Mesajul opoziției este unul foarte clar: pacienții au nevoie de tratamente și spitale funcționale, nu de statistici, comunicate și apariții atent regizate pe rețelele sociale.
Sistemul sanitar românesc se confruntă cu probleme care nu mai pot fi ascunse în spatele unor cifre prezentate triumfalist de la tribuna ministerului. În timp ce pacienții caută medicamente prin farmacii, angajatorii așteaptă recuperarea banilor pentru concediile medicale, iar comunitățile din întreaga țară speră la spitale moderne, conducerea Ministerului Sănătății este acuzată că preferă să gestioneze imaginea publică în locul problemelor reale. Acesta este contextul în care deputații USR și PNL au depus moțiunea simplă intitulată sugestiv „Un pacient nu poate înghiți un tabel. Un spital nu se construiește cu comunicate de presă. Domnule Rogobete, asumați-vă eșecul politic!”.
Documentul îl vizează direct pe ministrul PSD al Sănătății, Alexandru Rogobete, căruia opoziția îi reproșează lipsa unor soluții concrete pentru crizele care afectează pacienții și funcționarea sistemului medical. Una dintre principalele critici se referă la modul în care a fost construit bugetul Sănătății pentru anul 2026. Potrivit inițiatorilor moțiunii, subfinanțarea și planificarea defectuoasă au adus mai multe componente ale sistemului în pragul blocajului încă de la începutul lunii octombrie. La rectificarea bugetară din 30 octombrie, ministrul Alexandru Rogobete a anunțat alocarea a 8,3 miliarde de lei pentru Sănătate. O cifră impresionantă la prima vedere, dar care, susține opoziția, nu spune întreaga poveste. În spatele acestei alocări se află restanțe de aproximativ 4,7 miliarde de lei pentru concediile medicale neplătite. Consecințele nu sunt doar contabile. Sunt angajatori care au bani blocați, companii obligate să se împrumute pentru a-și continua activitatea și oameni bolnavi care așteaptă să primească drepturile financiare cuvenite.
USR și PNL cer un calendar clar de plată a restanțelor, cu termene concrete și sume defalcate pe perioade și case de asigurări de sănătate. Mai mult, parlamentarii solicită măsuri care să împiedice repetarea unei asemenea situații.
O altă acuzație adusă ministrului privește lipsa unui mecanism eficient prin care pacienții și farmaciile să poată semnala dispariția medicamentelor de pe piață. Un episod recent, în care o jurnalistă care se confruntă cu o afecțiune de ordin oncologic, a reclamat că nu găsește unul dintre medicamentele necesare tratamentului, a readus problema în atenția publică. În locul unor măsuri concrete, ministrul a răspuns prin prezentarea unor tabele și explicații despre riscul de panică și informațiile considerate neadevărate. Opoziția atrage atenția că România a avut cândva un instrument prin care asemenea situații puteau fi monitorizate: platforma medicamentelipsa.ms.ro, lansată în octombrie 2016.
Aceasta le permitea pacienților și profesioniștilor din domeniul farmaceutic să semnaleze medicamentele care nu se găseau în farmacii, oferind statului posibilitatea de a urmări problemele și de a interveni. În martie 2024, Ministerul Sănătății confirma însă că platforma nu mai funcționa.
Mai mult, potrivit inițiatorilor moțiunii, a fost eliminată și obligația dezvoltării, în Sistemul Electronic de Raportare, a unui mecanism de urmărire a sesizărilor farmaciilor privind medicamentele indisponibile.
Pentru un pacient oncologic sau pentru o persoană care depinde zilnic de un tratament psihiatric, lipsa unui medicament nu este o statistică. Poate însemna întreruperea tratamentului, agravarea bolii și o nouă luptă cu un sistem care ar trebui să îi ofere sprijin.
Un alt capitol al moțiunii vizează presupusa intervenție politică în instituțiile care gestionează fondurile publice din Sănătate. La 16 noiembrie 2026, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a anulat concursul pentru ocuparea a 16 funcții de director general în cadrul caselor județene de asigurări de sănătate, cu numai două zile înainte de proba scrisă. Potrivit informațiilor invocate de parlamentarii USR și PNL, printre motivele oficiale ale anulării s-a aflat rezoluția ministrului Sănătății din 13 noiembrie privind suspendarea concursurilor. Opoziția solicită publicarea documentului, explicarea motivelor pentru care procedura a fost oprită după evaluarea dosarelor și prezentarea unui calendar pentru organizarea unor noi concursuri. Miza este una importantă: conducerea instituțiilor care administrează fonduri publice ar trebui să se bazeze pe profesionalism, competență și transparență, nu pe decizii politice controversate.
Și nu în cele din urmă, vorbim și despre investițiile în infrastructura medicală, un domeniu în care România a avut la dispoziție oportunități financiare uriașe. Potrivit moțiunii, din cele 2,2 miliarde de euro nerambursabile prevăzute inițial prin PNRR pentru construirea și modernizarea a 27 de spitale, au mai rămas doar opt proiecte.
Situația celorlalte este îngrijorătoare:
• Trei spitale au fost eliminate complet de pe listă.
• Nouă proiecte au fost transferate către Programul Sănătate 2021–2027, cu termen teoretic de finalizare în 2028.
• Șase proiecte au fost mutate pe finanțare prin împrumut de la Banca Europeană de Investiții.
Inițiatorii moțiunii îi atribuie lui Alexandru Rogobete o parte importantă din responsabilitate, atât pentru perioada în care a ocupat funcția de secretar de stat, cât și pentru mandatul de ministru.
Într-o țară în care pacienții ajung să fie tratați în clădiri învechite, în care personalul medical lucrează adesea în condiții dificile, pierderea unor oportunități de finanțare pentru spitale reprezintă mai mult decât un eșec administrativ, ci înseamnă ani de așteptare și investiții care nu mai ajung la timp acolo unde este cea mai mare nevoie de ele. Prin această moțiune, USR și PNL încearcă să transforme problemele sistemului sanitar într-o temă de răspundere politică directă pentru ministrul Alexandru Rogobete. USR și PNL cer, în consecință, ca Alexandru Rogobete să își asume responsabilitatea politică și să nu mai ocupe funcția de ministru al Sănătății.
Sănătatea nu este un exercițiu de imagine și nici un concurs de comunicare politică. Este un domeniu în care întârzierile se măsoară în suferință, iar promisiunile neîndeplinite pot costa enorm.




