În primele zile ale fazei active a războiului dintre Ucraina și Rusia, Iuriy Zozulya, ofițerul șef al poliției capitalei, și Angelina Karyakina, șefă de știri la Public, au uimit audiența pe Facebook – s-au căsătorit!
De fapt, din 24 februarie, potrivit Ministerului Justiției din Ucraina, s-au căsătorit peste 22.000 de cupluri! Majoritatea mireselor fără rochii de mireasă, pentru că, după cum s-a dovedit, nu acesta este prioritatea. Dar un număr atât de mare de familii noi, spun experții, indică un singur lucru – ucrainenii plănuiesc să aibă o viață și o victorie, contrar planurilor rusești.
Povestea Angelinei și a lui Yuri este relatată chiar de tânăra soție.
Sunt jurnalistă, sunt în această profesie de peste 12 ani. Am lucrat în presa scrisă și am intrat în jurnalismul de televiziune ca reporteră Euronews la Kiev. Ulterior, am lucrat la Televiziunea Publică, am acoperit procesele împotriva prizonierilor politici ucraineni din Rusia (Sentsov, Kolchenko) și criza migrației în UE și am făcut mai multe investigații privind crimele de pe Maidan.
În 2020 m-am alăturat echipei de la Public, unde până în prezent mă ocup de știri. Tot în 2020 am co-fondat Laboratorul de Jurnalism de Interes Public, care, în parteneriat cu Arena Programme (Universitatea Johns Hopkins), Institutul de Cercetări Sociale din Harkov și Forumul Media din Lviv, efectuează cercetări aprofundate privind impactul jurnalismului în epoca digitală.
Soțul meu este în al șaptelea an ca polițist. A studiat în Polonia, a lucrat în domeniul consultanței de investiții, iar când a izbucnit Maidanul a venit la Kiev și a participat la proteste. Cunoscându-l acum, înțeleg că nu ar fi putut face altfel. S-a alăturat forțelor de poliție, precum și altor mii de voluntari, pe un val de mare entuziasm, cu dorința de a schimba țara. Din 2015, el este șeful Poliției de Patrulare din Kiev.
Mă ocupam de mult timp de reforma poliției și de investigații – Yura a devenit unul dintre eroii materialelor mele și așa ne-am cunoscut. Amândoi aveam familii la acea vreme. La început am comunicat foarte mult, am devenit prieteni, apoi au apărut sentimentele. Totul a fost foarte complicat, dar sunt foarte fericită că ne-am întâlnit.
Întâlnirea cu războiul? Într-un fel, ne pregătisem pentru asta, dar desigur,
A fost greu de imaginat o asemenea amploare și un asemenea nivel de cruzime, violență și cinism din partea Rusiei. Soțul meu a cumpărat muniție, am cumpărat conserve pentru familie și le-am distribuit. În noaptea de 24 februarie, soțul era de serviciu de mai multe zile la rând, iar eu aveam alarma setată la 2-3 dimineața, verificând știrile în tura de noapte a echipei mele.
În acea noapte m-am trezit la timp pentru așa-zisul discurs al lui Putin, după care au început imediat exploziile în Kiev. Mi-am sunat soțul, mi-am luat lucrurile pregătite, ne-am întâlnit, am discutat planul de acțiune și am plecat la serviciu. La ora 7 dimineața lansam deja un maraton de informații. De atunci, nu am mai dormit acasă până acum.
***
Trebuie menționat aici că proprietatea lui Yuri și a Angelinei a ajuns pe teritoriul ocupat de trupele rusești. După eliberarea acestor teritorii, Angelina a scris că în casă au fost ocupanții jefuitori, care au furat bunuri de valoare și au împușcat ceea ce nu au putut scoate.
***
Ce facem în timpul războiului? Lucrăm. Sunt responsabilă de echipa de știri din toată țara și eu însămi realizez reportaje. Soțul meu este șeful departamentului de poliție de patrulare din Kiev. Încercăm să fim împreună tot timpul. Ne apropiem de victorie, dar chiar și în timpul războiului am reușit să facem ceva pentru noi înșine de care ne vom aminti pentru tot restul vieții noastre.
Eram logodiți, plănuind o nuntă primăvara sau vara – ca să fie cald și să ne putem aduna prietenii undeva în aer liber. Este greu de explicat de ce am decis acum – pur și simplu părea corect.
Am aflat că starea civilă funcționează, am găsit inele de logodnă în magazinul unei creatoare de bijuterii de pe Podol, Elena Yastreb – a venit să deschidă magazinul special pentru noi și ne-a dat inelele care ne-au plăcut. Ne-am dus noi doi și ne-am căsătorit. Apoi am invitat câțiva prieteni, comandanții soțului meu. Evgheni Zhukov, șeful Poliției de Patrulare din Ucraina, a organizat o întreagă ceremonie. Am purtat pantaloni obișnuiți și o jachetă sport, ceea ce acum numesc ținuta mea de nuntă. Prietenii apropiați ai soțului au aranjat o mică sărbătoare la instituția lor, cea mai veche sală de concerte din Kiev, care acum este folosită pentru voluntariat.
S-a întâmplat să găsească un voal la ei acasă și mi l-au dăruit mie. Prietena mea a adus de acasă orhidee tăiate – acesta a fost buchetul meu. Acesta se află încă în biroul lui Yuri.
Comandantul soțului meu ne-a dat un RPG, iar fratele soțului meu ne-a dat două cartușe și boxeri bărbătești. Acestea sunt lucruri foarte importante în timp de război.
Noi plănuim o sărbătoare separată, dar prietenii din diferite cercuri sociale promit să organizeze în paralel câteva nunți separate. Am numărat deja cinci nunți pe care le datorăm diferitelor grupuri de prieteni.
Unde mergem în luna de miere știm deja. Fără țări străine, doar Ucraina. O să mergem la Kinburnska Kosa, unde mergem de mult timp cu prietenii noștri și fără de care este greu să ne imaginăm concediul de vară.
