Bun, ce sunt influencerii? Oamenii care, fără instituții sau redacții în spate, pot dicta conversațiile publice mai eficient decât multe televiziuni sau chiar guverne. Pentru că sunt sau par oameni obișnuiți și nu poartă eticheta de „presă”, nu sunt percepuți ca „având un interes în spate” și tocmai asta creează un sentiment de încredere. Și se vede în toate domeniile: de la alegeri prezidențiale la creme minune și „soluții” miraculoase pentru farurile mașinii.
În trecut, tot ce făcea publicul era să asculte, dar acum decide. Ce devine viral nu este ce au hotărât redactorii-șefi, ci ce simte masa de utilizatori că „trebuie împins în față” prin like, share și comment. Influencerii produc, astfel, conținut calibrat pe emoțiile publicului, algoritmii amplifică ce primește reacții rapide, iar publicul confirmă, validează, cere „încă o dată”. Așa se nasc narațiuni, așa se transformă zvonuri în certitudini și așa devine un clip de 15 secunde „adevăr”.
Acesta nu este un discurs împotriva influencerilor, ci o constatare: sistemul îi împinge să creeze conținut tot mai intens, tot mai polarizant, tot mai „de nișă”, iar publicul îi urmărește tocmai pentru pozițiile ferme, pentru identitatea de membru al grupului, pentru tonul care confirmă ce simțim deja.
Când feed-ul nostru este modelat complet de algoritmi opaci, noi nu mai alegem informația, informația ne alege pe noi, astfel că se remarcă un dezechilibru de putere enorm, în care platformele decid cadrul, iar influencerii umplu spațiul cu ce cred ei că „prinde”.
Așa cum am spus, nu este un atac la adresa influencerilor, ci, mai degrabă, un apel la acțiune pentru că putem vorbi despre reglementare, transparență, algoritmi, dar fără gândire critică, toate sunt doar zgomot de fundal. Așa că, poate cel mai important lucru pe care îl putem face, este să ne recunoaștem propria putere: noi decidem ce amplificăm, ce validăm și ce transformăm în „adevăr”.
