Pe scurt, prin statutul meu de liber profesionist am devenit „angajat” al statului și trebuie să mențin legătura dintre cele două instituții pentru a-i anunța că exist și că fiecare în parte e bine și sănătos.
În realitate, având în vedere că îmi plătesc singur taxele pe venit, am aflat că banii mei se duc undeva în neant și că, de fapt, nu figurez ca asigurat medical. Da, cei 10% pe care suntem în stare să-i adăugăm și-n prețul de la pâine sunt de negăsit.
În urma discuției cu Casa de Sănătate și cu ANAF, de parcă nu era suficient că CASS-urile județene nu comunică între ele, am aflat că trebuia să știu că cele două instituții nu mai comunică și că trebuie, personal, să depun declarația 212 în ambele locuri și totodată să le demonstrez celor de la CASS că ANAF mi-a validat declarația (să le trimit recipisa).
Având în vedere această speță, dragă stat drept și paralel, unde sunt banii mei? Dacă nu mă regăseam în contextul în care să am nevoie de servicii medicale „decontate”, când aflam că plătesc ceva în neant?
Și mai presus de toate, unde sunt banii contribuabililor? Percepi 10% de oriunde poți, dar ce oferi de banii ăștia? Cum ți se pare normal să fim într-un an definit de inteligența artificială și să nu avem digitalizat nici un sistem? Cum, Doamne iartă-mă, până și Bulgaria, care se bucură de cel mai corupt sistem medical, stă mai bine la acest capitol decât noi?
Oricum, dacă am extrapola puțin, aș mai avea câteva întrebări legate de aparatura și dotarea spitalelor publice din România, despre incompetența cadrelor medicale angajate pe rudenie și culoare politică, sau despre șpăgile cerute la „angajare” pentru asistente sau alte categorii de personal auxiliar.
Clar, este foarte amuzant când te prezinți la UPU pentru o urgență și ești lăsat să aștepți și 4-5 ore, sau când aștepți peste 60 de minute o ambulanță pentru un caz care poate fi crucial, dar n-au cum să te ducă la spital pentru că „au venit cu mașina mică”. Cred că e la fel de amuzant și să intri în spital cu o boală și să ieși cu 5, sau când la externare ți se face testul HIV, doar așa, preventiv. Într-adevăr, trăim într-o comedie absurdă în care preferăm să ne tratăm „după ureche”, acasă, decât să ajungem într-un spital de unde nu mai știm dacă ne întoarcem.
Iar dacă pare că exagerez, ar fi util să ne amintim de Colectiv, de infecțiile mortale din spitale, de zecile de incendii din spitale care au luat vieți, de Meșterul Manole care tăia cu flexul lângă pacienți conectați la oxigen, de femeile lăsate să nască pe bordură din fața spitalului, de sutele de „comprese” și alte lucruri uitate în pacienți, de diagnostice puse greșit și încă multe alte cazuri care s-au „uitat” sau s-au „prescris”.
Oare din banii de la UE nu era mai bine să facem ceva cu sistemul decât să construim terenuri de fotbal în pantă, săli polivalente în mijlocul câmpului sau alte clădiri abandonate și inutile?
Să-mi fie cu iertare, dar nu prea pare că stați bine cu logica și, chiar dacă am să par macabru, am să încerc să fiu scurt și la obiect: faceți mai mulți bani din pacienți bolnavi decât din pacienți decedați.
