CNA asistăm la aceste așa-zise argumente legate de articolul 30 din Constituție, dreptul la liberă exprimare, care fără îndoială este sacrosanct, dar când îți folosești acest drept pentru a induce în societatea românească minciuna grosolană, a induce clișee menite să destabilizeze mentalul public românesc, să-l infesteze cu informații profund false, verificabil false, unele le-am și evocat, în acest context nu poți invoca la nesfârșit libertatea de exprimare care e decuplată de ideea de responsabilitate. Responsabilitate este o datorie, mai ales la nivelul autorităților înalte ale oricărui stat. Din acest punct de vedere, CNA face tot ceea ce poate folosind instrumentele legale, legea audiovizualului, codul audiovizualului, dar dincolo de asta, sanțiunile pe care le poate oferi această instituție se dovedesc a fi insuficiente pentru a diminua acest impact public al fake news-ului și al propagandei, este posibil doar într-un context în care legile pot fi adecvate la noua realitate în care ne mișcăm.
Aș merge un pic spre o zonă cu care sunteți foarte familiarizat și anume, nu știu dacă ați observat, dar foarte multe pagini de propagandă au tendința să plece de la postări religioase. Se aplică aceeași tactică, adică câteva postări despre Iisus, după aia câteva postări propagandistice și, în cele din urmă, pagina se transformă într-una de propagandă. De ce credeți că s-a apelat, în primul rând, la teme religioase pentru a crea un canal potrivit propagandei și, în al doilea rând, de ce oamenii nu văd asta?
Cred că din cel puțin două motive. În primul rând, autorii acestor materiale de propagandă sunt suficient de bine informați, încât să știe că elementul religios încă stârnește ceea ce e mai adânc în foarte mulți oameni din societatea românească. Se mizează pe sensibilitatea religioasă a omului majoritar care, citind, văzând un material în care se regăsește un mesaj religios, îi dă credit mai mare. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, în cadrul societății românești există, așa cum am mai avut ocazia să vorbim, un tip de religiozitate pe care, inclusiv reprezentanți a instituțiilor religioase, și nu mă refer doar la Biserica Ortodoxă Română, s-a văzut că acest tip de propagandă a avut actanți, ca să spun așa, inclusiv în zona clerului, repet, ortodox și heterodox. Acești oameni au un tip de mentalitate, din păcate, necuplată la elementul cultural și la reflecția pe care, în mod firesc, creștinismul autentic o stârnește. Sunt oameni exclusiv ai literei, nu și ai spiritului textelor pe care cred că le cunosc bine. Sunt oameni care au o viziune cu iz teocratic asupra societății. În această viziune, statul nu este separat în mod real de biserici și acești oameni au fost cei care, în decembrie 2024, de exemplu, s-au implicat în campania electorală a unui anumit personaj care, știm, a bulversat societatea românească până în ziua de astăzi. Acest tip de mentalitate, în care religiosul este epidermic, nu este de adâncime, nu a rodit discernământ moral, este o societate vulnerabilă din acest punct de vedere. Am spus-o de multe ori, amestecarea religiosului cu politicul e fatidică pentru orice societate pentru cât religiosul e total incompatibil cu politicul. Și argumentul este unul cristic, este unul prezent în Evanghelie, e cuvântul lui Cristos care îndeamnă clar la separarea politicului de religios. Cu toate acestea, mai ales în spațiile ortodoxe din sud-estul Europei, unde s-au dezvoltat ceea ce unii specialiști au numit ortodoxii politice, adică ortodoxii perfect raliate cu statul. E greu de imaginat ca toate cultele religioase dintr-o țară să fie vreodată total ostile, manifest ostile unui stat, fie el și autoritar. Dar, dincolo de asta, ne confruntăm cu o mentalitate în care religiosul, în loc să joace rolul unui filtru, rolul fertil al unei reflecții de tip moral, a devenit, din păcate, un factor care alimentează, amestecându-se cu mesajele propagandiste, alimentează exact contrariul a ceea ce ar trebui să procure comunității.
Dacă nu ne referim doar la propaganda online, ci și la ceea care se face în zona asta religioasă și știți foarte bine că există o zonă foarte pronunțată a propagandei, credeți că cei care o fac sunt conștienți totuși de răul pe care îl generează în comunitate, în țară?
S-ar presupune în mod reflex că nu sunt conștienți, în sensul că există această teorie legată de faptul că omul, dacă ar conștientiza cu adevărat răul pe care îl face și care se întoarce în timp împotriva lui prin efecte nebănuite, nu l-ar mai face. Cu toate acestea, avem de a face cu propagandiști cât se poate de manifești în spațiul public. Gândiți-vă la încă actualul arhiepiscop Teodosie care a fost și a rămas figura cea mai expusă din acest punct de vedere al aderării la un tip de propagandă politică, ultranaționalistă, filorusă, a vorbit personal despre Vladimir Putin pe care l-a prezentat într-o lumină evident favorabilă din punctul lui de vedere. Există oameni care, din păcate, știu ce fac. Ei sunt instrumentalizați, dacă nu cumva ei înșiși se oferă pentru a servi o cauză care la o analiză oricât de sumară se dovedește a fi una necreștină, pentru că creștinismul nu sprijină dictaturi, nu sprijină dictatori, nu achiesează la crime de război și crime în masă. Creștinismul are în centrul său libertatea persoanei și demnitatea persoanei care se află într-o relație liberă și conștientă cu Hristos, cu Dumnezeu. A amesteca aceste înalte lucruri cu sordidul politicului și cu sângele crimelor argumentând în calitate de cleric sau înalt cleric toate aceste lucruri înfiorătoare este dincolo de a nu ști ceea ce faci.
Față de perioada în care erați la Patriarhie, în perioada în care sunteți la CNA, ați remarcat o creștere a nivelului de ură în cadrul societății, pentru că acum sunteți într-o zonă în care chiar monitorizați ura asta? Și vreau să știu dacă vi se pare îngrijorător, ar fi o primă parte a întrebării și a doua parte a întrebării e cum vedeți finalitatea acestei perioade de mari tensiuni, pentru că orice tensiune trebuie să se descarce la un moment dat și avem atâta istorie în spate care ne spune cum se întâmplă descarcarea asta?
Scurt, ura nu poate avea niciodată o finalitate bună. Acum mai pe larg, da, din păcate am constatat o escaladare majoră a urii la nivel social, pentru că efectele acestei propagande care a învrăjbit societatea românească, a polarizat-o într-un mod fără precedent, a devenit, ca să spun așa, epidemică. E vorba de un tip de relaționare în online, dar acest online, observați că dă pe dinafară s-a ajuns la manifestări violente în stradă, ca urmare a concretizării unor îndemnuri la ură, inclusiv rasială, care au luat chipul unui pumn, care au luat chipul unui obiect contondent cu care cineva a fost lovit în cap, care aproape conturase chipul unui protest public împotriva unor oameni sărmani, veniți din țări mult mai sărace decât România, care lucrează onest și legal, toate aceste mesaje ale urii, transmise de la microfoanele, de multe ori, ale Parlamentului României, au efecte deja în realitatea non-virtuală. Cu asta ne confruntăm: cu o escaladare a urii. Ură împotriva Europei, ură împotriva oamenilor liberi care își exprimă argumentat și elegant un punct de vedere în spațiul public, amenințări cu moartea la adresa acestor oameni care se regăsesc în aceste materiale, știți prea bine ce spun, că și dumneavoastră ați primit astfel de amenințări, și eu, și foarte mulți oameni, perfect stimabili din punct de vedere profesional, și care sunt cetățeni angajați, după formula lui Raymond Aron, adică nu suntem niște oameni pasivi cărora nu le pasă de ce se întâmplă în jurul lor. Deci da, ura este, aș spune, vectorul cel mai puternic în acest moment în spațiul online, când ne referim la contextul propagandei, pentru că nu e vorba doar de o propagandă ideologică, e vorba de un tip de propagandă orientată împotriva unor persoane concrete, care sunt desemnate ca subiecti care merită urâți și merită eventual suprimați. E ceva, repet, fără precedent în spațiul românesc, firește că mai avem exemple la începutul anilor 40, e vorba de rebeliunea legionară și de mișcarea legionară care a eșuat în crime absolut cumplite, e vorba apoi de un tip de ură, sigur, ideologică, alimentată în perioada comunismului și în prima parte a anilor 90, însă ce se întâmplă astăzi, ținând cont de faptul că ne aflăm în 2025, este ceva profund îngrijorător. Cum se poate sfârși o astfel de campanie de ură alimentată în spațiul românesc cu minciuni grosolane, care din păcate sunt asimilate de foarte mulți, în măsura în care autoritățile, în viziunea mea, nu vor exprima public mesaje legate de pacificarea societății românești. O pacificare, însă, este edificabilă pe informații reale, corecte, pe care autoritățile trebuie să le ofere. Sunt multe de spus aici, sunt soluții, fără îndoială, pe care anumite instituții ale statului, cred eu, ar trebui să le formuleze, tocmai pentru a lămuri cum stăm din punct de vedere sociologic, ce au de spus sociologi obiectivi în legătură cu asta, cum pot fi materializate aceste informații din punct de vedere instituțional, cum se vede, de la înălțimea unor autorități care, repet, au datoria să tempereze spațiul public românesc, prin informațiile pe care le posedă și pe care le pot fructifica în edificarea societății respective. Dacă nu vor face asta, dacă se va tolera la nesfârșit acest tip de propagandă, ne vom confrunta, probabil, cu o creștere a cazurilor de violență fizică, nu doar verbală, în spațiul public.
Într-un război informațional, cetățenii sunt și ei niște soldăței care ar trebui să fie conștienți de ce au și ei de făcut. Vă întreb pe dumneavoastră cum ar putea să ajute cetățeanul normal în acest război informațional?
Cetățeanul normal e cetățeanul care nu se lasă manipulat. Din păcate, acest cetățean cred că tinde să devină minoritar. Repet, în absența unor demersuri mai înalt-instituționale, oamenii vor să audă voci ale unor persoane înalt-implicate în conducerea statului român.
E nevoie de implicare instituțională și a bisericilor, de vreme ce ele conțin, ca să spun așa, o mare parte din societate civilă din România, ca instituții care au ca membri ai lor o majoritate a cetățenilor în acest sens. E nevoie de reunirea unor voci instituționale importante care să facă mai multă lumină din punct de vedere al discernerii între realitate și pseudo-realitate. Cetățeanul obișnuit este așadar cetățeanul care nu rămâne pasiv. Și din acest punct de vedere, ce putem face cu toții este să sesizăm, iată, concret, către CNA asemenea materiale ale urii, asemenea exemple de propagandă care orbește pur și simplu o parte din societatea noastră, sesizând pe site-ul CNA, de exemplu, asemenea materiale care ajung ulterior să fie puse la dispoziția platformelor, în sensul că aceste platforme sunt sesizate de CNA, lor li se transmite rugămintea să verifice condițiile și respectarea condițiilor proprii de către acei utilizatori și furnizori de material, bineînțeles, în contextul acesta, solicitându-se eliminarea unor materiale nocive. Acest tip de eliminare a unor materiale toxice, din punct de vedere al informațiilor pe care le transmit, nu intră la categoria limitării libertății de expresie, cum a apucat să spună cândva, nu demult, un jurnalist devenit propagandist care s-a lamentat că i se știrbește libertatea de exprimare. De vreme ce un material transmis în spațiul public smintește oamenii, îi face să creadă lucruri care nu există, să creadă în lucruri care nu există, un asemenea material, sigur, poate fi emis de oricine, dar nu cred că trebuie să avem pretenția aplaudării unor astfel de materiale și promovării lor. D
Acum, ca idee, dacă e să priviți către următorii ani sunteți mai degrabă optimist sau mai degrabă pesimist, văzând cum merg lucrurile?
Am identificat demult poziția, să spun așa, cea mai favorabilă adevărului, aceea de realism. Optimismul deșănțat, ca și pesimismul agravat, sunt extreme. Trebuie să rămânem realiști și trebuie să facem tot ceea ce depinde de fiecare dintre noi, fideli față de adevăr și realitate, pentru a formula un mesaj public sau un mesaj privat care să facă bine sau mai mult bine decât rău. Mă feresc de extreme, optimismul sigur, ca și pesimismul pot fi bine temperate. Dar dacă tot e să răspund doar din punctul de vedere bifurcat al întrebării dumneavoastră, cred că sunt mai degrabă pesimist moderat.
