Anul 2026 începe sub semnul tensiunilor internaționale și al provocărilor existențiale pentru Europa. Presiunea externă din partea Rusiei crește în Ucraina, pe măsură ce liderii europeni oscilează între investiții în propria apărare și ezitarea de a utiliza activele rusești înghețate pentru sprijinirea Kievului. China subminează baza industrială a Uniunii Europene printr-o ofertă masivă de produse ieftine și prin crearea unei forme subtile de dependență economică. În paralel, SUA amenință să anexeze un teritoriu al unui aliat NATO, fie prin achiziție directă, fie printr-o operațiune militară, subminând principiile cooperării multilaterale și regulile internaționale. Și suntem abia la începutul anului.
Sabotajul american asupra cooperării internaționale este, poate, cea mai vizibilă problemă. De-a lungul ultimelor decenii, cooperarea între state a devenit esențială pentru menținerea stabilității globale și a securității colective, căci tratatele bilaterale, organizațiile regionale și entitățile supranaționale au fost construite pentru a garanta beneficii reciproce, prin responsabilități clare și strategii comune. Trump, prin deciziile sale de a ieși din peste 60 de organizații internaționale, inclusiv unele fondate de SUA, și prin amenințarea la adresa Groenlandei, subminează acest mecanism fundamental.
Acest comportament poate fi explicat prin prisma „dilemei prizonierului”, care expune, de exemplu, două persoane care au încălcat legea și, drept urmare, au fost arestați. Întrucât autoritățile nu dețin destule dovezi pentru a-i acuza, oferă fiecăruia o înțelegere. Cei doi nu au mijloace de comunicare, deci nu știu ceea ce se întâmplă cu celălalt. Dacă primul infractor, denumit în continuare A, depune mărturie împotriva celuilalt, denumit în continuare B, iar B tace, A scapă, iar B primeşte o condamnare de 3 ani de închisoare. Dacă B depune mărturie împotriva lui A, B scapă, şi A primeşte condamnarea de 3 ani de închisoare. Dacă amândoi depun mărturie împotriva celuilalt, primesc câte doi ani. Dacă niciunul dintre ei nu alege să mărturisească, dovezile le aduc un an de închisoare fiecăruia. Întrebare care intervine este: care ar fi alegerea potrivită?
Cooperarea între state presupune încredere și rațiune. Alegerea de a nu respecta angajamentele poate oferi un avantaj pe termen scurt, însă compromite beneficiile pe termen lung pentru toți actorii implicați. În politica internațională, această dinamică se traduce prin riscul ca fiecare guvern să-și protejeze propriile interese economice și de securitate, în detrimentul echilibrului global.
Europa se află într-o situație similară. Slăbiciunea guvernelor E3, respectiv Germania, Franța și Marea Britanie, amplifică vulnerabilitatea blocului. În paralel, susținerea Washingtonului pentru partide de extremă dreapta și politica tranzacțională americană complică eforturile europene de menținere a stabilității. Alegerile din Ungaria, unde Viktor Orbán se confruntă cu o posibilă înfrângere, vor fi un indicator crucial al influenței mișcării MAGA asupra Europei.
Pe plan transatlantic, relația cu SUA rămâne esențială. Menținerea implicării americane în Ucraina a fost obiectivul principal pentru 2025, iar pentru 2026, diplomația ad-hoc și tranzacționalismul vor defini cel mai probabil agenda. Totuși, tensiunile provocate de amenințările lui Trump la adresa Groenlandei pot destabiliza rapid acest echilibru fragil. Operațiunea sa în Venezuela, justificată prin lupta împotriva drogurilor, urmărește mai degrabă consolidarea puterii decât aplicarea unui principiu legal sau moral.
În paralel, dezinformarea se răspândește cu rapiditate. Imagini și videoclipuri false, generate inclusiv de inteligența artificială, circulă cu viteza luminii. Este o provocare despre care am mai scris, întrucât Investigatoria abordează constant temele de propagandă, război hibrid și dezinformare.
În ansamblu, începutul acestui an scoate în evidență două mari probleme, la care trebuie să fim atenți: Europa se confruntă cu provocări existențiale pe multiple fronturi, iar cooperarea internațională este amenințată direct de comportamentul unilateral al SUA. În acest context, succesul Europei depinde nu doar de consolidarea defensivă și economică, ci și de capacitatea liderilor de a gestiona tensiunile transatlantice și de a menține încrederea între state, principiu esențial al ordinii internaționale. Nu sunt sigură că avem lideri capabili să gestioneze aceste probleme. Nu sunt sigură că îi vom avea prea curând. Iar tensiunile geopolitice continuă să se amplifice.
