CÂND ISTORIA SE REPETĂ. Oamenii lui Georgescu au copiat la indigo cartea-testament a lui Codreanu

Zilele trecute mi-am amintit de episodul ăsta și am început să caut cartea aia pe care trebuia s-o țin ascunsă de ochii oamenilor. M-a ajutat faptul că avea coperțile albe și asta îmi aminteam precis. Așa am găsit cartea-testament a lui Zelea Codreanu și am început s-o citesc. Deschizând-o, pe coala albă care precede prima filă scrisă din orice carte, coala aceea pe care oamenii scriu de obicei dedicații, erau scrise cu litere mari, din pix, cuvintele: “NE VOM ÎNTOARCE ÎNTR-O ZI”, care e, de fapt, titlul unei poezii de Radu Gyr. Și așa am început să trec prin carte, filă cu filă, bucată cu bucată, simțind cu fiecare pas către spre finalul ei, că tot ce citesc acolo se întâmplă deja aici.

Ce voi face acum este să pun în oglindă această carte-testament a lui Corneliu Zelea Codreanu cu episoade pe care le cunoaștem deja despre viața și activitatea oamenilor lui Călin Georgescu. Și cred că, la fel ca mine, veți simți un fior de gheață. Ca acela pe care îl simți în secunda în care vezi, privind în sus, cum o bucată de clădire se desprinde de la locul ei și se îndreaptă către tine cu viteză. Și nu știi atunci care e mai rapid: tu sau gravitația. Suntem în exact acest punct.

Voi aborda, pe rând, elementele din cartea lui Codreanu care se suprapun pe realitatea zilelor noastre. Și nu pentru a-i acuza pe legionarii acestor timpuri de lipsă de originalitate, ci pentru a înțelege că oamenii ăștia urmează un plan deja testat în istorie, care, până într-un punct, a funcționat pentru ei. Lăsând în urmă zeci de mii de traume, răni nevindecate și morți nevinovate.

Contextul general

Azi

România zilelor noastre se află la finalul a peste trei decenii de căutări ale unei clase politice responsabile și capabile să audă oamenii. S-a mers pe tot felul de variante, de la politicieni cu apetit cultural, dar extrem de corupți, la politicieni analfabeți de-a dreptul, la fel de corupți ca și cei care își cumpărau tablouri de Grigorescu din bani negri.

PSD a dezamăgit profund societatea în perioada Dragnea, pentru că atunci s-a văzut foarte limpede că politicienii sunt capabili de orice, inclusiv să-și facă legi pentru ei înșiși, ca să scape de eventuale condamnări. Rolul justiției a fost pus atunci serios pe tapet și oamenii de bine au sărit s-o apere de politicieni. Numai că justiția nu voia același lucru ca poporul. Și au urmat sute de decizii nedrepte, care au lăsat oamenii imobilizați în fața unui stat de drept care se comporta cu cetățenii lui exact ca unul bananier. Șpaga a devenit un instrument la ordinea zilei, fără de care nu te poți descurca nicăieri, de la spital la sala de tribunal.

Căderea lui Dragnea și a PSD-ului a fost, un timp, o sursă de entuziasm. Numai că venirea la guvernare a liberalilor cu useriștii n-a fost de durată și n-a avut nici pe departe rezultatele pe care le așteptau cei care nu mai voiau penali în funcții publice. USR-ul a fost aruncat repede peste bord de liberali și, cu oblăduirea șefului statului, USL a renăscut sub privirile buimăcite ale celor care crezuseră realmente că PSD nu mai era un partid frecventabil. Astfel, PSD și PNL și-au unit repede forțele și au început o guvernare care nu doar că n-a livrat populației mai nimic din ce ceruse, dar a umplut spațiul public de dezvăluiri înfiorătoare ale unei corupții deja generalizate, care mirosea de departe a septicemie. Cuvântul politicianului, de orice culoare ar fi fost el, devenise o sursă de glume. Iar societatea a simțit că nu mai există autoritate și nici încredere în autoritate.

Asta s-a văzut foarte clar în perioada pandemică, în care oamenii au fost forțați să stea în case, în timp ce-și priveau liderii chefuind cu țigări și băutură chiar în instituțiile statului. Unele traume colective nu se uită și asta a fost una dintre ele.

Pe fondul acestei traume s-au putut construi extremiștii, unii, la bază, foști useriști, care însă au adoptat un alt mesaj: unul mai tranșant și mai îndepărtat de regulile statului de drept. Statul n-a reacționat la derapaje și astfel personaje politice la care ne uitam pe vremuri cu amuzament, astăzi ne sperie de-a dreptul.

Monstrul a crescut sub ochii unor guvernări impotente, care n-au știut sau n-au vrut să reacționeze în niciun fel la creșterea extremismului în România. Sigur, unii au crezut că sunt foarte inteligenți, lăsând monstrul să crească. Extremiștii serveau foarte bine scopului politic de a pune poporul în situația de a alege între răul mic și răul mare, forțându-l constant să aleagă numai în acești termeni. Elasticul s-a întins, însă, până s-a rupt. Iar monstrul extremist s-a hrănit din ura poporului, care creștea de la un an la altul. Astăzi, extremismul e la același nivel ca partidele tradiționale și sunt semne clare că va ajunge să le învingă chiar și într-o luptă dreaptă foarte curând. Haosul a devenit cuvântul de ordine al zilei, iar ordinea e tot mai departe.

Atunci

Apariția mișcării legionare a fost facilitată de câteva condiții foarte similare cu cele din zilele noastre. Încrederea în clasa politică scăzuse în mod considerabil, iar criza economică din 1920-1933 e oarecum simetrică crizei medicale aferente pandemiei din 2019-2022. Pe fondul crizei economice, Mișcarea Legionară a căpătat repede teren, folosindu-se de nemulțumirile legitime și justificate ale populației care trecea prin sărăcie, șomaj și radicalizare socială. Legionarii de atunci, ca și extremiștii de azi, s-au prezentat populației ca salvatori și în numai zece ani, mișcarea legionară ajunge să fie al treilea partid din țară, susținut de voturile populației.

Pe data de 24 iunie 1927, Ion Moţa, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu şi Ilie Gârneaţă înfiinţau ”Legiunea Arhanghelului Mihail”, celebra organizaţie legionară din perioada interbelică. Omul-simbol al acesteia era Căpitanul, acest Corneliu Zelea Codreanu, un tânăr carismatic, cu convingeri foarte puternice, absolvent al Facultății din Drept de la Iași.

În perioada interbelică, organizaţia a fost privită de organele statului şi de instituţii ca una de tip terorist, fiind de mai multe ori scoasă în afara legii. Asasinatele erau modul preferat de manifestare al legionarilor. Se simțeau haiduci și aplicau pedeapsa cu moartea potrivit unor verdicte pe care le împărțeau în stânga și în dreapta în acord cu valorile proprii. Legiunea Arhanghelului Mihail, transformată ulterior în Garda de Fier, reprezentată politic de partidul ”Totul pentru Ţară”, a obţinut o uriaşă victorie electorală la scrutinul din 20 decembrie 1937, legionarii beneficiind de nu mai puţin de 66 de mandate. 

Tema LGBTQ de astăzi se transpune în epoca aceea ca tema luptei împotriva evreilor. Căci evreii de atunci sunt oamenii de altă orientare sexuală de acum. Atunci, prin tratatul de la Saint Germanin en Laye, Regatul României trebuia să accepte oferirea cetăţeniei evreilor. Atunci un număr impresionant de evrei a venit pe teritoriul țării noastre, populația de evrei crescând brusc de la 300.000 la 800.000. Pentru mulţi români, asta s-a simțit ca un fel de invazie. Iar în mediul universitar frustrările n-au întârziat să apară, căci studenţii români se plângeau că evreii le ocupă locurile. Pe acest fond, Codreanu propovăduia o țară fără elemente străine și exact asta i-a adus popularitatea.

Taberele de haiducie

Ce se întâmplă azi

Una dintre primele informații pe care le-am aflat după ce a devenit clar care sunt cercurile în jurul cărora gravitează acest Călin Georgescu a fost aceea că omul lui de bază, cel care îl protejează și îl apără, e un anumit Eugen Sechila. Personajul e interesant nu neapărat prin calitatea lui de membru al Legiunii Franceze care se postează pe social-media cu arma în mână, ci prin faptul că e organizatorul unor așa-numite “tabere de haiducie”. Din acele tabere au apărut de-a lungul vremii imagini care arată copii și tineri executând exerciții similare cu cele de instrucție militară. De altfel, Eugen Sechila propune introducerea unei forme de pregătire militară, oficială, încă din liceu.

Potrivit unui raport al Institutului Elie Wiesel, Asociația “Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei” a organizat tabere de haiducie, supervizate de foști militari ai Legiunii Străine, printre care se numără Eugen Sechila și partenera lui, Elena Puiu, în cadrul cărora pregătirea fizică se împletește cu cea ideologică. În acele tabere,  personaje istorice din anii de glorie ai legionarismului românesc sunt reabilitate.

Interesant e și faptul că Asociaţia Gogu Puiu se vrea a fi urmaşa partidului neolegionar „Totul pentru Țară”, înfiinţat în 1993 de un grup de foşti legionari.  Continuitatea ideologică era vizată chiar din nume, care coincidea cu partidul legionar înfiinţat în 1934 ca urmare a dizolvării Gărzii de Fier de către guvernul liberal.

Ce scrie Zelea Codreanu: “În primăvara anului 1919, iată-ne adunați în pădurea Dobrina care stă de strajă pe înălțimile din jurul Hușului. Cine? Un grup de vreo 20 de elevi de liceu din cursul superior. A șasea, a șaptea, a opta. Convocasem pe acești tineri camarazi pentru a discuta cu ei o problemă gravă, deși viața noastră abia înmugurea. Ce facem dacă vin bolșevicii peste noi? (…) Noi să nu ne supunem și să ne retragem cu toții în pădure înarmați. Aici să organizăm un centru de acțiune și rezistență românească și, prin lovituri date cu măiestrie, să zdruncinăm inamicul, să menținem o stare de spirit de neaplecare și să întreținem o scânteie de nădejde în mijlocul masei românești din orașe și din sate. Am depus cu toții jurământ în mijlocul pădurii seculare. Am hotărât să ne procurăm arme, să păstrăm un secret desăvârșit, să facem exerciții de luptă și să găsim o formă care să mascheze intenția noastră. Forma am găsit-o ușor și în scurt timp am pus-o în practică: o societate cultural-națională a elevilor liceului din Huși, căreia i-am dat numele Mihail Kogălniceanu. În public tratam obișnuitele subiecte. Dar în pădure făceam exerciții de luptă.”

Ce se întâmpla, de fapt, a fost că legionarii au promovat, încă de la început, modelul haiducului, cel care ia de la bogați și dă săracilor. “Haiducia” tinerilor legionari a fost, de fapt, tiparul prin care ei s-au făcut cunoscuți și apreciați în rândurile poporului, căci ei declarau că se luptă cu statul corupt în favoarea celor săraci și dezamăgiți. Iar uciderea prefectului Iașului, Constantin Manciu, la numai cinci ani după ce Codreanu făcuse în pădure legământul cu camarazii lui, n-a făcut altceva decât să confințească imaginea lui de haiduc.

Ca și extremiștii de acum, liderii legionari apăreau în public îmbrăcați în costume populare și imitau comportamentul haiducilor de altădată. Haiduci care făceau dreptate după bunul plac și care au indus încet teroarea în societate prin asasinate. Listele lui Potra sunt interesante, dacă ne uităm la modul de organizare a legionarilor de azi. Pentru că și legionarii anilor 40 aveau liste la ei.

Mănăstirea, locul predilect pentru formarea cuiburilor. Implicarea Bisericii în perpetuarea doctrinei

Ce se întâmplă azi

Diverse înregistrări video arată că acest Călin Georgescu și-a dedicat ultimii ani din viața lui participării la întâlniri cu tineri și preoți în incintele unor mănăstiri. Tinerii sunt filmați cum iau notițe, în timp ce Georgescu ține discursuri despre naționalism. Mănăstirile Vlădiceni și Oașa sunt numai câteva dintre punctele de referință ale campaniei electorale făcute în biserici, cu sprijinul preoților, de acest personaj politic. De altfel, există chiar interviuri realizate în Mănăstirea Vlădiceni în urmă cu două luni, în compania preotului Calistrat Chifan, cunoscut deja publicului pentru multe dintre declarațiile lui controversate.

Îl vedem pe Georgescu în cămașă albă urcând drumul către intrarea în biserică unde e așteptat de copii în costume populare care cântă. E un delir mistic rar întâlnit, pe care nimeni, însă, nu l-a văzut și monitorizat în tot acest timp. Grupuri de WhatsApp și Telegram, administrate de preoți, au susținut ascensiunea personajului, care a fost portretizat, la fel ca și Codreanu, ca un lider carismatic. Cu marea diferență că Codreanu chiar avea propriul sistem de valori în care credea, nu îl copia cu nerușinare de la vreun predecesor.

Ce scria Zelea Codreanu: “Făcusem cinci ani de liceu militar la Mănăstirea Dealului, la umbra capului lui Mihai Viteazul și sub ochiul cercetător al lui Nicolae Filipescu. Educația militară de la Mănăstire mă va urmări toată viața. Ordinea, disciplina și ierarhia, turnate de la o vârstă fragedă în sângele meu, alături de sentimentul demnității ostășești, vor forma un fir roșu de-a lungul întregii mele activități viitoare. Tot aici, la mănăstire, am fost învățat să vorbesc puțin, fapt care mai târziu mă va duce la ura contra vorbăriei și a spiritului retoric. Aici am învățat să-mi placă tranșeea și să disprețuiesc salonul.“

Sună un pic cunoscut acest citat? Parcă l-ați mai auzit undeva, nu-i așa?

De fapt, o componentă fundamentală a doctrinei legionare a fost misticismul creștin de factură ortodoxă. Legionarul trebuia să fie nu doar patriot, ci și credincios. Mesajul acesta habotnic a prins în rândul preoțimii, care a influențat țărănimea, așa că și ulterior căderii în dizgrație a mișcării legionare, mulți dintre foștii membri ai ei s-au dovedit a fi fost preoți. În percepția oamenilor Bisericii, legionarii erau martiri care se sacrificau pentru neam. Și, cumva, gândul acesta a dăinuit peste decenii în mănăstirile noastre, unde foști membri ai mișcării legionare s-au refugiat și s-au făcut călugări.

De altfel, iată ce scria presa vremii despre implicarea Bisericii în propaganda legionară. Menționez că am găsit toate aceste texte de presă în cartea lui Corneliu Zelea Codreanu, deci nu m-am îndepărtat o secundă de sursa primară a analizei.

“Naționaliștii au format o Gardă a Conștiinței Naționale. S-au lansat manifeste. Se țin întruniri. Au fost chemați și studenții șovini. Au venit preoții de rigoare. Când pretutindeni Biserica se desparte de Stat, rămânând o afacere particulară a fiecăruia, la noi naționaliștii fac apel la cler pentru propaganda religioasă organizată cu caracter de principii. Atunci intervine preotul: cu duhul blândeții, el își împlântă mâna în chica poporului pe care îl bate cu fruntea de lespezile Bisericii până când îl ameștește” (Ziarul Opinia, 10 august 1919, autor M. Sevastos)

Presa ca o pradă

Astăzi

Jurnaliștii din întreaga țară, mai ales cei care încearcă să atragă atenția asupra derapajelor și a tentativei de restaurare a unui regim politic care s-a remarcat prin asasinate și jafuri, se simt amenințați. Nu e vreo paranoia la mijloc, rezultat al știrii legate de listele lui Potra, ci sunt amenințări directe primite în ultima vreme de mulți dintre cei care lucrează în acest domeniu. Mai mult, Călin Georgescu însuși, cel care joacă acum în rolul Căpitanului, refuză orice contact cu presa care nu-I cântă în strună, refuză conferințe de presă și nu răspunde niciodată la întrebări. De altfel, consideră presa o sursă de suferință personală, pentru care promite revanșă.

Ce spunea Zelea Codreanu: “Am văzut în coloanele acestor ziare, într-un ceas de grea cumpănă românească, toată ura și vicleana uneltire a unei nații vrăjmașe, așezată și tolerată aici din mila și numai din mila românilor. (…) Nu era zi să nu se arunce pe fiecare pagină venin în inimile noastre. (…) Într-un an de zile am învățat atâta antisemitism ca să-mi ajungă pe trei vieți de om. Căci nu poți să izbești în credințele sfinte ale unui popor, în ceea ce inima lui iubește și respectă, fără să nu rănești în adâncuri și fără ca din rana făcută să nu picure sânge. Sunt 17 ani de atunci și rana sângerează mereu.”

“Grupul nostru trece mai departe. Se ia la luptă cu presa iudeo-comunistă. El însă n-are presă ca să se lupte pe calea scrisului. În urma unor articole necuviincioase la adresa Regelui, Armatei și Bisericii, grupul nostru scos din răbdări pătrunde la redacțiile și tipografiile ziarului Lumea, condus de jidanul Hefter și Opinia și sfarmă tiparnițele care împărăștiau otravă și insultă. ”

“Presa jidănească ne atacă. Eu voi riposta violent. Întâlnind pe stradă redactorii Opiniei, în urma unui schimb de cuvinte, după ce le cer socoteală pentru ofensele aduse, ne încăierăm. Adversarii mei sunt bătuți bine. A doua zi, însă, toate ziarele din Iași fac front contra mea.”

Dușmanul poporului: drumul de la evrei la gay

Azi

Ce e drept, persoanele de altă orientare sexuală n-au venit de nicăieri, așa cum a fost cazul evreilor în perioada interbelică. Ele sunt printre noi dintotdeauna. Dar era nevoie de un dușman al poporului. Și, în contextul unei lupte firești pentru drepturi egale, s-au emis și multe inepții care au fost transformate în narative complexe și total aberante, dar pe care poporul le-a crezut cumva. De exemplu: “Dacă copilul meu află că e normal să fii gay, atunci el va deveni gay”. Ei bine, și dacă stai strâmb, dar judeci drept, oricare dintre noi a interacționat în perioada copilăriei, fie că a știut, fie că nu, cu persoane de altă orientare sexuală. Cei care au știut că printre prietenii sau cunoștințele lor directe se află persoane de altă orientare sexuală au devenit cumva de altă orientare sexuală? Cine devine gay pentru că știe că altul e gay și asta e în regulă? Căci tocmai aici e secretul: oamenii se nasc gay, nu devin gay. La fel cum dușmanii poporului în vremea lui Codreanu se nășteau evrei. Propaganda oamenilor lui Georgescu a transformat comunitatea LGBTQ în partea aceea marginală a societății care ne poate invada în orice moment și ne poate transforma pe toți, inclusiv pe copiii noștri, în persoane de altă orientare sexuală. Sigur, în lupta lor pentru drepturi egale, cei din comunitatea LGBTQ au alimentat cumva fricile astea ciudate ale unora. Căci introducerea scenelor sexuale cu protagoniști de altă orientare sexuală în filme a fost percepută de majoritari ca o ofensă. Și mai sunt și alte discursuri care au dat apă la moară celor care căutau cu disperare un dușman al poporului.

Într-un interviu postat pe Youtube, Călin Georgescu se referă în clar la actualul dușman al poporului, fără de care toată strategia de refacere a cuiburilor în mănăstiri, de organizare în tabere de haiducie, de identificare a propagandei care să unească mase largi de oameni, n-ar fi avut finalitate.

“În primul rând, știți vorba lui Vlad Țepeș: meterezele noastre sunt cele lăuntrice. Fortăreața în care ne luptăm și în care ne ducem lupta este familia. Care a fost, este și va fi totdeauna. În care mama este femeie și tata este bărbat. Și nu are cum să fie altfel. Bărbatul este acolo unde se sfârșeste pământul, iar femeia este acolo unde începe cerul. Și femeile astăzi trebuie să înțeleagă că a venit vremea lor, a venit vremea să vorbească, pentru că ele au cea mai mare putere spirituală, peste a bărbatului, pentru că ele sunt cele care pot să îl influențeze în lupta care astăzi se duce între Satana și Arhanghelul Mihail care va câștiga oricum.  Dar el trebuie ajutat.  Și vă spun asta pentru că femeia dă naștere la ființa om. Iar ființa om este exact după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a făcut pe Adam și pe Eva, nu l-a făcut pe Adam și pe John.”

Atunci

Anii în care Codreanu s-a dezvoltat ca personalitate și sistem de valori au fost ani în care realmente, prin tratatul de la Saint Germanin en Laye, Regatul României trebuia să accepte oferirea cetăţeniei evreilor, așa că populația de evrei a crescut brusc de la 300.000 la 800.000. Pentru mulţi români, asta s-a simțit ca un fel de invazie

Ce zicea Zelea Codreanu: “Noi credem că în România sunt între 2 – 2,1 milioane de jidani. Dar și dacă ar fi numai un milion, așa cum susțin ei, poporul român s-ar găsi în fața unui pericol de moarte. (…) Pământul nostru a fost pământul năvălitorilor. El, însă, n-a cunoscut niciodată în decursul istoriei ca vreo armată să fi ajuns la formidabilul număr al jidanilor de azi. Năvălitorii de azi nu mai pleacă. Se stabilesc aici, pe pământul nostru și se prind ca râia de trupul pământului și al nației.”

“Problema jidănească nu naște din ură de rasă. Ea naște dintr-un delict săvârșit de jidani față de legile și ordinea naturală în care trăiesc toate popoarele lumii.”

Ca să înțelegeți cum s-a făcut trecerea de la dușmanul evreu la dușmanul gay, doar schimbați cuvintele în frază. Și veți vedea discursul lui Georgescu în toată lipsa lui de originalitate.

Și, în loc de concluzii, câteva stranii similitudini

Călin Georgescu: “Voi desființa partidele politice”

Zelea Codreanu: “Legiunea Arhanghelului Mihail va fi mai mult o școală și o oaste decât un partid politic.”

Călin Georgescu: “Strămoșii sunt vii”

Zelea Codreanu: ”Aveam senzația că în spatele nostru stă neamul tot, cu vii, cu alaiul de morți pentru țară, cu tot viitorul lui”

Călin Georgescu:“Domnul Nostru Iisus Hristos dă speranță celor fără de speranță. Și în mod special în aceste vremuri când este atacată însăși condiția creației de către forțe globaliste occidentale degenerate.”

Zelea Codreanu: “Am înțeles numai atât din toate cele ce vedeam: că o să ne pierdem țara, că n-o să mai avem țară, că va veni peste noi stăpânitoare și pustiitoare hoardă jidănească”.

Călin Georgescu: ”Născut din istorie, din lumină, neamul românesc are nevoie ca astăzi fiii și fiicele lui să aibă forța precum strămoșii, să stăpânească destinul în ceas de cumpănă grea. A venit vremea să ne slujim neamul din care-am răsărit și ne-am ridicat. A venit vremea să pregătim țara pentru venirea lui Iisus Hristos!

Zelea Codreanu: Individul în cadrul și în slujba neamului său. Neamul în cadrul și în slujba lui Dumnezeu și a legilor dumnezeirii. Cine va înțelege aceste lucruri va învinge, chiar de va fi și singur. Cine nu va înțelege, va cădea învins.

Călin Georgescu: “Putin este un patriot”

Zelea Codreanu: “De Adolf Hitler am aflat pentru prima dată pe la mijlocul lunii octombrie 1922. Eu am rămas cu admirație pentru puterea lui de intuiție, unind sub o singură mare comandă întreg poporul german.”