Sasha s-a născut și a crescut în Sevastopol. Noi două am frecventat aceeași școală. Ne-am împrietenit acolo și am socializat. Sasha a plecat la Kiev și a intrat la una dintre cele mai prestigioase universități ucrainene pentru a studia Dreptul.
Sașa nu a părăsit Kievul. Acum este voluntară la unul dintre centrele care ajută oamenii din capitală. Ea spune că a decis pentru ea însăși că va face totul pentru victorie. Ea a pierdut deja Sevastopolul. Nu mai poate pierde și Kievul.
Dar o voi lăsa pe Sasha să vă spună povestea ei:
Încă mai visez acea noapte îngrozitoare de la începutul războiului. M-am dus la culcare pe la 4 dimineața. Ceasul deșteptător era setat la 7.30 – trebuia să merg la birou. La aproximativ o oră după ce m-am culcat, am auzit un zgomot.
Primul meu gând a fost că au luat gunoiul de pe stradă. Apoi un alt sunet ciudat, era clar că nu erau gunoierii. Dar să mă fi gândit că a izbucnit războiul era ciudat. Apoi s-a trezit colega mea de apartament, locuiesc cu o prietenă – avem un apartament închiriat împreună. Am împachetat lucrurile necesare. Am sunat-o pe prietena noastră și am chemat-o la noi ca să nu rămână singură acasă.
În primele zile eram confuză. Nu aveam un plan clar de acțiune. Dar nu am vrut să plec din Kiev. Acest oraș a devenit a doua mea casă. Prietenii mei sunt aici și am locuit aici în cea mai mare parte a vieții mele de adult.
Din fericire, mă pricep să îmi distrag atenția de la tot fluxul informațional, așa că, la început m-am uitat doar la oamenii care plecau din oraș, iar asta nu m-a speriat prea tare.
După câteva zile, am aflat de cursul de asistență medicală de la sediul voluntarilor Zgraya (https://www.facebook.com/zgraya.ua/), unde am și mers cu prietenele mele și acolo am rămas.
Știu că mama mea își face griji pentru mine. Mă are numai pe mine. Dar sunt adultă și sunt responsabilă pentru mine însămi. Ea este nevoită să accepte acest lucru. Știu că-și face griji mari, dar nu pot face nimic în privința asta.
În aceste peste 40 de zile de război, am avut timp să fiu farmacistă, să sortez medicamente, să mă ocup de curierat, să livrez medicamente și cumpărături, și să fiu hacker. Acum ajut în bucătăria personalului voluntar împreună cu prietena mea Irina. Fetele ajută la medicamente. Dar, în general, este o întrebare dificilă ce fac, pentru că, în paralel, sunt multe întrebări la telefon.
Din fericire, având internet și un telefon, poți face deja multe. Se pare că acum doar apărătorii noștri sunt mai puternici decât mișcarea de voluntari din Ucraina. Este un sentiment incredibil de unitate care te reîncarcă și mai mult.
Mișcarea noastră de voluntariat, Zgraya (Haita), ajută persoanele vulnerabile (bătrâni, copii, persoane cu dizabilități), armata, forțele de apărare teritorială și spitalele. Există cea mai curajoasă parte a Haitei care evacuează oamenii din Cernihiv. Și din Bucha, când a fost ocupată și se dădeau lupte.
O mare parte din ajutor vine din străinătate (Polonia, Germania, Franța, poate nu știu totul). Multe lucruri sunt cumpărate din banii trimiși de ucraineni. Pentru a obține ajutor, trebuie să completați un formular. Există un formular Google în care puteți lăsa o cerere, indicând de ce are nevoie o persoană. Biroul central îl primește, voluntarii colectează cele necesare și apoi ceilalți voluntari distribuie în oraș.
Suntem duși la sediu de prieteni care se oferă voluntari pentru a livra ajutoare prin oraș – în acest moment, transportul public din Kiev nu funcționează. De asemenea, călătoriile cu metroul sunt limitate.
Vorbind de civili, populațiile neprotejate sunt cele care au cea mai mare nevoie de ajutor, precum și persoanele evacuate.
