INVESTIGATORIA: Ai putea să ne povestești cum ai ajuns la evenimentul cu pricina și cum l-ai remarcat pe Simion? Ce te-a deranjat efectiv de ai simțit nevoia să i te adresezi?
R: Eram deja la eveniment de mai multe ore când o prietenă l-a remarcat intrând pe domnul Simion. M-a intrebat dacă vreau să vorbesc cu el, știind că sunt intrigat de persoana lui. Nu știam exact ce să îi spun sau cum să îl abordez, însă am ales “pe loc” și spontan o temă spinoasă – Rusia și aparenta sa iubire & înțelegere față de Putin și ai săi camarazi. Vreau să subliniez că am fost complet spontan, nu am pregătit nimic și, bineînțeles, contrazicându-l pe domnul Simion, nu “am mers în prealabil la masa lui”. E prima oară când l-am avut față în față – și, sincer, după gesturile și vorbele sale, sper nici să nu îl mai văd vreodată.
INVESTIGATORIA: Unora li s-a părut că George Simion era în stare de ebrietate. Ai putea, te rog, sa confirmi sau sa infirmi acest aspect?
R: Infirm – George Simion intrase de puțin timp la eveniment. Era însoțit de membri AUR (unii se văd și în filmare), mergea drept și țanțoș, așteptându-se, probabil, să fie adulat de mulțime. Nu mirosea a alcool, nu se clătina, mergea drept și era coerent. Ce l-a făcut să pară puțin destabilizat a fost chiar faptul că nu se aștepta să fie interpelat atât de direct și cu o întrebare cu care nu este obișnuit la România TV – “Domnule Simion, cum este să fiți rusofil?”
Imediat cum a ajuns, și-a însușit în nume propriu evenimentul, ca și cum tot ce conține cuvântul “aur” i-ar fi aparținut și cred că a fost extrem de deranjat de o doamnă care l-a interpelat (din ce mi-a spus ulterior) înaintea mea. Doamna i-a spus câteva cuvinte grele, la care domnul Simion a replicat cu o expresie pe care nu o pot reproduce – implică câini și dorința sa de a întreține acte sexuale cu ei. I-a spus asta unei doamne. Ceva mai abject nu cred să existe. Din păcate, doamna nu a înregistrat.
INVESTIGATORIA: Cum ai decrie conflictul în câteva cuvinte?
R: Nu consider că a fost un conflict – a fost mai degrabă o curiozitate de-a mea, mimând însă fix atitudinea domnului Simion atunci când “ia interviuri” spontane pe străzi sau în Parlament, cu telefonul în ochii oamenilor. Practic… i-am dat să guste din propriul medicament.
INVESTIGATORIA: Reacția lui Simion a fost una agresivă. Te așteptai la ieșirea lui violentă? Ai putea, te rog, să ne explici, dincolo de ce se vede în filmare, cum ai simțit tu agresiunea?
R: M-au dezamăgit trei lucruri.
Primul e acela că a îndrăznit să folosească apelativul PROST la adresa unui cetățean care contribuie la salariul său, ba mai mult, a spus și că mulți români sunt PROȘTI; mulți politicieni, inclusiv dumnealui, uită faptul că ei sunt acolo să ne SLUJEASCĂ pe noi, nu invers, EI trebuie să raspundă în fața noastră și să se poarte decent. Noi îi plătim salariul, nu invers.
Apoi m-a dezamăgit faptul că un parlamentar este VIOLENT și atentează la bunurile altcuiva; hărțuirea, agresiunile și tentativa de furt sunt pedepsite, îi amintesc domnului Simion și, dacă dorește, îi trimit și un Cod Penal la sediul AUR pentru că merge pe o muchie foarte subțire dumnealui.
Și al treilea aspect foarte dezamăgitor e acela că MINTE cu nerușinare la aproape orice zice și nu a fost capabil să răspunda cu un NU unei întrebări simple: Sunteți rusofil?
Cât despre cum am simțit agresiunea… fizic. Am fost încercuit de toți “fanii” AUR, apoi o doamnă (am filmarea) a venit către mine și a început să țipe “Tare urât ați vorbit cu George, TARE URÂT!”
Inițial m-a îmbrâncit, reproșându-mi incontinuu că am vorbit foarte urât. Bineințeles, surdă asupra faptului că nu eu “l-am făcut prost” pe domnul Simion. Vedeam astfel de secvențe prin anii ‘90, genul de “tupeiști” care nu se tem de nimic și urlă când sunt prinși, încercând să impresioneze, să surprindă și să manipuleze opinia publică.
INVESTIGATORIA: După interacțiunea aceasta pe care ai avut-o cu el direct, cum l-ai descrie pe George Simion, ca lider politic?
R: Este trist că numim “lider” un astfel de om, deși semantic este corect. Îl consider un om extrem de periculos pentru democrația din România. Dacă în mijlocul unei mulțimi, fără o putere reală (încă) își permite să agreseze un om cu violență, să se năpustească asupra lui, apoi să se prefacă în victimă, mințind cu nerușinare… nu vreau să îmi imaginez ce se va întâmpla dacă îl lăsăm să preia cu adevărat puterea. Mai mult, nu îmi imaginez cum un astfel de om, coleric și instabil în mod clar, ar putea sa ne reprezinte interesele, sub orice formă, internațional – cu exceptia Rusiei și “statelor prietene”, probabil. Aud pe mulți spunând că “ne-ar prinde bine un astfel de om și partid, să ne trezim la realitate!”.
Din păcate, ce nu realizează ei este ca un astfel de om și un partid precum AUR ar putea să ne bage într-o negură timp de peste zece ani dacă preiau puterea. Multe rele și foarte rapid se pot întampla, cu atat mai mult în 4 ani. Ar trebui ca toți cei care văd astfel de politicieni să îi ia la întrebări, filmând. La 33 de ani de la Revoluție ar trebui să înțelegem, odată pentru totdeauna, că nu trebuie să ne temem de acești “lideri” și să îi privim de jos în sus – fie că vorbim de un primar de la sat sau de Președintele țării – ci de sus în jos sau de la egal la egal.
