In Memoriam…

In Memoriam…

Marin Preda nici n-a existat, e doar o conspirație. L-ai cunoscut tu? Niște cărți vechi și uzate, pe un raft din sufrageria părinților, scrise pe vremea comunismului? În fond avem un regim popular în care într-adevăr masele se simt bine. Ce-i pasă programatorului cutare că un mare poet şi filozof a fost înlăturat de la catedră, sau că Hegel trebuie răsturnat cu fundul în sus ca să se mai poată spune că filozofia lui are oarecare valoare? Sau că e aniversarea lui Marin Preda?

Unii oameni, deşi au cultură, sunt analfabeţi prin concepţia pe care o au despre cultură. Nu poţi trăi într-un subsol fără să rişti să capeţi o conştiinţă de subsol. Spiritul nu este deteriorat de subsol decât dacă între subsol şi ceea ce e deasupra nu e mare deosebire. Când însă un găinar locuieşte în vaste apartamente, şi un om productiv, asemeni pomilor dintr-o livadă, sau asemeni pământului care asigură roadele, nu vede lumina soarelui şi trebuie să stea în întuneric, spiritul nu poate ocoli întrebarea: e vorba de moartea mea?

Ce e un om singur? Singur cu adevărat? E un om fără soluţie, fără un răspuns pe care ar fi trebuit să-l dea, fără puterea de a-l da în singurătate şi a-l urma. De fapt, Marin Preda era.. erau.. 10000 de scriitori. Claustrați într-o mină de Securitate, condamnați la 3 ani de munca și așteptând ordonanțele noastre, lângă una din ieșirile tunelului care leagă Babele de peșterile din Dobrogea. Acolo unde ținem artifactele extraterestre. De ce ar fi zis “pământean” daca nu știa că există extratereștrii? Sau poate era un bizar, un maniac cu obsesii morbide, un masochist care pentru început mimează normalul, firescul, înainte de a supune victima unei insuportabile presiuni psihologice?

Fiinţa omului e la discreţia celorlalţi, nu apari tu în ochii unuia aşa cum eşti, ci cum au reuşit alţii să sugereze o imagine despre tine. Moartea e un fenomen simplu în natură, numai oamenii îl fac înspăimântător. Vorbesc de moartea naturală, care adesea e o dulce ispită. În faţa morţii nu mai eşti nimic, nu mai eşti poet, eşti un simplu om care trebuie să dispară. Doar când faci dragoste, moartea își ia tălpășița.

În ceea ce mă priveşte, sunt furios pe savanţi că m-au silit să aflu că cerul nu e mai înalt de două-trei sute de kilometri. Ce mai faci tu azi, cel mai iubit dintre pământeni?

(Disclaimer: Acest mic eseu e scris pentru reamintirea lui Marin Preda. Mare parte din text constă în citate si parafrazări, care pot fi recunoscute ușor. Sper.)

 

 

 

 

 

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.