Știu sigur, deși a trecut mult timp de atunci, că la finalul fiecărui an școlar, cadoul cel mai frumos avea coperți și povești ce stăteau să fie descoperite. Fiindcă în asta mă refugiam. În paginile cărților care îmi picau în mână la orice ocazie.
Astăzi, cititul a devenit mai puțin atractiv. Și nu aș vrea să condamn. Timpurile s-au schimbat destul de mult de la Revoluție și până acum. Înainte, oamenii căutau un loc în care să poată fi liberi, și unde puteau să facă asta? Într-o lume pe care o descoperi doar tu – cititul, o lume în care, străjuit de meriadianele gândirii, nu îți era frică să fii tu sau să visezi.
Dar chiar și așa, cu toată digitalizarea de care dispunem azi, parcă ne-am îndepărtat prea mult de cărți și de valoarea lor.
Vizitam acum două săptămâni casa unui vechi prieten, cu care făceam schimb de volume în școala generală. Acum are o locuință modernă, aranjată, dar… lipsită de viață. Și ce căutam cu privirea dar nu găseam? Biblioteca, chiar mai numeroasă decât cea pe care o aveam eu. Mi-a spus cu ușurință că vechiturile alea sunt de mult la gunoi. Deși ar părea greu de crezut, m-a durut până în adâncul oaselor, în condițiile în care eu am și acum prima carte pe care mama mi-a cumpărat-o în clasa I.
În schimb, toate camerele aveau cel puțin un device. Că vorbim de TV, computer, aspirator inteligent, umidificator, telefoane, toate parcă puseseră stăpânire pe loc. Și nu-i un lucru rău, până la urmă trăim într-o eră a tehnologiei, iar dacă știi cum să o folosești eficient, te poate ajuta.
Dar cărțile nu mai erau. Și pariez că nici vreun mare fan al SCRIBD-ului nu prea era.
E o tendință în creștere. O văd și în spațiile publice, suntem hipnotizați de gadget-uri, cred că sunt luni întregi de când nu am mai zărit un om citind la metrou, în autobuz, pe stradă, în parc. Ai putea spune că bine domnule, dar ce, trebuie să îl vezi tu ca să îl crezi? Nu, răspunsul e simplu. Dar am norocul să lucrez în educație, locul în care elevii îmi oglindesc tot ce se petrece pe acasă. Și situația e tragică, dacă nu chiar compromisă…
Mare parte dintre elevi nu mai citesc, nu mai recunosc acest obicei, se îndreaptă mai ușor către ceea ce le conferă imediata gratificare, sunt absorbiți de sutele de reel-uri pe care le văd doar într-o zi.
Și acum mi-aș pune întrebarea: De ce trăim într-o țară în care oamenii sunt analfabeți funcționali mai mult de 40%? Sigur, școala are un rol deosebit, dar nu definitiv. Răspunsul e simplu: cititul nu mai intră în categoria acelor lucruri ,,la modă’’. Părinții nu mai obișnuiesc să le cumpere copiilor cărți, și pe undeva îi înțeleg, când colegul vine la școală și le flutură colegilor ultimul tip de Iphone. E ca și cum ți-ar da cineva un tel când s-a inventat mixerul. Problema e că mixerul funcționează doar pe curent electric. Și sunt sigur că ați înțeles subtilitatea.
Cărțile nasc oameni, ghidează destine. Dar ele nu ajung singure în mâinile tale. Nici în gândirea ta, în emoțiile tale sau în deciziile tale. Primul pas e al tău.
