Paula Seling este, fără îndoială, una dintre cele mai speciale voci ale României. Cu toate acestea, ea a rămas de-a lungul timpului un om discret, care a încercat să arate public exclusiv rezultatele muncii sale și a evitat expunerea personală inutilă. Poate mai puțin se știe, însă, despre implicarea sa în cauze sociale și umanitare, pentru că, fiind un om modest, nu prea vorbește despre lucrurile acestea și nu-i place să facă paradă cu o atitudine pe care o consideră firească.
INVESTIGATORIA a discutat cu Paula Seling despre toate acestea, încercând să afle care sunt resorturile care determină un artist să se implice în viața comunității și, în cazul său, să-și pună vocea în slujba nevoilor altora. Ce am aflat, puteți citi în rândurile care urmează.
INVESTIGATORIA: Vocea Paulei Seling e unică. Dar cred că mulți ar vrea să știe cum a devenit Paula Seling conștientă de faptul că are o voce unică?
Paula Seling: Nu știu dacă sunt conștientă de asta nici măcar azi… Deseori am sentimentul că pot mai mult. Că trebuie să muncesc mai mult, că nu e suficient. În general…
I: Mulți cred că, dacă există talent nativ, nu e nevoie de foarte multă muncă, pentru că rezultatele apar natural. Care este părerea dumneavoastră cu privire la această teorie?
P.S. Eu cred ca nu există performanță fără muncă. Munca se simte, chiar dacă pe prima parte a drumului ai beneficiat de un avantaj dăruit de înzestrările tale native. În cazul meu nu pot spune că am avut o voce specială de la început, am muncit mult pentru asta și m-am încăpățânat să studiez chiar dacă mi se spunea că nu am șanse. Am construit notă cu notă, culoare după culoare și am pus inima în fiecare piesă. Așa am ajuns în ziua de azi la performanțele mele și cu ajutorul unor oameni care m-au sfătuit și m-au ajutat să mă descopăr, tehnic : Anda Pop, Mirela Mateșan, Gabriela Duțescu.
I: Cum v-ați obișnuit cu statutul de persoană publică și cum reușiți să rămâneți, într-o lume atât de zgomotoasă, un om discret?
P.S. M-am obișnuit din nevoie… Nu îmi propusesem să fiu persoană publică atunci când m-am lăsat purtată de iubirea pentru muzică, în concluzie nu visam neapărat să mă vad pe la televizor sau în presă, așa că este cumva normal să stau departe de lumea zgomotoasă.
I: Care a fost momentul cel mai încărcat de satisfacție din cariera dumneavoastră și de ce?
P.S. Cred ca, până acum, momentul cel mai însemnat a fost obținerea locului 3 pentru România la Concursul Eurovision, în 2010.
I: Care a fost cel mai greu moment din viața dumneavoastră artistică?
P.S. Probabil momentul în care presa a început sa fie invazivă și să scrie multe, prea multe și neadevărate, despre mine. Am vrut să mă retrag din viața publică, mi s-a părut nedrept. Aveam 20 de ani și nu știam cum să reacționez la toate astea. Ulterior, lucrurile s-au echilibrat natural…
I: De ce ați decis să vă implicați în cauze sociale?
P.S. Pentru că pot, și pentru că cei ce pot, sunt obligați să o facă. Și eu simt o bucurie când pot să ajut.
I: Există vreo cauză de care v-ați legat personal și, dacă da, de ce?
P.S. Sigur, sunt mai multe. De mulți ani dăruiesc un spectacol cu strângere fonduri pentru Asociația Vasiliada, din Craiova, susțin spectacole pentru „Dăruiește Viață”, m-am implicat în promovarea activităților Magicamp, am susținut concerte gratuite pentru diferite biserici ce aveau nevoie de lucrări de restaurare, pentru copii cu probleme… Oricând mi se cere ajutorul, dacă pot, sunt acolo.
