Stenograme consultate de INVESTIGATORIA arată cum procurorul Gigi Valentin Ștefan din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, discuta despre „ied”, „măruntaie pentru drob” și intervenții pe lângă prefect pentru un dezvoltator imobiliar cercetat penal. În același birou, între glume despre miel și promisiuni de produse tradiționale, se negociau informații din dosare și influență în instituțiile statului.
Într-o conversație interceptată de anchetatori și consultată de noi, procurorul Gigi Valentin Ștefan întreabă direct:
— „Un ied putem să tăiem?”
Interlocutorul, omul de afaceri constănțean Cartali Mihale, răspunde relaxat:
— „Pentru tine? Sau vreo…”
— „Pentru mine!”, insistă procurorul.
Din acel moment, dialogul curge ca o negociere între vechi prieteni care își cunosc foarte bine interesele. Se vorbește despre „măruntaie”, despre miel, despre iaurturi și „bulete de cașcaval”. Apoi, fără nicio ruptură de ritm, conversația alunecă spre dosare penale, autorizații de construcție și influență pe lângă prefect.
Potrivit documentelor consultate de INVESTIGATORIA, procurorul Gigi Valentin Ștefan, magistrat în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, este acuzat de trafic de influență și trafic de influență în formă continuată, cu mai multe acte materiale. Anchetatorii susțin că acesta, împreună cu procurorul Niță Teodor și cu sprijinul unor polițiști, ar fi folosit instrumentarea unor dosare penale pentru a constrânge funcționari publici și persoane private să încheie contracte fictive cu firme indicate de grupare.
În acest decor apare și Cartali Mihale, om de afaceri activ în domeniul imobiliar și al construcțiilor. Numele său a revenit în atenția publică în contextul unor anchete și dosare penale instrumentate de Parchetul General, care au vizat rețele de corupție și trafic de influență în justiția și administrația din județul Constanța.
„Mâine mă întâlnesc cu prefectul la 9”
Pe 2 aprilie 2026, Cartali Mihale îi cere procurorului ajutor într-un dosar care îl viza pe un apropiat de-al său — „un milionar”, dezvoltator imobiliar originar din Chiajna. Potrivit rechizitoriului, omul de afaceri îi prezintă detalii din cauză, iar procurorul își notează informațiile pe o hârtie. Iese apoi din birou și revine cu un răspuns precis: persoana respectivă are calitatea de suspect.
Mai mult, îl sfătuiește ce strategie să adopte:
„Să depună toate autorizațiile la dosar.”
În aceeași serie de discuții apare și problema unui litigiu dintre dezvoltatori imobiliari și Prefectura Constanța, într-un dosar legat de sute de autorizații de construcție.
Cartali explică faptul că mulți pierd procesele cu prefectura și că este reprezentat de o avocată pe nume Doina. Procurorul îl liniștește imediat:
— „Nu demolează pe nimeni!”
Apoi vine fraza care apare acum în documentele anchetei:
— „Mâine mă întâlnesc cu prefectul la 9. Am vorbit de atâtea ori cu el. Hai să îl întreb și de asta, să vedem cum vede…”
Discuția continuă aproape conspirativ. Cei doi stabilesc ca avocata să vină direct la procuror.
— „Să vină ea, da!”
În rechizitoriu apare mențiunea că o parte din dialog se poartă în șoaptă.
„Cu iedul am rezolvat-o”
Ancheta surprinde felul aproape banal în care favorurile personale și influența instituțională par să se intersecteze.
După discuțiile despre prefectură și dosare, Cartali revine la „livrabile”:
— „Deci cu iedul am rezolvat-o, cu măruntaiele o rezolvăm, altceva? Iaurturi, bulete de cașcaval, vrei să-ți pregătesc ceva?”
Procurorul îi răspunde că trebuie să verifice „ce vrea” familia și dacă să ia „jumate sau unu” de miel.
În același schimb de replici, omul de afaceri introduce și o nouă solicitare de ajutor:
— „Trebuie să mă ajuți, că ăsta e un milionar, un prieten de-al meu (…) cu problema cu fostul comandant de la Kogălniceanu.”
Procurorul reacționează imediat:
— „Mi-aduc aminte, dar nu mai știu, stai să-mi notez!”
Anchetatorii consideră că aceste discuții arată existența unui mecanism prin care influența unui procuror era pusă la dispoziția unor oameni de afaceri, într-un schimb constant de servicii, relații și beneficii.
Cazul procurorului Gigi Valentin Ștefan deschide o imagine rară asupra relațiilor informale dintre magistrați, polițiști și oameni de afaceri influenți din Constanța. Dincolo de acuzațiile oficiale, stenogramele relevă ceva mai greu de cuantificat juridic, dar devastator pentru încrederea publică: familiaritatea cu care se discută despre acces la informații judiciare, despre întâlniri cu prefectul și despre intervenții în litigii administrative.
În aceste conversații, instituțiile statului apar ca extensii ale unor relații personale. Procurorul discută despre dosare și prefect în același registru în care negociază mielul de Paște și măruntaiele pentru drob.
Și, pentru exemplificare, lăsăm aici o mică mostră de dialog între un procuror și un afacerist despre justiție:
Domn: Acum mi-am adus aminte: eu sunt în judecată cu ăștia, cu Prefectura. Văd că majoritatea pierd. Eu am dosarul ăla, mă reprezintă pe mine Doina.
Procuror: Cu ce?
Domn: Cu blocul, nu știi, cu alea 300 și ceva de autorizații care le-a dat ISC-ul le-a dat la prefect, când era ăla, Coșa, și acum se continuă prin tribunale, prin judecătorii. Alții pierd, așții câștigă. Să-i spun lui Doina- că o să mai dureze – eu zic că jumate de an, un an tot o să mai dureze, că eu cred că sunt la prima înfățișare , după aceea vine Curtea de Apel , ca majoritatea. Că m-a sunat ieri unul și mi-a zis: nea Mihai, eu am pierdut! Păi și nu ai drept de contestație? Păi am drept de contestație.
Procuror: Nu, dar știi ce?
Domn: Ce?
Procuror: Tu pierzi, dar pierzi pe autorizația veche, dar acum o să-ți elibereze alta nouă!
….
Procuror: Păi nu demolează pe nimeni!
Domn: Cum?
Procuror: Nu demolează pe nimeni!
Domn: Păi și atuncea de ce se mai judecă?
Procuror: Nu știu! Finalitatea nu există. Mâine mă întâlnesc cu prefectul la 9. Am vorbit de atâtea ori cu el. Hai să îl întreb și de asta, să vedem cum vede…
Domn: Da. Dar eu trebuie să vorbesc cu Doina, să știe despre ce e vorba.
Procuror: Da.
Domn: Să vină ea, nu vin eu, că eu nu știu să mă pronunț.
Procuror: Să vină ea, da!
Domn: Deci cu iedul am rezolvat-o, cu măruntaiele o rezolvăm, altceva? Iaurturi, bulete de cașcaval, vrei să-ți pregătesc ceva?
Procuror: Să mai iau? Auzi? Ia stai să mă uit eu, că o să mă duc și la mama la țară.
Domn: Păi na, mai vrei și un miel?
Procuror: Stai să vedem ce vrea. Mi-a dat mesaj. Nu știu dacă vrea jumate sau unu.
Domn: Îi dăm jumate, dacă vrea.
Procuror: Nu știu. Stai, tocmai de aia, vreau să întreb.
Domn: Da. Și acum o să te rog frumos, trebuie să mă ajutți, că ăsta e un milionar, un prieten de-al meu care e din Năvodari, dar el e din Chiajna, cu problema cu fostul comandant de la Kogălniceanu. Ăla care a ieșit la pensie. Am vorbit noi o dată că ce caută poliția economică pe urbanism, când era cu nebuneala aia atunci.
Procuror: Carp, cine?
Domn: Carp.
Procuror: Mi-aduc aminte, dar nu mai știu, stai să-mi notez!
