41.000 euro. Atâția bani au donat românii până la ora la care scriu, pentru ajutorul umanitar care va ajunge în Ucraina, pentru care am făcut apel pe pagina mea de Facebook.
Cum s-a ajuns aici?
Pe 26 februarie, la 2 zile de la începerea războiului am început să scriu un rezumat despre ceea ce se petrecea în Ucraina. Un rezumat s-a transformat în timp în 106 rezumate, pe care le scriu noaptea, de unde și-au și luat denumirea „Rezumatul de Noapte”. Profilul de Facebook a crescut amețitor, oamenii erau interesați și avizi de a afla informații comprimate și verificate.
Încet încet, urmăritorii mei s-au transformat, alături de mine, în soldați pe frontul războiului informatic în mijlocul căruia se află România. Între manipularea, până nu de mult eficientă, a rusiei și adevăr. Adevărul nu se află niciodată la mijloc, adevărul, mai ales cel faptic și nu cel filozofic, este unul singur. Iar cum războiul din Ucraina nu este unul filozofic, adevărul poate fi doar unul. Avem un stat agresor: rusia (nu, nu greșesc când scriu cu literă mică, este intenționat), un stat pe care-l consider terorist și avem o victimă: Ucraina. Un stat care datorită dorinței majorității poporului său de a fi european a plătit scump.
Prima dată în iarna lui 2013 spre 2014, odată cu EuroMaidanul, protestele împotriva guvernului marionetă controlat de la Kremlin. Proteste care au curmat viața a 135 de oameni și a dus la dispariția altor 65. Protestele s-au încheiat cu fuga președintelui de atunci în Belarus și apoi la tătucul lui, în rusia. Iar tătucul lui s-a răzbunat: a invadat Donbasul și a anexat ilegal Crimeea. Asta a fost a doua oară când poporul ucrainean a plătit pentru dorința de a avea parte de drepturi pe care, cu noroc, le avem și noi, făcând parte din clubul țărilor membre UE și NATO.
Acum plătește a treia oară, iar dacă rusia nu este oprită de data asta, nu va mai putea fi oprită niciodată din eliminarea Ucrainei ca stat și a ucrainenilor ca popor. Din acest motiv am considerat că trebuie să fiu un „soldat” în frontul informatic și că rusia nu trebuie să învingă nici măcar aici, pe acest front. Adevărul trebuie să câștige. Binele trebuie să învingă.
În luna mai am început procedurile pentru a-mi primi acreditarea de presă necesare plecării în Ucraina. În iunie mi-am primit-o de la Ministerul Apărării din Ucraina. Mă pregăteam să plec, când o serie de evenimente neprevăzute și neplăcute mi-au amânat această plecare. Și cum tot răul este spre bine, în acest timp, între punctul amânării și momentul în care scriu aceste rânduri m-a contactat Andrei. Andrei este pseudonimul pe care-l folosesc pentru soldatul ucrainean de origine română care mă citea, mă urmărea și – cu mândrie o spun – îmi aprecia rezumatele de noapte. Andrei este ucrainean, însă străbunicul lui a fost primarul din Sighetul Marmației. Vorbește limba româna mai bine decât jumătate din clasa politică românească și are mai mult suflet decât 90% din ea.
I-am spus că mă duc în Ucraina în curând și că dacă se poate, aș vrea să ajut cu ceva, să duc ceva acolo. Pentru el, pentru colegii lui. Nu mi-a cerut nimic pentru el. M-a rugat dacă pot să iau produse de protecție pentru Garda Teritorială din satele aproape părăsite din Donbasul controlat de ucraineni. Știați că poartă căști din metal din al II-lea război mondial? Probabil că nu știați. Este de înțeles. Ucraina este invadată, economia ei supraviețuiește doar cu ajutorul aliaților vestici, printre care ne numărăm și noi.
Știați că în fiecare sat există câte 10-20-50 de bătrâni care nu vor să-și părăsească casele? De ce? Pentru că vor să moară acolo unde au trăit o viață. Și astfel, nu au nicio șansă să primească ajutoarele umanitare trimise de fundații și organizații mari, pentru că acelea ajung cel mai mult și mai des în zonele urbane sau în zonele populate din vestul Ucrainei, unde se află 6 milioane de ucraineni fugiți din est, din calea războiului. Astfel, acești bătrâni sunt ai nimănui. Femeile și copiii au fugit. Bărbați și băieții sunt pe front. Farmaciile sunt închise, iar spitalele nu mai fac față.
Așa că Andrei, ucraineanul nostru – pentru că este și al nostru, al umanității, nu al României, mi-a cerut ajutorul pentru acești oameni. Pentru Garda Teritorială și pentru civilii rămași părăsiți. Când am vorbit prima dată, stătea într-o casă a unei bătrâne, alături de alți colegi. Din salariul lor și în timpul liber, pentru că și el face parte dintr-o brigadă de apărare teritorială, însă este militar înrolat, nu civil, i-au reparat casa. Peste câteva zile bătrâna a început să se simtă rău așa că el și colegii lui, au trimis-o în Dnepropetrovsk la spital, unde a aflat că are cancer. Pe 3 august a început chimioterapia. Plătită, în parte, de Andrei și colegii lui.
Alaltăieri, când i-am cerut să-mi facă lista de medicamente necesare pe care să le iau cu mine și l-am întrebat ce altceva mai e nevoie, mi-a replicat ceva ce m-a frapat: „dacă poți să aduci și niște mâncare pentru câini și pisici”. De ce? Pentru că unii stăpâni, fugind din calea bombelor, și-au lăsat din neputință, animalele acasă. Animale care au fost ani de zile învățate să mănânce de la om, și-au pierdut din instinctul de a vâna. Se spune că o societate se judecă după cum se comportă cu cei mai amărâți și cu animalele. Nu știu ce să spun despre societatea ucraineană, dar despre Andrei pot spune că este un model. Este un reprezentant al umanității. În fața ta bombe, rachete, invazie, suferință, moarte și durere. Și pe tine te interesează să-i ajuți pe cei mai bătrâni, în loc să-mi ceri aparatură militară pentru tine, să te protejezi pe tine. Te gândești inclusiv la animalele care mor de foame, în loc să te gândești cum să scapi din iadul în care Putin și armata teroristă a rusiei, te-a aruncat.
Așa am ajuns să lansez campania umanitară, să strâng bani pentru a cumpăra produsele de securitate, medicamente, produse de hrană de bază, produse de igienă și chiar o mașină 4×4 pentru Garda Teritorială, care patrula printre obuze cu o berlină din 1992.
Până acum s-au strâns 41.000 euro. Eu sper să se strângă și mai mulți, pentru că necesarul este imens. Iar pentru cei care se întreabă „dar pentru săracii noștri nu face nimeni nimic?” le răspund simplu: avem guvern, avem pace, avem ONG-uri care se ocupă cu asta și nu v-a oprit nimeni să donați acelor ONG-uri care sunt credibile și care au dovedit că au cu adevărat grijă de cei mai amărâți dintre români.
Andrei a spus că vrea să vă mulțumească prin intermediul meu tuturor celor care ați donat și care veți mai dona în continuare.
Celor care ați citit acest text și doriți și voi să contribuiți la această campanie, vă las datele prin care puteți să puneți umărul la alinarea unor suferințe și chiar la șansa de a salva vieți, puteți folosi următoarele variante:
- Varianta IBAN:
Transfer de Lei din Romania:
IBAN: RO89 BREL 0005 5067 7555 0100
Beneficiar: Radu Hossu
Banca: Revolut/LibraBank
–––‐–––
Transfer de Lei din exteriorul României:
IBAN: LT05 3250 0087 1322 0725
BIC: REVOLT21
Beneficiar: Radu Hossu
Banca: Revolut
(Unde vedeți IBAN-ul de Lituania, este datorită Revolut, căci așa e Banca, însă contribuția ajunge la mine)
––––––
Transfer de Euro din Romania sau din exterior:
IBAN: LT05 3250 0087 1322 0725
BIC: REVOLT21
Beneficiar: Radu Hossu
––––––
IBAN: LT05 3250 0087 1322 0725
BIC: REVOLT21
Beneficiar: Radu Hossu
- ATENȚIE la varianta B! Varianta Revolut direct din Revolutul dumneavoastră personal:
- Accesați link-ul https://revolut.me/raduhossu
În cazul în care primiți o eroare, urmați varianta B sau C.
- În cazul în care transferul se face din SUA sau alte țări externe UE, este nevoie să-mi adăugați numărul de telefon. Pentru astă vă rog să-mi scrieți în privat, din motive de securitate personală, nu o să pun numărul public aici, ci doar în privat.
- Dacă aveți revolut, folosiți revtag-ul (username-ul) @raduhossu
Slava Ukraini!
