Dar dacă te duci mai departe de site-ul Romsilva și o iei la pas prin zona Ilfovului, ca să ajungi în aceste ultime “fortărețe”, trăiești în paralel două sentimente: primul e bucuria de a te afla în mijlocul unei zone extrem de pitorești la câțiva kilometri de București și al doilea e tristețea de a constata că în aceste păduri se taie arbori valoroși, fără probleme, iar stivele de lemn prețios puse la pământ stau acolo cu anii, până putrezesc. Sau până le fură cineva.
Drumul printre cioate, dincolo de Accesul Interzis în Paradis
Zilele trecute am ajuns în Rezervația Naturală Căldărușani, inclusă în teritoriul mai vast al sitului „Grădiștea – Căldărușani – Dridu”, care este de asemenea o arie protejată. Numeroase specii de păsări și de plante ar trebui să fie protejate în spațiul acesta de o frumusețe care nu prea poate fi descrisă în vorbe, dar care pare improbabilă la o distanță atât de mică de București.
Și, sigur, te aștepți ca într-un asemenea paradis, în proximitatatea căruia am văzut ridicându-se destule vile impozante, să nu se audă zgomot de drujbă. La fel cum te aștepți să te poți bucura de natură fără să te împiedici de stive de lemn lăsate în putrefacție pe drumul forestier.
Ca să nu mai spunem că nu te aștepți nici în coșmarurile cele mai negre să întâlnești în drumul tău prin acest paradis ditamai groapa de gunoi, în apropierea unui lac, pe care dezintegrarea deșeurilor sub presiunea condițiilor meteo îl poate contamina lejer. Totul în apropierea unor vile mari cât niște blocuri din centrul capitalei.
Foarte straniu cum într-un perimetru precum Moara Vlăsiei, populat de oameni care par a nu se confrunta cu dificultăți financiare, să se găsească atâta mizerie și atâta lipsă de responsabilitate.
Și nu sunt ascunse de ochii privitorului naiv. Le găsești plimbându-te la pas prin zonele împădurite de la marginea localității Moara Vlăsiei. Cum este, de exemplu, pădurea Surlari.
La intrarea în pădure ești întâmpinat de câteva avertismente importante.
Accesul Interzis, Circulația Publică Interzisă, Acces Interzis Persoanelor Neautorizate – Focar de Pestă Porcină, Atenție, Vânătoare în Desfășurare, Pericol de Împușcare. Practic, ți se dau toate motivele din lume să nu cumva să intri în zona respectivă.
Dacă, totuși, o faci, pe riscul tău, și mergi de-a lungul celor câteva drumuri forestiere, ai posibilitatea să vezi cum arată o administrare dezastruoasă a unei păduri de o valoare inestimabilă. Pentru că, numai de-a lungul unui întreg segment de drum găsești stejari mai vechi și mai noi, tăiați recent sau într-un trecut relativ îndepărtat, stivuiți într-un mod grobian și întinși pe marginea drumului, lăsați fie să putrezească, fie să-i fure localnicii sau oamenii care profită de situație pentru a face un bănuț din vânzarea lemnului de foc.
Și am întâlnit chiar și așa ceva în decursul acestei plimbări de câteva ore. O Dacia Papuc circula și ea fără restricții în apropierea drumului plin de stejari tăiați, încărcată până la refuz cu lemne. Oamenii păreau mai degrabă speriați la vederea unui străin, așa că nu s-au manifestat deloc când au observat că sunt fotografiați. Păreau, mai degrabă, genul de persoane cu dificultăți financiare, dispuse să facă și sarcini nu tocmai în spiritul și litera legii.
În zona arborilor stivuiți am remarcat unele trunchiuri recent tăiate.
Rumegușul nu apucase încă să fie luat de vânt, așa că e oarecum clar că în această rezervație naturală se operează serios la tăierea arborilor, preponderent stejari.
Cadrul legal: Noul Cod Silvic interzice tăierile din Ilfov. Pe teren, totul se negociază
Ca să trasăm de la bun început limitele legale în care analizăm situația, am consultat un pic problematica ariilor protejate din România, care sunt, desigur, de mai multe feluri. Sit-urile Natura 2000 sunt un tip de arie protejată, în accepțiunea UE și este permis ca în interiorul lor să se desfășoare și activități de tip economic.
Însă, de anul acesta, de pe 12 ianuarie, de când a intrat în vigoare Noul Cod Silvic, singurele intervenții premise în pădurile din județul Ilfov sunt doar cele de îngrijire ale pădurii. Ca atare, pădurile din zona Ilfovului nu mai pot fi tăiate cu scopul de a obține lemne de foc sau de a obține materie primă pentru mobilier.
Și pentru această stare de fapt este “responsabilă” Fundația Centura Verde, care a reușit să introducă în Noul Cod Silvic și această prevedere foarte sănătoasă, care ar trebui să frâneze sau chiar să stopeze tăierile de arbori în zona pădurilor care compun Centura Verde a Capitalei.
Care de acum nu mai e doar un concept, ci un proiect major, de importanță strategică.
Și nu sunt prea multe zile de când Fundația Centura Verde și Primăria Municipiului București au anunțat oficial intrarea Centurii Verzi București-Ilfov în faza sa operațională, prin semnarea Protocolului pentru implementarea Centurii Verzi București-Ilfov. Acest protocol urmează chiar în cursul săptămânii viitoare să fie inclus pe ordinea de zi a ședinței Consiliului General al Municipiului București, urmând a fi pus în aplicare. În curând vom afla cu toții care este arhitectura acestei viitoare centuri verzi, cu toate beneficiile aduse de ea. Și ele se regăsesc și în Protocolul de Colaborare între Municipiul București și Fundația Centura Verde pentru elaborarea, adoptarea și implementarea Planului Operațional Centura Verde București – Ilfov, pe care îl prezentăm și noi aici.
Dar, potrivit președintelui Fundației Centura Verde și fondator al Platformei Civice Împreună pentru Centura Verde, Alex Găvan, Centura Verde a Bucureștiului deja există, pentru că e formată din cele 26.000 de hectare de pădure, deja ocrotite de la tăieri comerciale prin Noul Cod Silvic. Centura Verde este, astfel, mai degrabă o zonă de dezvoltare sustenabilă.
„Cunosc, pe propria piele nevoia disperată după oxigen, sentimentul de sufocare, dar și cele de trebuință pentru a reuși. Dar noi, cu toții, nu trăim în cer, la 8.000 de metri, ci aici, pe pământ, unde oxigenul înseamnă viață. Centura Verde reprezintă masca de oxigen a Capitalei și a zonei metropolitane.”– spunea Alex Găvan cu prilejul celei de-a treia ediții a Climate Change Summit, pe 21 octombrie.
Unde chiar Nicușor Dan, președintele României, a transmis în mesajul de deschidere a evenimentului susținerea lui pentru acest proiect al centurii verzi, pe care îl privește ca pe unul de importanță strategică “în securitatea, sănătatea și prosperitatea noastră colectivă”.
Ca atare, de la președintele României la alți factori decizionali din statul român, deloc puțini la număr, ideea de Centură Verde a Bucureștiului înseamnă un pas uriaș către mai multă sănătate și civilizație. Cu toate astea, exact în zonele despre care se vorbește public cu atâta pasiune se operează administrativ extrem de greșit. Și efectele apar. Poate nu tocmai imediat. Dar apar.
INVESTIGATORIA l-a contactat în acest sens și pe Ciprian Gălușcă, directorul executiv al Fundației Centura Verde, în calitate de expert, pentru a afla de la el cum s-a ajuns ca astfel de situații să existe și să se manifeste în teren într-o zonă care beneficiază, teoretic, de protecție.
“Chiar dacă pădurile din Centura Verde au primit o nouă formă de protecție, o dată cu schimbările care au intervenit în Noul Cod Silvic de la începutul anului, prin care s-au interzis tăierile comerciale, rămân în continuare probleme în managementul pădurilor din București și Ilfov, pe care trebuie să le rezolvăm cu planuri noi de management în aceste păduri, centrate pe reziliența forestieră și pe adaptarea climatică. În principiu, pădurile din București și Ilfov au în mod cert nevoie de un management mai eficient, pentru că felul în care le gestionăm trebuie regândit de la rădăcină.”
Ministrul Mediului: “A doua parte de soluție va fi legată și de schimbarea managementului Romsilva în București Ilfov”
Cine e responsabil pentru acest management defectuos al zonei? Păi, de principiu, Romsilva. Care nu are nici pe departe o problemă cu tăierile, deși ține arborii în depozite situate de-a lungul drumului forestier să putrezească efectiv. Sau să le fure câte un amărât care le vede în drumul lui prin rezervație.
Am vrut să aflăm de ce s-a ajuns aici. Și l-am contactat pe directorul Romsilva Ilfov, Cezar Răduță. Acesta ne-a spus, pe scurt, că copacii tăiați pe marginea drumurilor forestiere, lăsați acolo perioade lungi de timp, nu pot fi valorificați, pentru că nu îi cumpără nimeni. L-am întrebat de când datează acest fenomen și de cât timp nu mai există interes în piață pentru achiziționarea de lemn pentru foc.
“Copacii stau pe marginea drumului, pentru că nu avem cumpărători. Da. Nu știu să vă spun de ce, dar asta e piața. E o dinamică a fenomenului și a pieței.” – Cezar Răduță
Ca ton general al discuției, Cezar Răduță nu părea să considere că subiectul acesta merită o dezbatere prea vastă. Dar m-a încurajat să îi cer explicații suplimentare pe cale formală, pe baza legii 544 privind accesul la informațiile de interes public.
Lejeritatea de a pune astfel problema ne-a determinat să întrebăm despre modul în care Romsilva gestionează aceste zone forestiere chiar la Ministerul Mediului. Și am discutat subiectul cu ministrul Mediului, Diana Buzoianu.
Aceasta ne-a confirmat, în exclusivitate pentru INVESTIGATORIA, că sunt probleme importante cu conducerea Romsilva Ilfov, constând în felul în care înțelege directorul Direcției Silvice Ilfov, Cezar Răduță, administrarea fondului forestier și managementul lui, în general, amintind de situația deschiderii circulației auto în Pădurea Băneasa, în mod netransparent, în spatele ușilor închise, de către acest director al Romsilva.
Acolo, deschiderea traficului auto, permis de un contract semnat de Romsilva, a început să transforme aleile de pământ în drumuri sufocate de praf, cu poluare și zgomot care afectează atât natura, cât și oamenii care merg acolo pentru recreere. Și a existat o revoltă semnificativă a mai multor organizații civice care s-au opus acestei măsuri și acestui comportament abuziv al directorului Romsilva.
După ce i-am arătat ce am remarcat în teren la Moara Vlăsiei, tot într-o zonă administrată de Romsilva, Diana Buzoianu ne-a explicat că aceste probleme serioase cu Romsilva Ilfov se vor rezolva foarte curând, prin schimbarea managementului.
Deci, foarte curând, Cezar Răduță ar trebui să se aștepte la piederea fotoliului, indiferent cât de tare ține la el.
“Da, avem o problemă inclusiv cu conducerea Romsilva Ilfov care, de-a lungul timpului a arătat inclusiv lipsă de transparență în măsurile pe care le-a luat. Pentru că știm de la discuția cu drumul prin Pădurea Băneasa, de exemplu, unde acea decizie a fost luată, deși este o pădure de interes social major, fără consultare publică, știind că urmează să fie proteste, iar în momentul în care acest lucru a devenit public, domnul Răduță a decis nu doar că nu dă înapoi de la contractul semnat, dar l-a și cimentat adăugând articole suplimentare pentru a îngreuna rezilierea acelui contract. Deci este clar că avem acolo o conducere care, în fața unor interese publice, manifestate de cetățeni, a decis într-un mod netransparent cum să administreze pădurile respective. Și de cele mai multe ori și împotriva interesului general. Deci avem o problemă pe București -Ilfov în ceea ce privește gestionarea pădurilor.
O măsură va fi legată și de partea de introducere într-o arie protejată a acelor păduri, dar a doua parte de soluție va fi legată și de schimbarea managementului Romsilva în București Ilfov. De fapt, acest lucru oricum se va întâmpla, pentru că, după ce va trece reorganizarea Romsilva, inclusiv la nivel de București se va desființa acest post și se va ține un concurs pentru Romsilva regional. Iar concursurile viitoare vor fi adoptate pe o metodologie care va cuprinde în cadrul comisiilor experți internaționali și reprezentanți ai mediului academic și chiar ai societății civile, oameni care să poată să dea greutate acestor concursuri, ca să ne asigurăm că cei care decid direcția la nivel de păduri în România sunt oameni atât competenți, dar și de bună-credință.”
Ministrul Diana Buzoianu a trimis, imediat după ce am contactat-o în legătură cu situația, Garda Forestieră în teren, lucru confirmat de Inspectorul General Adjunct al Gărzii Naționale Forestiere, Eugen Gioancă, care ne-a promis că vom afla informații complete despre toate tăierile din rezervația naturală în care am văzut arbori tăiați.
“O să trimit Garda Forestieră să verifice în teren situația identificată de tine în teren. Ei probabil vor spune că a fost vorba de tăieri accidentale sau că a fost o furtună. Dar e important de văzut dacă au existat documente în spatele acestor tăieri și dacă acelea au fost emise în condițiile legale. Și mai e o discuție aici pe care vreau să o am mult mai așezat cu reprezentanții Romsilva. Și anume, modul în care ei au stocuri de lemn. Dacă ai lemn tăiat și nevândut și stă pur și simplu în depozite unde pierde din valoare, pentru că în timp, exact cum spui și tu, se depreciază sau vine o inundație și ia tot lemnul, cum s-a întâmplat la Broșteni și se acoperă un lac întreg cu bușteni din toate depozitele din zonă. În aceste cazuri, în care tu ai un procent semnificativ de lemn care a fost tăiat, dar nu a fost vândut, să nu mai meargă înainte cu tăierile în scop economic. Faci intervențiile necesare pentru regenerarea pădurii, dar nu mai tai în scop comercial.” – a conchis Ministrul Mediului în exclusivitate pentru publicația noastră.
Diana Buzoianu: “Noi dacă distrugem această pădure, suntem într-un cuptor cu microunde”
Menținerea situației în forma de acum, în care regulile spun ceva, iar în teren lucrurile se petrec după cum îl taie capul pe fiecare, va duce, desigur, la rezultate dezastruoase. Și în acest sens, ministrul Mediului, Diana Buzoianu, ne-a împărtășit felul în care intenționează să soluționeze lucrurile.
“În primul rând, noi avem o situație în care pe pădurile din jurul Bucureștiului s-a pus foarte multă presiune în ultimii ani. Eu am urgentat procesul în privința Pădurii Băneasa. Ca atare, prevederile există în momentul de față, dar nu sunt încă normele de punere în aplicare realizate. Motiv pentru care cred că oricum este necesar ca pădurile din jurul Bucureștiului să fie declarate oricum arii protejate. Deci mai mult decât centură verde să fie și arie protejată. Am început demersurile pentru asta, suntem în discuție cu societatea civilă, care vine la pachet cu studiul care ar trebui să fie dat la Academie.
Și dacă totul merge bine, nu văd de ce nu am face asta. Deci noi dacă distrugem aceste păduri, suntem într-un cuptor cu microunde. Nu avem această opțiune pe masă.
Normele privind Centurile Verzi nu se vor aplica doar pentru București. Ele vor fi aplicabile, de fapt, pentru toate pădurile din apropierea orașelor din toată România, dar specific pentru București vrem să mergem mai rapid, pentru că aceste păduri deservesc două milioane de bucureșteni și ilfoveni și este singurul plămân verde pe care îl are Bucureștiul.”
“Romsilva trebuie să înțeleagă că, în cazul ei, acționarii suntem noi, cu toții”
În cursul zilei de 26 octombrie, Garda Forestieră a ajuns în zona indicată de noi și a făcut verificări. Eugen Gioancă ne-a spus că acele cantități de lemn lăsat acolo în pădure nu e tăiat ilegal. Dar nu exclude și ipoteza unor tăieri ilegale, deși sunt mult mai puține decât erau înainte. Totuși, nici el nu vede nimic foarte grav în faptul că niște arbori, nu puțini și nu toți uscați și deteriorați, putrezesc pe marginea drumului. Spre deosebire de Cezar Răduță, care ne-a spus că tăierile țin de felul în care a fost gândit amenajamentul silvic și lucrările silvice de îngrijire, Eugen Gioancă ne-a spus că stejarii de pe marginea drumului sunt, de fapt, tăieri accidentale. E puțin probabil ca tăierile accidentale să existe într-o asemenea cantitate și e cert că cele două instituții nu sunt perfect armonizate în povestea asta.
“Am verificat în teren și acolo este o partidă exploatată cu autorizație, s-a expediat din ea și a mai rămas un stoc care s-a constituit în depozit temporar. Sunt tăieri accidentale, adică sunt arbori uscați. Au mai rămas 147 mc, pe care ar trebui să îl valorifice Romsilva. Dar vedeți că valorificarea decurge foarte greu. Nu mai cumpără nimeni. Mulți au deja gaze.
E foarte greu și pentru Romsilva. Au stocuri de mii de metri cubi. Se mai taie și ilegal, dar nu în cantități mari. Dar lemnul se valorifică foarte greu și normal că lemnul stă. Acum noi sperăm să le vândă în această toamnă. Dar eu știu de ce nu mai cumpără? Noi avem acțiuni organizate, găsim peste tot probleme, la depozite, mai ales în București.
Ne zbatem. Suntem o mână de oameni, dar ne zbatem să facem treabă. Acum 20 de ani erau implicați jandarmii, mai ales pe partea de transport. Vedeți, noi nu putem să facem, suntem puțini, s-au redus posturile. Dar ar fi bine să se implice mai mulți jandarmi pe drumurile publice și forestiere, să vadă, să oprească. Dacă nu suntem sprijiniți, nu putem. Deși fenomenul s-a mai redus.” – ne-a explicat Eugen Gioancă.
Niște elemente de aici nu sună tocmai bine. Și poate oamenilor nespecializați nu le este foarte clar acest lucru, dar scoaterea lemnului mort din pădure se face și el în niște parametri.
Scoaterea excesivă a lemnului mort din fondul forestier e chiar problematică pentru sănătatea pădurii. Potrivit specialiștilor, lemnul mort este esențial pentru o pădure, de vreme ce el susține funcționalitatea ecosistemului prin susținerea biodiversității, contribuția la ciclul nutrienților și stocarea carbonului. El oferă habitat și hrană pentru o multitudine de organisme, inclusiv insecte și ciuperci, și, prin descompunere, eliberează nutrienți esențiali, cum ar fi azotul, în sol.
Mai mult, legat de aceste declarații, mijloace ca autoritățile să lucreze împreună se pot găsi și, dincolo de lamentări, situația nu arată bine la fața locului.
Ea vorbește, dincolo de aceste explicații date la cald, despre un management defectuos. De la un cap la altul. Pentru care nimeni nu vrea să își asume cu adevărat responsabilitatea.
L-am contactat, legat de subiect, pe unul dintre oamenii cu adevărat îndreptățiți să explice ce se întâmplă în pădurile din centura verde a Bucureștiului, pentru că e chiar omul care a inițiat acest mare proiect de importanță strategică, și anume Alex Găvan, cunoscut pentru faptul că e un om care înțelege importanța performanței, pentru că el însuși a ajuns acolo.
Amintim faptul că Alex Găvan e președintele Fundației Centura Verde și fondatorul Platformei Civice Împreună pentru Centura Verde.
Lui îi vom va ultimul cuvânt în această poveste care, de departe, vorbește foarte răspicat despre felul în care statul român, prin autoritățile sale, înțelege să-și protejeze propriile resurse pentru un bine mai înalt.
Sau, mai degrabă, nu înțelege asta.
“Să tăiem pădurea și să lăsăm apoi lemnul tăiat să putrezească în pădure, în timp ce dăm prime astronomice managementului de la Romsilva, și asta fără a ține seama de niciun fel de criterii de performanță? Statul român, pur și simplu, nu își mai poate permite asta. În orice firmă privată, ceea ce se întâmplă la Regie nu ar fi acceptabil, pentru că acționarii nu ar permite așa ceva. Romsilva trebuie să înțeleagă că, în cazul ei, acționarii suntem noi, cu toții. Este necesar ca Romsilva să trateze pădurea ca un administrator responsabil, ca un adevărat custode, iar acest lucru trebuie să se reflecte în teren și, ca o consecință, și în percepția publică.
Nu este rezonabil și sustenabil să tai pădurea, iar aici nu mă refer la exploatările accidentale, după care același lemn să îl lași să putrezească pe marginea drumului, doar pentru că nu ai cumpărători. Romsilva trebuie să țină cont de regulile oricărei piețe libere și să își adapteze mecanismele legale și comerciale, astfel încât oferta sa de lemn să reflecte cererea reală. Din experiență personală, vă spun că arborii aceștia nu putrezesc doar la Moara Vlăsiei, ci în multe alte păduri din Ilfov. Am văzut asta cu ochii mei. Este o resursă a României de care ne batem joc și un prejudiciu adus statului român și cetățenilor săi. De asemenea, anul trecut, o investigație jurnalistică a dezvăluit cum mii de hectare de pădure din apropierea Bucureștiului s-au uscat pentru că Regia nu a aplicat tratamentele corespunzătoare.
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Silvic, prin demersurile Platformei Civice „Împreună pentru Centura Verde”, tuturor celor aproximativ 26.000 de hectare de pădure din Ilfov li s-a redat, în mod real, rolul social și de protecție, prin ocrotirea lor de la orice fel de tăieri comerciale, fiind permise doar intervențiile în scop de îngrijire a pădurii, cele care țin de siguranța utilizatorilor sau cele de reconstrucție ecologică. Astfel, aceste păduri constituie fundamentul viitoarei Centuri Verzi București–Ilfov.
Instituțional, avem nevoie ca Romsilva să își întărească capacitatea de administrare și de acțiune, realizată în pas cu nevoile societății noastre din secolul XXI. Avem nevoie de o Romsilva reinventată, care să realizeze un management forestier adaptat la noile condiții generate de schimbările climatice.
Romsilva este o entitate critică pentru adaptarea climatică a României, iar ceea ce se întâmplă sau nu cu Regia este o chestiune de siguranță națională și de sănătate publică.”
