Empatie cu aripi. Povestea Georgianei Mărgineanu și a liliecilor ei

Ea s-a specializat în înțelegerea unei specii despre care mentalul popular a creat tot felul de mituri și prejudecăți, pe care acum încearcă să le destrame din țesătura încâlcită a credințelor vechi și să le rețeasă într-un mod mai aproape de realitate, mai aproape de posibilitatea unei conviețuiri normale cu ei în natură. 

Când iese din peșteri și scoate capul din scorburi unde a căutat colonii de lilieci, vorbește despre ei cu atâta afecțiune și fascinație, încât, după ce o asculți, nu mai poți privi un liliac cu teamă sau reținere. Tot ea este omul care a iubit-o pe Cocuța, o femelă din specia liliecilor de amurg (Nyctalus noctula), care a adoptat doi pui rămași orfani după moartea mamei lor. Știați că, vă puteați imagina că, și șoriceii ăștia zburători pot avea ”instincte” empatice… de bunătate, de restabilire a unui echilibru?

Georgiana este fondatoarea proiectului de educație Despre lilieci, numit clar, simplu după ceea ce face și după scop. Vrea să ne învețe și să ne spună cum trăiesc aceste ființe mici (pot fi și mari) și care e rolul lor în ecosistemele naturale din care facem și noi parte. 

A început de mult, și cumva, a stat ascunsă, la fel ca piticii zburători, timidă, delicată, retrasă în colțuri ale științei, cu perspective diferite și înfășurată în aripi fine de informație căutată și descifrată cu efort mult ca să vadă mai bine de acolo și să ne spună că specia asta a liliecilor are ceva să ne transmită. Că e în pericol. Că numărul de lilieci scade de la an la an. 

Am întrebat-o de ce liliecii? 

Mi-am propus să destram mrejele dezinformărilor și prejudecăților care s-au țesut de-a lungul timpului în jurul acestor mici zburătoare. Sunt animale pe nedrept neînțelese și prea puțin cunoscute, deși au un rol vital în natură și în viața noastră, a oamenilor.

Ei bine, imaginați-vă că, așa cum populațiile de fluturi polenizatori s-au redus cu peste 40%, spun studiile, și coloniile de lilieci insectivori sunt tot mai mici. Cauzele sunt multiple: folosirea excesivă a insecticidelor, schimbările climatice, reducerea habitatelor, dar și teama și neînțelegerile moștenite de generații întregi, care duc uneori chiar la acte de vandalism. Deci toate distopiile alea SF, în care ne luptăm cu zombi printre ruine de construcții fără natură, sunt foarte aproape.

Georgiana a intrat în explorarea unui univers care încă supraviețuiește, lumea liliecilor și de acolo ne poate spune cât de uimitoare sunt comunitățile de lilieci, cum trăiesc împreună, cum depind unii de alții și cât de natural este acel „împreună” în lumea lor.

O să vă întreb des în acest articol Știați că?  

Și printre întrebările și răspunsurile primite de la Georgiana, am încercat să strecor și demitizările acelea foarte necesare. Informațiile nu sunt greu de găsit azi, internetul e plin, ce nu avem e răbdarea, oglinda, lupa, filtrul potrivit să ne ducă la alegerea unui fir prin care să înțelegem informațiile într-un mod în care să ne putem integra în natură, nu să o distrugem. 

Uite, de exemplu, știați că…? 

…liliecii vorbesc despre toate cele ale vieții pe frecvențele lor ultra-sunete? 

…limbajul liliecilor trebuie „tradus” de zece ori mai lent ca să poată fi perceput de urechea noastră? De aceea sunetele lor se numesc ULTRAsunete. 

Georgiana este unul dintre puținii oameni care și-a educat urechea să „asculte” liliecii. Cu ajutorul unor senzori speciali, ea înregistrează sunetele lor și le analizează într-un software special dedicat sunetelor liliecilor. Și înțelege după felul sunetelor și după forma lor ce specie le-a ”vorbit”. 

Click aici pentru a asculta un sunet de liliac transformat pentru a fi perceput de urechea umană. 

În funcție de habitat, de locul unde le înregistrează, de felul în care arată sunetul, frecvențele emise, de măsurători de energie a sunetului, Georgiana poate distinge între speciile de lilieci. 

E o metodă blândă și în același timp mult mai precisă științific decât cea clasică de prindere frecventă a liliacului și identificat după caracteristicile fizice. 

Metoda acustică 

Georgiana Mărginean s-a specializat în metoda acustică de identificare a liliecilor și a învățat-o de la expertul francez în ecologie acustică Michel Barataud.

Barataud a început ca ornitolog, atent la tonalitățile emise de păsări. Odată cu apariția tehnologiei moderne de detecție a liliecilor, și-a extins interesul către aceste animale nocturne. Strategia lui este simplă, dar eficientă: prinde liliacul, identifică specia, aplică o substanță fluorescentă, îl eliberează, apoi îi observă comportamentul, realizând înregistrări și notițe detaliate. Ulterior, analizează sunetele înregistrate cu ajutorul unor programe care extind ultrasunetele astfel încât acestea pot fi vizualizate, ascultate și măsurate. Pe baza acestor parametri, Barataud și-a creat propriile baze de date, devenite fundament pentru cercetarea europeană. Una dintre lucrările sale de referință este „Ecologia acustică a liliecilor din Europa”, considerată și astăzi un ghid esențial în domeniu.

Cum ai început să faci această muncă neobișnuită?

Toată această aventură a început în timpul facultății de Ecologie și Protecția Mediului din Sibiu, din clipa în care am văzut pentru prima dată un liliac. Din acel moment, toate activitățile mele s-au rezumat la lilieci.

De atunci, a aprofundat analiza ultrasunetelor în cadrul unui proiect al Asociației pentru Protecția Liliecilor din România, realizat în colaborare cu Societatea Zoologică din Londra. Scopul proiectului era înregistrarea liliecilor de-a lungul drumurilor din România, o premieră la acea vreme, când existau foarte puține date despre speciile locale și parametrii sunetelor lor.

Toți membrii asociației au fost instruiți să folosească detectoare Tranquility Transect pentru înregistrări prin toată țara. Iar toate fișierele ajungeau la mine. Nu știam din ce habitat veneau, așa că exista mereu o doză de incertitudine: după durata pulsurilor și frecvența maximă de energie pare o anumită specie… dar dacă e alta? În 2008, când am început analiza acustică, existau foarte puține date publicate. Am învățat pas cu pas, măsurând, comparând, ascultând. Curiozitatea a crescut mai ales față de sunetele sociale ale liliecilor.

Chiar și acum, lucrez deseori cu teancuri de cărți deschise prin tot biroul, căci o mică incertitudine există mereu.

Știați că …

…liliecii „vorbesc” despre tot ce ține de viața lor pe acele frecvențe ale ultrasunetelor? E ca și cum ar avea un canal de comunicare secret, doar al lor. Și un limbaj ultra-secret.  

Pe acest canal, liliecii emit: sunete de orientare, sunete de alarmă, de împerechere, sunete de hrănire, sunete gângurite de lilieci nou născuți, și chiar „lecții” acustice prin care adulții îi „educă” și îndrumă pe cei mici. Iar la sfârșitul verii, masculii unor specii se ascund pe traseele de zbor ale femelelor și „cântă” pentru a le impresiona. Așadar, lumea din jurul nostru este plină de muzică nevăzută, pe care majoritatea dintre noi, din păcate, nu o putem auzi.

…liliecii se orientează prin ecolocație, adică după ecoul sunetelor pe care le emit? 

Când un sunet se lovește de un obstacol și se întoarce, liliacul calculează timpul scurs între emisie și ecou, determinând astfel distanța și forma obiectului. Cine s-ar fi gândit că aceste animăluțe surprinzătoare sunt atât de buni matematicieni? În acest mod ei reușesc să evite obstacolele și să-și găsească prada. E ca și cum ar comunica permanent cu lumea din jur:

– „Hei, ce e acolo?”

Iar mediul îi răspunde:

– „Stâlp, 20 de metri, beton, opac.” Sau:

– „Copac bătrân, stejar de 90 de ani, scorburos, cu 7 scorburi, 3 veverițe, 1 ciocănitoare și 128 de gândaci ascunși printre cele 325532 frunze. Și o colonie de lilieci în scorbura mare (din care se aude răspicat: Pleacă! Nu mai sunt locuri!) ”

Glumesc, desigur, dar cam așa funcționează ecolocația, un mecanism folosit nu doar pentru orientare, ci și pentru vânătoare și comunicare între lilieci.

Această metodă de detecție acustică este și foarte precisă. Ea le permite cercetătorilor să identifice chiar și specii „gemene”, extrem de asemănătoare fizic, care altfel ar fi fost considerate una și aceeași.

Știați că…

…liliecii sunt printre cele mai nedreptățite animale din lume, copleșiți de prejudecăți și mituri vechi de secole? Asta cred că da, știați, sau măcar o singură dată v-ați temut de ce spun aceste prejudecăți. 

Da, dar, trebuie să știți că adevărul științific este că, de exemplu  

Liliecii nu se prind în părul oamenilor. Aceasta este una dintre cele mai răspândite credințe false. O posibilă explicație ar fi legată de perucile pudrate din evul mediu. Se spune că făina de orez folosită pentru a le albi absorbea parțial ultrasunetele emise de lilieci, făcându-i să creadă că au spațiu liber în față. Așa că se mai agățau de peruci, fără intenții malefice. Totuși, nu există dovezi clare nici pentru această teorie.

Liliecii din Europa nu sunt vampiri. Doar trei specii de lilieci din America Centrală și de Sud se hrănesc cu sânge, și nu de om, ci de păsări, porci sau vite. Legenda „liliacului vampir” a apărut probabil din frica instinctivă de întuneric și din confuzii: dacă intri într-o pivniță și liliecii se sperie, vor încerca să iasă repede, de obicei pe la nivelul capului. Sau poate ai avut țânțari pe lângă tine, iar liliecii doar își făceau treaba, vânându-i.

Știați că saliva liliecilor are proprietăți medicale uimitoare? Conține o proteină cu efect anticoagulant, studiată în prezent pentru potențialul ei de a ajuta pacienții cu Alzheimer sau în recuperarea după accident vascular cerebral (AVC). Sunt deja studii experimentale, iar speranța este că omenirea va reuși să valorifice această descoperire fără a distruge încă o specie esențială pentru echilibrul naturii.

… liliecii nu fac cancer? Da, este adevărat! Sistemul lor imunitar are particularități unice care îi protejează de mutațiile celulare responsabile pentru cancer. Cercetătorii studiază acum cum poate fi „tradusă” această superputere biologică pentru a ajuta și oamenii.

Știați că…

…liliecii sunt obsedați de curățenie?

Petrec mult timp toaletându-se, pieptănându-și blana în cele mai acrobatice poziții imaginabile.

Iar speciile care trăiesc în scorburi își schimbă adăpostul o dată la două-trei zile — tot din motive de igienă. Umiditatea și căldura favorizează apariția ectoparaziților, așa că o scorbură nouă înseamnă, de fapt, o „casă curată”.

Am mai oprit-o din când în când pe Georgiana din explicații, ca să mă lămurească cu una alta.  

Când vorbește i se aprinde o lumină în ochi, transmite pe ultrasunete pare, dragul de lilieci. 

De ce sunt protejați liliecii?

Pentru că natura i-a făcut fragili, nu numeroși. Femelele nasc un singur pui pe an, rareori doi în cazul speciilor migratoare. Iar ritmul lent de reproducere, combinat cu pierderea habitatelor și frica oamenilor, îi face foarte vulnerabili.

Amenințări invizibile sunt pesticidele, insectele otrăvite ajung să fie mâncate de lilieci, iar toxinele se acumulează în organismul lor, afectând generații întregi, schimbările climatice, o iarnă blândă urmată de geruri bruște poate fi fatală pentru colonii întregi, liliecii își încetinesc gestația în timpul hibernării, iar dacă primăvara îi prinde fără insecte, epuizați, rezervele lor de energie se termină rapid. Patru-cinci luni fără hrană. Fiecare bătaie de inimă contează.

De ce nu auzim vorbindu-se despre lilieci mai mult? 

Pentru că sunt puțini oameni care îi studiază, și și mai puțini care vorbesc despre ei.

Cercetătorii din România se concentrează mai ales pe partea științifică, iar comunicarea către public rămâne limitată la câteva evenimente pe an, cum ar fi Noaptea Internațională a Liliecilor.

Ce îți place cel mai mult în această muncă? 

Totul. Îmi plac și liliecii, îmi place și că descopăr mereu locuri noi în căutarea liliecilor.

Liliecii sunt fascinanți, mici, fragili, haioși, dar reușesc să sperie oameni de zeci de kilograme. Unii cântăresc doar câteva grame, dar poartă în ei o lume întreagă de mister.

Sunt mici, parcă încearcă să pară serioși, au blană catifelată și urechi uriașe, iar uneori par că zâmbesc.

Fotografie realizată de Georgiana

Comunicarea dintre ei este un alt univers captivant pentru mine. Sunetele sociale, felul în care mamele comunică cu puii sau în care puii „învăță să vorbească”. 

Chiar dacă liliecii sunt programați genetic să emită pe o anumită gamă de frecvențe, puii, la început, sunt ca niște bebeluși. Învață treptat să „vorbească”. Gânguresc niște sunete foarte interesante, mai lungi, mai ondulate, care sună diferit de cele ale adulților.

Pentru mine, e o lume invizibilă, incredibil de interesantă. În jurul nostru totul e energie, mișcare, sunet, o lume pe care nu o percepem, dar care există și vibrează.

De fapt, mă fascinează orice formă de comunicare acustică invizibilă: șoarecii care emit ultrasunete, ortopterele (greieri și lăcuste), moliile care își „bruiază” prădătorii lilieci ca să scape nedigerate, ba chiar și peștii, despre care recent s-a descoperit că folosesc și ei semnale ultrasonice.

Faptul că, datorită tehnologiei, putem „vedea” sunete pe care simțurile noastre nu le pot percepe, mă face să mă întreb câte alte lucruri mai ascunde lumea invizibilă care ne înconjoară.

Proiectul din Podișul Hârtibaciului

Acum aplică această metodă în proiectul de identificare a speciilor valoroase pentru biodiversitatea din aria protejată Podișul Hârtibaciului 

Care este cea mai mare arie protejată terestră sit Natura 2000 din România, ca dimensiuni topografice, dar la fel de imens neglijată.  

Împreună cu Ion Holban (ecolog), Dan Turiga (silvicultor) și Sebastian Țarălungă (fotograf de wildlife și ornitolog amator), și cu sprijinul organizațiilor Federația Peisaj Deschis, Agent Green și, pe viitor, Bruno Manser Fonds, Georgiana se implică în cartarea speciilor protejate din această zonă. 

Au început în iulie 2025 și au ales zonele în care există cele mai puține date, păduri întinse, și arbori foarte bătrâni și biserici fortificate, unde sunt șansele cele mai mari să fie și lilieci. 

Aici e nevoie de încă un Știați că… 

…bisericile vechi ale Ardealului au fost mult timp refugii ideale pentru lilieci.

Podurile înalte, liniștea și căldura constantă au oferit habitatul = condiții perfecte pentru coloniile de naștere și de hibernare.

Astăzi, însă, renovările împart aceste locuri în două tipuri: cele care distrug coloniile, închizând accesul liliecilor; și cele care le păstrează și le valorifică, transformându-le în obiective turistice și educaționale, cu respect pentru micii locatari înaripați care împart habitatul.

Am fost solicitată ca să ajut pe partea de evaluare a speciilor de lilieci. În planul de management al ariei protejate Podișul Hârtibaciului au fost menționate speciile de lilieci întâlnite doar din siturile de importanță comunitară, în general, fără a lua în considerare numeroasele biserici fortificate și alte clădiri și zone forestiere din centrul sitului, care pot reprezenta numeroase adaposturi si zone de hrănire sau de tranzit. Noi ne-am propus să venim cu completări ale acestor informații. Zona este una deosebită și ar putea constitui un exemplu de convietuire în armonie cu natura. Merită studiată mai aprofundat din perspective naturale, turistice și culturale. 

Care este situația liliecilor în locațiile inventariate de voi până acum?

În 2015 am verificat 15 adăposturi antropice (biserici fortificate și alte construcții) și avem înregistrări acustice din 27 de locații. Momentan avem identificate 14 specii de lilieci dintre care 6 sunt de interes comunitar, din cele 32 de specii care se regăsesc în țara noastră. Cu siguranță mai sunt și alte specii; dar procesul de identificare se face prin analiză manuală, mai laborioasă și de aceea durează mai mult decât dacă s-ar fi ales varianta de identificare automată. Dar oferă un nivel de certitudine ridicat, esențial pentru măsuri de conservare mai eficiente. 

De ce stau liliecii în peșteri și biserici?

În funcție de specie, liliecii au anumite cerințe față de microclimat si spațiul pe care îl folosesc. Unele specii preferă pădurile tot timpul anului. Liliacul cu aripi lungi preferă doar adăposturi subterane. Și mai sunt specii care au nevoie de temperaturi mai apropiate de mediul de afară iarna pentru hibernare, unde să fie umiditatea mai mare, alegând adăposturi subterane, iar în timpul verii în special femelele au nevoie de mai multă căldură pentru a naște și crește puii, din cauza asta caută poduri liniștite și încăpătoare pentru că au nevoie să-și învețe puii să zboare inauntru înainte de a-i înțărca.

Mai există și situații în care li s-au distrus adăposturile, și unde să te mai duci dacă nu ai nici peșteri, n-ai nici scorburi, trebuie să te duci undeva, și atunci te duci în podurile caselor, ceea ce poate genera conflicte om-lilieci, din cauza neînțelegerii utilității lor.

De ce sunt importanți liliecii pentru om si mediu?

În primul rând pentru consumul masiv de insecte dăunătoare, ei protejează pădurile și culturile agricole de aceste insecte.

Tot ei reduc populațiile de țânțari vectori de boli (de ex. West Nile). 

(Nota mea: Știați că e infecție și epidemie de West Nile în multe județe din țară, acum?)

În alt rând, guano-ul (excrementele lor), în diluțiile potrivite, adaugă nutrienți în sol, îmbunătățind pe termen lung fertilitatea terenurilor și calitatea recoltei.

Visul Georgianei: De la cunoaștere la protecție

Visez să creez un proiect punte între educație, comunicare și știință, care să devină un nucleu al protecției biodiversității din Podișul Hârtibaciului, și, de ce nu, un model pentru alte regiuni din România. 

De la simple ateliere și aventuri de descoperire în natură, îmi propun să pun bazele unor Centre de Salvare a Liliecilor și de Educație Chiropterologică, să înființez primul Muzeu al Liliecilor din țară.

Pasiunea ei a inspirat deja o comunitate mică deocamdată: 23 de persoane de toate vârstele au concurat la Bikeathon Țara Făgărașului pentru a strânge fonduri dedicate programului „Liliecii – Încotro?”.

Prin acest prim proiect, realizat în colaborare cu asociația Transilvania Epică, au fost obținute resurse și susținere pentru montarea unei camere de observare într-un pod de biserică din comuna Lisa (jud. Brașov), care va transmite live viața unei mici colonii de lilieci urecheați gri, o specie rară, amenințată cu extincția. Un fel de Truman Show liliacesc.  

O să putem vedea cum cresc puiuții de lilieci, cum învață să zboare, cum se adună în colonii, cum se hrănesc și cu ce. Scopul este să protejeze micuții actori, să ne convingă că nu sunt vampiri, că nu fac rău nimănui, să ne convingă să nu îi mai alungăm, să nu le mai tăiem pădurile și copacii habitat. 

Vrem să aducem împreună cetățeni și experți, să oferim informații cu exemple directe despre rolul liliecilor în reducerea folosirii pesticidelor și a altor substanțe chimice în agricultură și credem că va contribui la protejarea biodiversității locale. 

Impactul dorit este simplu: vrem să creștem respectul față de lilieci și pentru natură. 

Georgiana speră să găsească fondurile necesare pentru a transforma acestor inițiative în ceva care să inspire, să educe și să protejeze.

Imaginați-vă cum ar fi dacă…

…am putea vedea pe pagina social media Despre lilieci cum se nasc puii, cum gânguresc, cum învață să zboare? Cum mamele lor îi învață să vorbească, îi cheamă, îi așteaptă, îi învață să vâneze, să vedem cum coloniile cresc, an de an, cu povești de supraviețuire, curaj și tandrețe?

Cum ar fi dacă copiii din școlile de lângă colonii de lilieci ar merge să-i vadă, să-i cunoască, să-i protejeze? Să descopere, ghidați de un specialist, legăturile ascunse dintre sunetele invizibile ale naturii și echilibrul nostru cu ea.

Cum ar fi dacă am reuși să-i învățăm pe copii să iubească liliecii, și prin ei, toate speciile care ne țin planeta vie? Să înțeleagă că pădurea, solul, aerul și apa nu vor fi întotdeauna acolo dacă le afectăm interconexiunile, ci sunt întreținute zi de zi de mii de ființe mici, discrete și uimitoare, interconectate între ele și cu noi. Cum ar fi dacă am transforma o parte din procesele științei în emoție, dacă ne-am bucura de descoperiri și nu le-am folosi spre distrugere? 

Cum ar fi să ne putem bucura de conștientizările descoperirilor științifice direct, prin experimente, prin fotografii, prin implicare, ca să ne protejăm biodiversitatea asta enorm de valoroasă pe care încă o avem. 

Revenind la „Știați că…” 

…Toate ilustrațiile din acest articol sunt desenate de Georgiana?

Ba mai mult: a scris și o carte pentru copii, despre lilieci, o poveste științifico-fantastică, amuzantă și caldă, care explică lumea liliecilor pe înțelesul celor mici. O legendă inventată, dar plină de adevăr biologic. Eu sper să o putem vedea curând retipărită, dacă, din nou, se vor găsi fondurile necesare. 

Ca în toate discuțiile cu oamenii binelui, în lumea asta plină de bani, obsedată de bani, e greu tare să găsești fonduri necesare pentru lucruri mici, simple, pentru educație despre natură, pentru protecție, pentru cercetare. 

Și cam așa se încheie toate discuțiile, cu speranță că visurile își vor găsi forme concrete și suport financiar, că proiectele începute de educație, de protecție, de cercetare vor putea continua. 

I-am promis Georgianei că voi reveni să facem un reportaj cu descoperirile din monitorizarea coloniei de lilieci și cu rezultatele studiului despre biodiversitatea din Hârtibaciu, anul viitor. 

Așadar, Știați că… despre lilieci va continua.