În decurs de doar două săptămâni, 19 drone au fost detectate în Polonia, una în România, mai multe aeronave în Danemarca și trei Mig-31 rusești în Estonia. Deși neînarmate, aceste dispozitive au fost, potrivit experților, „drone de recunoaștere și momeală”, menite să sondeze apărarea aeriană europeană și reacția NATO.
„Incursiunile nu au fost atacuri convenționale, ci operațiuni de recunoaștere și testare, menite să creeze ambiguitate strategică, o caracteristică definitorie a războiului hibrid.
Astfel de acțiuni maximizează impactul politic și psihologic la costuri reduse, exploatând pragurile de reacție militară ale NATO și semănând confuzie între aliați. Rusia folosește tot mai des conceptul de negare plauzibilă, trimițând semnale contradictorii pentru a induce îndoială și a paraliza procesul decizional occidental”, explică Souverbie.
În general, acțiunile hibride împărtășesc mai multe caracteristici:
- Permit maximizarea destabilizării politice și psihologice la costuri economice, militare și diplomatice mai reduse;
- Exploatează pragurile de răspuns, în special pragul agresiunii armate și cel al Articolului 5 al NATO, transformând ambiguitatea într-un instrument strategic, încetinind decizia, divizând opiniile publice și paralizând reacția;
- Se bazează pe o logică a negării plauzibile, sau mai degrabă a negării implauzibile, multiplicând semnale contradictorii pentru a semăna îndoială.
Apărarea prin negare: „zidul dronelor”
Ca răspuns, Uniunea Europeană accelerează implementarea așa-numitului „zid al dronelor”, un sistem coordonat de supraveghere și interceptare a amenințărilor aeriene. Proiectul, inițiat de statele baltice în 2024 și susținut de președinta Comisiei Europene în 2025, prevede o rețea integrată de senzori și comenzi, capabilă să ofere o imagine în timp real a spațiului aerian de frontieră.
Totodată, Europa dezvoltă drone pentru interceptare, bruiaje și alte tehnologii care fac parte dintr-o strategie de „descurajare prin negare”: orice atac trebuie să devină prea costisitor și prea riscant pentru agresor.
Rusia a perfecționat arta de a combina presiunea militară cu ambiguitatea politică. Europa, în schimb, abia învață să răspundă coordonat, observă cercetătoarea IRIS.
Pertinența reacțiilor statelor europene poate fi evaluată în lumina a trei dimensiuni principale:
- Operațională: doborârea dispozitivelor deasupra zonelor locuite sau frecventate de aviația civilă creează un risc semnificativ legat de căderea resturilor. Decizia cântărește, așadar, între amenințarea reprezentată (sunt dronele înarmate?) și riscurile provocate de prăbușirea lor.
- Economică și de capabilități: asimetria costurilor este semnificativă între un atac cu drone de câteva mii sau zeci de mii de euro și o apărare bazată pe interceptoare de câteva milioane.
- Strategică: alegerea de a neutraliza sau nu dronele reprezintă și un semnal strategic. Pe acest punct, e important de luat în calcul: reticența poate fi percepută în Europa ca dovadă de stăpânire, dar interpretată la Moscova ca manifestare a slăbiciunii
„Securizarea și întărirea infrastructurilor critice apar astăzi ca o prioritate. Incursiunile recente ale dronelor, în special în cazul Danemarcei, au evidențiat vulnerabilități persistente în sectoare cheie (rețele energetice, transport, aeroporturi sau chiar infrastructuri digitale), care reprezintă ținte preferate în cadrul strategiilor hibride ale Rusiei”, arată Souverbie.
Însă apărarea tehnologică nu este suficientă. Analiza IRIS subliniază că războiul hibrid al Rusiei nu se duce doar în aer sau în spațiul cibernetic, ci și în mințile oamenilor. Moscova își completează atacurile fizice cu campanii de dezinformare menite să inducă neîncredere în instituții și să erodeze solidaritatea europeană.
Europa se află astăzi într-un moment critic. Între incursiuni aeriene, atacuri cibernetice și campanii informaționale, Rusia testează nu doar radarele, ci și nervii europenilor, iar dacă aceste atacuri rămân fără un răspuns comun și coerent, ele riscă să devină noua normalitate a unui continent prins între amenințare și oboseală strategică.
