Dezinformarea rusească privind Ucraina s-a răspândit activ încă din anii 2000: în timpul Revoluției Portocalii, perioada președinției lui Viktor Ianukovici, în diferite momente cheie au fost derulate campanii menite să submineze, să limiteze sau cel puțin să ridiculizeze suveranitatea ucraineană. Punctul de cotitură a venit în 2013–2014, odată cu pierderea controlului politic asupra Kievulu. De atunci, propaganda nu a mai fost doar zgomot de fond: a devenit un mecanism industrializat.
În perioada de „liniște” dintre 2015 și 2021, campaniile s-au axat pe răspândirea miturilor pro-ruse privind doborârea zborului MH17 în iulie 2014 și procesul aferent, procesul de integrare europeană al Ucrainei și așa-zisa „oprimare” a vorbitorilor de limbă rusă și a credincioșilor ortodocși.
Un nou val de dezinformare a început în 2021, odată cu desfășurarea „exercițiilor” militare la granița Ucrainei… care s-au dovedit a fi pregătirea pentru invazia la scară largă. După 2022, mesajul central livrat publicului occidental a fost simplu și toxic: „Ucraina este coruptă, fură banii voștri și nici nu vrea pace.” Este narațiunea care încă circulă, adaptată de fiecare dată în funcție de public. O altă direcție a propagandei rusești a vizat țările din afara „Occidentului colectiv”: Rusia și-a folosit puterea soft și hard în Orientul Mijlociu, Africa, America Latină și Asia. Moscova a reușit, într-o anumită măsură, să echivaleze sprijinul pentru Ucraina cu sprijinul pentru Occident, prezentându-se, în continuarea moștenirii sovietice, drept „apărătoare a celor colonizați și oprimați” și contestând statele europene.
Astăzi, în 2025, Kremlinul și-a ajustat din nou discursul. Odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, ținta este administrația republicană și electoratul conservator american. Ucraina e portretizată drept „partener de negociere neserios”, iar presiunea se face prin figuri-cheie: Steve Witkoff, Elon Musk, J.D. Vance. În paralel, ideologi ca Aleksandr Dughin, cu aerul lor pseudo-filozofic, își fac loc în podcasturile americane de dreapta, de la Tucker Carlson în jos, predicând că Rusia ar fi „singura salvare a Occidentului de el însuși”.
Dar Rusia nu joacă doar în SUA. În Europa, mașinăria propagandistică se sprijină pe partide de extremă dreapta: AfD în Germania, Konfederacja în Polonia, FPÖ în Austria. Mesajele sunt copy-paste: „războiul nu e al nostru”, „Bruxelles-ul dictează”, „oprim Pactul Verde”. În Polonia, operațiunea „Doppelganger” a legat refugiații ucraineni de creșterea chiriilor și grâul ucrainean de falimentul fermierilor.
De asemenea, Kremlinul finanțează grupări de extremă dreapta care operează atât în SUA, cât și în alte țări, în special gruparea „The Base”. O parte din extrema dreaptă și din comunitatea MAGA preia activ teza „America First – No Foreign Wars”, transformând-o într-o narațiune împotriva sprijinului militar pentru Kiev. Unele dintre aceste mesaje au fost adoptate și de reprezentanți ai echipei lui Donald Trump.
Potrivit unui raport CSIS din decembrie 2024, Rusia se poziționează drept lider al luptei împotriva hegemoniei SUA și UE, apelând la experiența istorică a colonialismului din America Latină, de exemplu. Mass-media rusească prezintă sancțiunile împotriva sa și a aliaților (Cuba, Venezuela) drept nedrepte și dăunătoare „oamenilor de rând”, ceea ce generează simpatie în regiune.
Narațiunile rusești în Europa și cazul României
În octombrie 2024, directorul MI5, Ken McCallum, avertiza că serviciile de informații rusești au trecut la o „campanie a haosului”, de la tentative de incendiere și explozii până la operațiuni masive de dezinformare menite să „zguduie străzile Marii Britanii și Europei”. Analiștii CSIS arată că numărul actelor de sabotaj și dezinformare în Europa s-a triplat în 2023–2024 și aproape s-a triplat din nou în 2024–2025.
Narațiunile ruse promovează în special inițiative care fragmentează unitatea europeană. Propagandiștii Kremlinului nu se feresc nici de falsuri grosolane: după vizitele la Kiev ale premierului britanic Keir Starmer, noul cancelar german Friedrich Merz, președintele francez Emmanuel Macron și premierul polonez Donald Tusk, au început să circule videoclipuri care sugerau presupusa „dependență de droguri” a liderilor de stat. Aceste materiale au fost difuzate inclusiv de propagandistul pro-rus Alex Jones. Cadrul narativ nu este nou și continuă, în esență, narațiunea „dependenței de droguri” inițiată împotriva președintelui ucrainean Volodimir Zelenski.
Campania de dezinformare rusească în Europa se bazează pe mișcări de extremă dreapta, așa cum am scris mai sus: Alternative für Deutschland în Germania, Konfederacja în Polonia, susținătorii lui Călin Georgescu în România, partidul de extremă dreapta din Austria. Toate aceste organizații sunt activ sprijinite de mașinăria de propagandă, arată think-tank-ul.
Specialiștii de la Konrad-Adenauer-Stiftung menționează și cazul României, descriind campania prezidențială din România (2024–2025) și consecințele, pe care nu are rost să le detaliez.
Privind imaginea de ansamblu, raportul notează că, în țările UE, Rusia nu se bazează pe „propaganda mare”, ci pe o strategie de „mozaic”: presiuni punctuale, de la reclame false pe Facebook până la incendieri de depozite, care subminează selectiv încrederea în guverne și în solidaritatea cu Ucraina. În timp ce UE caută răspunsuri, operatorii Kremlinului acționează proactiv: testează diferite țări, văd unde societatea cedează mai repede și multiplică formatele de succes.
Singura apărare eficientă este lupta coordonată, dezvăluirea pe scară largă și blocarea preventivă a lanțurilor financiare și digitale.
Implicarea inteligenței artificiale
Pe acest fundal, rețeaua „Pravda” arată dimensiunea reală a laboratorului de minciuni. Zeci de site-uri cu nume diferite, sute de mii de articole scurte, reciclate din RT și Sputnik, răspândite în peste 80 de țări și 20 de limbi. Nu doar pentru oameni, ci pentru algoritmi. Motoarele de căutare, modelele de inteligență artificială, chiar și Wikipedia devin fără să știe purtători ai narațiunilor Kremlinului. Testele făcute de DFRLab au arătat cum chatbot-uri precum Copilot sau Grok au preluat direct minciunile „Pravda”: întrebarea despre „laboratoare biologice americane în Ucraina” a primit răspunsuri fabricate de site-uri obscure înregistrate în Crimeea.
Mecanismele de funcționare au fost descrise de comunitatea DFRLab, care a analizat activitatea rețelei în regiuni-țintă precum Franța, Germania, Moldova și Serbia. Cercetătorii au identificat momente la care au fost observate creșteri semnificative de activitate pe domeniile „Pravda”, comparativ cu alte perioade, reușind să determine cinci vârfuri majore de la înființarea rețelei.
- Franța: vârfuri notabile pe 27 februarie 2024 (discuții despre o posibilă desfășurare de trupe franceze în Ucraina); începutul lui iunie (alegerile pentru Parlamentul European și discursul lui Volodimir Zelenski în parlamentul francez); 25 august (arestarea CEO-ului Telegram, Pavel Durov, de către autoritățile franceze).
- Germania: creșteri de activitate pe 1 martie 2024 (summit NATO în Letonia), 7 iunie (alegerile europarlamentare), 2 decembrie (anunțul cancelarului Olaf Scholz privind ajutorul militar pentru Kiev și vizita sa ulterioară), 14 februarie 2025 (Conferința de Securitate de la München).
- Moldova: vârfuri pe 3 noiembrie 2024 (turul doi al alegerilor prezidențiale) și 29 mai 2024 (vizita secretarului de stat american Antony Blinken în Cehia și Moldova).
- Serbia: 24 mai 2024 (votul ONU privind Ziua Memorială Srebrenica), 4 septembrie (vizita vicepremierului Aleksandar Vulin la Vladimir Putin), 1 octombrie (declarația președintelui Aleksandar Vučić despre lipsa unor planuri de război pentru Kosovo), 13 martie 2025 (proteste anti-guvernamentale masive în Serbia).
Studiul privind „Pravda” arată că inteligența artificială nu mai este doar un instrument care ajută propaganda, ci devine simultan „fabrica” și „curierul” acesteia.
Deși Rusia propagă dezinformare încă din anii 2000, punctele de cotitură au fost evenimentele Euromaidan din 2013–2014 și anexarea Crimeei, după care mașinăria de dezinformare a căpătat un caracter sistematic. Din 2022, odată cu războiul pe scară largă, accentul s-a mutat pe construirea imaginii Ucrainei ca stat „corupt, neserios, care fură ajutorul occidental și nu vrea pace”. Din 2025, după victoria lui Trump în SUA, Kremlinul a schimbat accentul spre obținerea de influență prin noua administrație, promovând ideea unui „armistițiu rapid” și narațiunea „oboselei Occidentului” față de sprijinul pentru Ucraina.
În timp ce UE și aliații reacționează încet, Kremlinul testează, ajustează și replică. Acum, bătălia se află și în telefoanele noastre, în feed-uri și, cel mai grav, în felul în care începem să credem că adevărul e doar o chestiune de perspectivă.
