miercuri, iulie 24, 2024

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

AcasăInterviuCodrii Iașilor, apărați în stradă: "Protejați, nu tăiați! Fluturași, nu drujbași! Căprioare,...

Codrii Iașilor, apărați în stradă: „Protejați, nu tăiați! Fluturași, nu drujbași! Căprioare, nu imobiliare!”

De ziua copiilor, în Moldova, la Iași, oamenii au ieșit în stradă să-și apere Codrii Iașilor, codrii cu care au crescut și care le țin aerul curat. Pentru că vor ca și copiii lor să aibă aer curat și natură din care să învețe, de care să se bucure.

Mai multe asociații locale au lăsat frica și grija deoparte, s-au unit și cer dreptate și protecție pentru natură. Cer ca pădurile din sudul orașului Iași să fie cruțate de la tăiere și ”dezvoltare” egoistă pentru profitul câtorva care au pus mâna pe drujbă și putere. Cer administrație echilibrată și cu respect pentru valorile de biodiversitate, dar și cultural istorice ale pădurilor seculare pe care avem privilegiul de a le mai avea în jurul așezărilor umane. 

În jur de 600 sute de oameni au participat sâmbătă, 1 iunie 2024, la marșul pentru Codrii Iașilor, într-un eveniment organizat de asociațiile Organizația ”Salvați Prutul” Iași, Codrii Iașilor, Asociația Mai bine, SOR (Societatea Ornitologică Română) Iași, Reset, EduVentura, Parcul Elena Doamna. 

Acest marș a venit ca un semnal de alarmă, ca o chemare la susținere și implicare, în cadrul demersurilor mai complexe pe care Codrii Iașilor, asociația care este sufletul acestei inițiative, le face pentru declararea arealului de păduri seculare din sudul orașului Iași ca parc natural. 

Ca mai toate pădurile României, pădurile Iașilor sunt amenințate de tăierea pentru lemn de foc și lemn pentru mari combinate și pentru dezvoltarea prin proiecte imobiliare. Ce e mai special acolo, însă, este că în pădurea Bârnova – Dobrovăț, la nici 5km de oraș, încă mai sunt arbori seculari deosebiți la o apropiere atât mică de oraș. 

Pericolul iminent este amenajamentul silvic în vigoare, aflat în anul 3 din 10, care deja a stârnit revolta ieșenilor prin amploare și agresivitatea tăierilor. Arbori multi-seculari, cu o valoare inestimabilă pentru ieșeni, pentru biologi, au fost puși la pământ, uneori pentru a fi transformați în lemn de foc. Mai mult, până anul trecut administratorii nu au făcut nimic pentru accesul recreativ în pădure, ba chiar l-au descurajat. 

Foto: Codrii Iasilor

Am stat de vorbă cu Mihai Diac, de la Codrii Iașilor, cel care a pus bazele unei acestei inițiative civice, unul dintre cei care duc această luptă de protecție a unor păduri deosebit de valoroase.

R: De ce un marș pentru Codrii Iașilor, Mihai?

Mihai Diac: Un marș pentru că în ultimii 4-5 anii, din 2018, în special codrii bătrâni de la sud de oraș, din pădurea Dobrovăț, au fost afectați de tăieri de ”regenerare”, care înlocuiesc pădurea bătrână cu o pădure tânără în cel mai bun caz, și pierdem ce e cel mai valoros pentru ieșeni atât din punct de vedere al biodiversității și al arborilor remarcabili, cât și din punct de vedere al istoriei și  identității noastre. Pentru că noi venim de undeva, avem o istorie și pădurea bătrână face parte din ea. 

Sub același asalt sunt și pădurile mai mici de lângă oraș, nu numai pădurea Dobrovăț, Cetățuia, Ciricul, chiar și pădurile de pe malul Prutului, care sunt foarte aproape de Iași și atunci ne-am adunat mai multe asociații și am zis să luăm atitudine și să transmitem un mesaj puternic. 

Foto: Mihai Diac

R: Din poze și filmări s-a simțit un entuziasm și o energie foarte pozitivă la marș. Așa a fost? 

Mihai Diac: Ca și motivație, ca și pornire, pentru oameni, da, așa a fost. 

Și la marș, în special, ne-am simțit extraordinar de bine cu toții. 

Ce nu s-a văzut poate atât de bine, a fost că a fost un efort foarte mare, și lucrurile astea care ies au nevoie în general de noi să ne implicăm, să fim determinați, și să insistăm să iasă așa de bine. E greu în ziua de azi, în special pentru că inițiativa noastră presupune o protecție a unor păduri valoroase și din punct de vedere economic, este greu să ajungi la multă lume

Ieșenii sunt foarte mulți de partea pădurii, dacă mergi pe stradă să întrebi, am făcut odată acest experiment, e foarte greu să găsești pe cineva care nu-și dorește ca pădurea să fie protejată. Toți își doresc să fie protejată pădurea, dar nu am avut canale și nu avem, în general canale, să ajungem la toți foarte ușor. 

Din fericire, săptămâna asta am avut susținerea presei, am fost foarte mult în media, am intrat și în național foarte mult, vineri și sâmbătă, și asta a dus povestea marșului la mai mulți ieșeni. Și ne-am întâlnit 500-600, câți om fi fost, și ne-am putut bucura și am putut avea un moment bun împreună și ne-am amintit că putem fi o voce. 

Crezi că are nevoie societatea românească de astfel de manifestări publice ale atașamentului față de natură, așa cum ați transmis-o voi prin eforturi și prin entuziasmul participanților?

Are nevoie mare de astfel de manifestări, și are nevoie de educație și de informare neinteresată. 

Dacă ne uităm în linii mari, în special înainte de 1989, pădurea  a fost gestionată destul de responsabil. Atunci era foarte greu să furi și să scapi. Fie că erai pădurar sau ce ai fi fost. 

După ‘89, din păcate, putin s-a dat liber la hoție și la trasul banului de pe pădure, în forme mai mult sau mai puțin mascate, mai legale sau ilegale, dar cu același scop. Valorificat ce e acolo. De multe ori pentru interesele celor puțini. 

Acum, când au apărut rețelele de socializare și a început să se poată vedea ce se întâmplă în păduri, chiar și fără presă, că presa mai poate fi și cumpărată și redusă la tăcere, a urmat o fază de contra reacție, în special din partea sistemului, și aici mă refer la sistemul de exploatare forestieră. Și am văzut apariția a tot felul de site-uri care fac o formă de greenwashing destul de perversă pentru că amestecă informații adevărate cu informații înșelătoare și atunci cred că este nevoie să ne informăm, să vorbim, să cunoaștem cu adevărat și să facem diferența dintre diverse lucruri. 

De exemplu, o plantare e un lucru foarte fain, să mergi la o plantare și să pui cu mâna ta un arbore în pământ. Dar dacă acolo tocmai a fost rasă o pădure seculară, s-ar putea ca tu să te simți bine degeaba. Și de fapt să fii inclus într-o mașină de greenwashing, prin care demersuri care fac rău naturii, și care nu sunt neapărat aliniate cu planurile tale, să fie legitimate. 

Și de asta noi credem că este foarte important să fim informați și să înțelegem lucrurile în profunzime, și în același timp să ieșim și să ne manifestăm și să transmitem mesajul că și pentru noi natura este importantă. Mai ales în contextele favorabile la nivel european în ultimii ani. 

Foto: Codrii Iașilor

R: Știu că eforturile voastre pentru desemnarea parcului natural Codrii Iașilor sunt mari și merg cu mult timp înaintea acestui marș. Unde vă aflați acum cu demersurile? 

Mihai Diac: Desemnarea parcului natural nu a fost o concluzie la care am ajuns ușor. Ne-am documentat foarte mult înainte ca să înțelegem care este forma cea mai potrivită pentru această pădure. În primul rând trebuie spus că forma de protecție ca parc natural este o formă foarte echilibrată. Nu este rezervație naturală, nu este parc național, care ar presupune o protecție strictă pe suprafețe foarte mari. Este o formă echilibrată. 

Dacă vorbim strict de protecție, acum 1 % este sub protecție din pădurea Dobrovăț și 99 % este la producție. Probabil că un parc natural ar duce undeva la 25 % procentul de protecție strictă. Ar rămâne destul pentru comunități. 

Apoi, parcul natural ar pune în valoare nu doar biodiversitatea, cum este la siturile Natura 2000, ci protejează și valoarea culturală care vine din interacțiunea om-natură. De aceea este foarte potrivit pentru ce avem noi la sud de oraș. 

Revenind la stadiul în care suntem. Dosarul care trebuie să meargă la ministerul Mediului, de unde trebuie să vină aprobarea finală, include mai multe puncte, dintre care pe majoritatea le-am acoperit, de genul propunerea suprafeței în coordonate de o anumită factură tehnică. 

Dar cel mai important este studiul științific. Care, cum spuneam, trebuie să certifice ambele valori, atât cea de biodiversitate, cât și cea cultural istorică a suprafeței propuse. Am avut mare mare noroc cu cei care au contribuit la acest studiu, și vreau să le mulțumesc pe această cale. Am avut profesori doctori în biologie, în geografie, în etnologie, în arheologie, care au contribuit la acest studiu, care are acum 160 de pagini și care certifică dincolo de orice tăgadă valoarea acestei suprafețe. 

Suntem în faza în care acest studiu trebuie depus la Academia Română, au fost deja niște prime contacte, încă mai este puțină ambiguitate legată de momentul în care se depune acest studiu. 

Dar ce este foarte important poate de precizat și sperăm să înțeleagă toată lumea, este că avizul Academiei este unul științific, pe baza studiului, nu este unul teritorial administrativ. 

După ce vom depune acest aviz, sau paralel cu el, căci noi facem lucrurile în paralel, trebuie să avem și punctul de vedere al altor factori implicați. Suprafața propusă spre protecție se întinde pe 12 comune, consiliile locale, apoi vor mai fi, bineînțeles, și consiliul județean și mulți actori care sunt implicați în administrarea acestui spațiu. Acum trebuie să aibă și ei un punct de vedere. Romsilva chiar trebuie să aibă un punct de vedere. 

Acestea vor fi puse împreună și merg în acel dosar care se duce la minister. În această fază suntem acum. Academia cu avizul științific și discuțiile cu consiliile locale din comune, pentru punctele lor de vedere. 

R: Care este cel mai greu lucru din toate demersurile și lupta asta? 

Mihai Diac: Cel mai greu lucru nu este să facem ce ține de noi, ce ține de dosar, ce ține de litera legii. Cel mai greu este să știi că până la urmă decizia asta nu ține de noi

Într-o societate normală și într-o democrație matură, când ai atâția oameni care susțin această nevoie, am reușit să ajungem la 35.000 de semnături pe petiția publică lansată, când ai un studiu științific care îți certifică valoarea științifică, desemnarea parcului, fiind atât oportună cât și populară, ar trebui să fie o formalitate. Acele hârtii ar trebui să meargă, să treacă repede prin minister, și deja să se discute despre o administrație care să reconcilieze nevoile diferite ale oamenilor din această pădure.
Cel mai greu lucru este să știi că nu e așa. Și că, care acum au confiscat suprafața, care o numesc ograda lor, care se supără când un biciclist intră în pădure, mai ales dacă mai și semnalizează tăieri ilegale. Și caută să pună piedici. Și deciziile depind și de factori politici mai de sus, pentru că întotdeauna unde este o resursă de valorificat, se găsesc și astfel de interese. 

Deci, pentru noi, nu să facem dosarul este cel mai greu, ci să căutăm acest consens politic, să lucrăm cu actorii mai binevoitori, mai puțin binevoitori, încât să ajungă toată lumea la concluzia că au de câștigat și ei din desemnarea acestei păduri ca parc natural.  

Foto: Cristina Lucescu

R: Ce spun copiii despre lupta asta? Înțeleg care e miza? Se implică? 

Mihai Diac: Pentru copii să înțeleagă toate nuanțele este destul de greu. La marș, scandările care s-au auzit cel mai bine au fost: Protejați, nu tăiați! Fluturași, nu drujbași! Căprioare, nu imobiliare

Deci înțeleg, ei înțeleg despre ce este vorba. Nu o să înțeleagă, și nici nu-i cazul să înțeleagă ei, că este un demers de durată, în care trebuie să convingem diverși actori, că trebuie să demonstrăm o valoare științifică, dar motivația copiilor este, în esență, aceeași ca și motivația noastră. Ce au scandat ei ieri este ceea ce simțim și noi. 

Ce se întâmplă este că fiind noi mai hodorogi bătrâni, noi putem înțelege chestii mai complexe și știm să lucrăm cu ele pentru a realiza ceea ce dorim în final și cei mici și cei mari. 

Foto: Codrii Iașilor

Ce înseamnă pentru tine Codrii Iașilor, pădurea și acest proiect de protecție a naturii? 

Este o întrebare dificilă pentru mine, pentru că eu am crescut în Iași și pădurea asta o știu de când eram puști și am început să explorez. Explorarea are ceva fenomenal în ea. Să descoperi lucruri noi, să descoperi noul. Când am ajuns și eu puștan puțin mai răsărit, și-am putut să mă sui pe bicicletă, a fost una dintre primele minuni naturale ale lumii ăsteia pe care am descoperit-o. Lumea asta în care încă mai avem minuni naturale. 

M-a marcat profund și în multe feluri. 

De ce mi-e dificil să vorbesc despre asta: pentru că ce am văzut în ultimii 6, 7, 8 ani este o distrugere fără precedent în pădurea asta. 

Cumva, până acum au cruțat-o, de asta s-a ajuns la această acumulare de pădure bătrână peste ce este în mod normal într-o pădure gestionată silvic. 

Distrugerea pe care am văzut-o, de arbori de peste 300 de ani, de 250 de ani, tăiați din pădure și reduși la ”parcele”, ca să folosesc termenii folosiți de ei, distrugerea de peisaje cu pădure bătrână în care nu vezi o umbră căzând pentru că cerul e închis de arbori și în care e răcoare mereu și în care zumzăie cu totul altfel de viață, să le vezi pe astea distruse este ceva care nu are cum să nu te facă să suferi. În special când le cunoști de atât de mult timp. 

Cumva, de acolo a pornit, la multi dintre noi. Dintr-un moment declanșator, cum a fost la mine cu un arbore foarte mare, pe care l-am văzut pe picior apoi, după 2 zile, jos. 

Și la mulți alți colegi a fost vorba tot de felul ăsta de triggere. Pornește până la urmă dintr-o suferință faptul că te hotărăști că trebuie să faci mai mult și să-ți pui energia pentru cauza protecției pădurii. 

Cam asta înseamnă pădurea pentru mine, ceva ce am cunoscut și mi-a fost foarte drag, și aș vrea să o cunoască și alții. 

Foto: Mihai Diac 

R: De ce aveți nevoie ca sprijin din partea noastră, a celor care nu suntem din Iași? Cu ce vă putem ajuta? 

Mihai Diac: Oricât de mult am insista noi cu autoritățile locale, s-ar putea ca multe din deciziile de acest gen să fie luate la București. Orice sprijin care duce propunerea noastră pe agenda politicienilor de la București, pe agenda națională, pe agenda de la Cluj, din alte localități, unde știu că sunt multe lupte, de asemenea. Cred că ajută să facem din această problemă, care poate fi limitată în interpretare la ”local”, una de interes național. Pentru că protecția naturii este de interes național. 

Foto: Hans Hedrich 

Realitatea este că, dintre cele 3 provincii istorice mari ale României, provincia istorică a Moldovei este singura care nu are nici un parc natural sau național în afara zonei montane. Este un dezechilibru pentru că sunt habitate prețioase și aici și este normal ca ariile naturale protejate și administrate în acest sens să fie distribuite mai uniform. 

Ne ajută mult să avem solidaritate și să avem și la nivel național și central susținere și vizibilitate cu ceea ce facem. 

Mai cred și că avem nevoie de alianțe puternice și propuneri coerente care duc astfel de demersuri înainte împreună. 

Ca semn de solidaritate, vă rugăm să semnați petiția Desemnați Codrii Iașilor Parc Natural conferindu-le protecția pe care o merită!

ALINA CHIRIAC
ALINA CHIRIAC
Sunt un om simplu, implicat civic, care iubește natura. Să plantez copaci, să protejez pădurea, pășunea, apele, biodiversitatea, verdele pe care îl mai avem, mi se pare forma prin care pot să las picătura mea de contribuție pentru generațiile următoare. Și forma de respect pentru privilegiul pe care îl avem de a fi pe planeta asta.
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img

Articole Populare