Școala vorbește permanent despre egalitatea de șanse, dar copiii nu pornesc de la aceeași linie. Unii au acasă cărți, tehnologie, sprijin și siguranță financiară, în timp ce alții vin la școală purtând deja probleme pe care niciun copil nu ar trebui să fie nevoit să le gestioneze.
De aceea, bursa socială nu ar trebui privită ca un privilegiu și nici ca o recompensă. Este o formă de sprijin menită să reducă, măcar puțin, diferențele pe care școala singură nu le poate elimina.
Putem cere performanță de la copii, dar înainte de toate trebuie să ne asigurăm că au condițiile minime pentru a putea învăța. Uneori, în spatele unui rezultat școlar modest nu se află lipsa de interes, ci o realitate de viață pe care noi nu o vedem.
