Investigatoria abordează recurent implicațiile războiului hibrid dus de Rusia împotriva Europei, în paralel cu războiul deschis pornit în urma invaziei în Ucraina. Acum, printr-o scurtă centralizare, am pus cap la cap cele mai cunoscute metode folosite de ruși în acest conflict.
Manipulează istoria
În cadrul unui webinar organizat de ONG-ul european EU DisinfoLab, cercetătoarea în istorie Chiara Torrisi a explicat cum regimurile autoritare folosesc trecutul ca instrument de putere. Nu doar pentru a-și rescrie prezentul, ci și pentru a justifica viitorul. În Rusia contemporană, guvernul promovează o versiune eroică (și selectivă) a celui de-al Doilea Război Mondial și folosește narațiunile istorice pentru a revendica legitimitate morală și teritorială, inclusiv pentru războiul din Ucraina.
„Istoria creează memorie, iar memoria este cea care ne formează identitatea ca grup. Când vorbim despre narațiunile istorice manipulate de regimuri autoritare, putem observa anumite tipare care se repetă. Aceste narațiuni se construiesc pe emoții, mai ales pe frică, una dintre cele mai puternice emoții. Ele simplifică probleme complexe, în special când vine vorba despre teme arheologice. Pentru că, de regulă, aceste teme sunt foarte complicate pentru cei fără pregătire. Dar aceste narațiuni le simplifică, astfel încât oricine le poate înțelege. Ele oferă iluzia că totul e mult mai simplu decât realitatea. Aceste narațiuni creează și un sentiment de apartenență… un mod de gândire care produce o diviziune între ‘noi’ și ‘ei’ (populism n.r.).
Iar acest lucru e convenabil când cei de la putere vor să creeze și să definească dușmani interni și externi. Dușmanii interni sunt oameni care deja se află în stat. Dușmanii externi sunt alte țări, de pildă. În acest fel pot justifica războaie”, a explicat Chiara Torris.
Kremlinul folosește narațiuni istorice pentru a-și justifica invazia în Ucraina. „Eticheta de ‘nazist’ e esențială în discursul rusesc”, spune ea.
Rusia se poziționează ca „armata de eliberare”, reluând miturile celui de-Al Doilea Război Mondial pentru a construi o identitate morală superioară. Negarea pactului Molotov–Ribbentrop, ștergerea crimelor sovietice și glorificarea „Marelui Război Patriotic” sunt parte dintr-o strategie coerentă de control al memoriei.
„Propaganda și teoria rusească afirmă că Rusia trebuie să protejeze minoritățile vorbitoare de rusă, ‘amenințate de naziști’. Eticheta de ‘nazist’ este foarte importantă, iar dacă ‘inamicul’ vrea să distrugă oameni, războiul devine singurul răspuns: o ‘operațiune specială’ pentru a împiedica exterminarea minorităților. Ce poate face istoria aici? Să ‘dovedească’ faptul că Rusia a fost mereu de ’partea bună’, mai ales în al Doilea Război Mondial.
Pentru a înțelege de ce acel război este atât de important pentru ruși, trebuie să vedem cum este numit: în rusă nu este ‘război mondial’, ci ‘Marele Război Patriotic’. Pentru ei, a fost în esență lupta Uniunii Sovietice împotriva nazismului. Aceasta este o piesă centrală în identitatea rusă contemporană: reacția corectă este să fii anti-nazist. Dar asta înseamnă și că opozanții rușilor devin ‘naziști’. De aceea această etichetă revine atât de des în propaganda actuală.
(…) Manualele școlare prezintă o narațiune în care URSS (și, prin extensie, Rusia) a salvat lumea, nu a invadat niciodată pe nimeni și nu a făcut nimic rău. După invazia Ucrainei, controlul asupra manualelor și felului în care e spusă istoria a devenit și mai strict”, a mai arătat cercetătoarea.
Aceste istorii manipulate funcționează, adaugă Torrisi, pentru că se bazează pe emoții, nu pe rațiune. Ele simplifică realitatea, creează un „noi” și un „ei”, un inamic clar și o misiune morală. „Când oamenilor le este frică, devin iraționali și caută un lider puternic care să-i protejeze. Așa se nasc regimurile autoritare.”
Dezinformarea e cheia
Dezinformarea nu e o problemă de nișă, ci un instrument de război, pe măsură ce actorii ostili devin tot mai numeroși, iar tehnologia le oferă avantaje greu de contracarat. Situația este complicată suplimentar de tensiunile geopolitice și de războiul hibrid. Am vorbit recent cu Matteo Pugliese, PhD, Senior Analyst la Debunk, o organizație lituaniană care monitorizează campaniile de dezinformare și ingerințele străine, pe această temă.
„În mod tradițional, operațiunile de manipulare a opiniei publice și de destabilizare a dezbaterii politice erau desfășurate de serviciile de informații, de exemplu, în timpul Războiului Rece, prin așa-numitele Măsuri Active (Active Measures) ale KGB-ului sovietic. Astăzi, războiul hibrid este mai ieftin decât războiul convențional și îi permite autorului să rămână sub pragul „negării plauzibile” (plausible deniability) în ceea ce privește originea campaniei. Prin urmare, actorii străini ostili folosesc din ce în ce mai mult tactici de manipulare a adversarului prin dezinformare și propagandă”, a explicat specialistul.
Potrivit acestuia, războiul din Ucraina a arătat cât de vulnerabilă este Europa în fața narațiunilor strategice de propagandă ale Rusiei și cât de nepregătite sunt încă instituțiile noastre pentru a combate ingerințele străine și a proteja spațiul informațional.
„În timpul alegerilor din mai multe țări, de la Germania și România la Polonia și Moldova, pe care noi, la Debunk, le-am monitorizat pe teren, am observat operațiuni sofisticate pe rețelele sociale menite să delegitimeze partidele pro-occidentale și să sprijine opțiunile pro-ruse și de extremă dreapta.
După atacul Hamas din 7 octombrie, serviciile de informații rusești au încercat să destabilizeze Franța plătind cetățeni moldoveni care au pictat Steaua lui David pe clădirile în care locuiesc evrei din Paris, pentru a amplifica tensiunile religioase și etnice, iar mai recent, au plătit cetățeni sârbi să lase capete de porc în fața unor moschei. În Spania, avem dovezi ale folosirii dezinformării rusești, inclusiv prin conținut generat cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru a amplifica criza din Torre Pacheco dintre extrema dreaptă și migranți”, mai arată Pugliese.
Dezinformarea rusească privind Ucraina s-a răspândit activ încă din anii 2000: în timpul Revoluției Portocalii, perioada președinției lui Viktor Ianukovici, în diferite momente cheie au fost derulate campanii menite să submineze, să limiteze sau cel puțin să ridiculizeze suveranitatea ucraineană. Punctul de cotitură a venit în 2013–2014, odată cu pierderea controlului politic asupra Kievulu. De atunci, propaganda nu a mai fost doar zgomot de fond: a devenit un mecanism industrializat.
În perioada de „liniște” dintre 2015 și 2021, campaniile s-au axat pe răspândirea miturilor pro-ruse privind doborârea zborului MH17 în iulie 2014 și procesul aferent, procesul de integrare europeană al Ucrainei și așa-zisa „opresiune” a vorbitorilor de limbă rusă și a credincioșilor ortodocși.
Un nou val de dezinformare a început în 2021, odată cu desfășurarea „exercițiilor” militare la granița Ucrainei… care s-au dovedit a fi pregătirea pentru invazia la scară largă. După 2022, mesajul central livrat publicului occidental a fost simplu și toxic: „Ucraina este coruptă, fură banii voștri și nici nu vrea pace.” Este narațiunea care încă circulă, adaptată de fiecare dată în funcție de public. O altă direcție a propagandei rusești a vizat țările din afara „Occidentului colectiv”: Rusia și-a folosit puterea soft și hard în Orientul Mijlociu, Africa, America Latină și Asia. Moscova a reușit, într-o anumită măsură, să echivaleze sprijinul pentru Ucraina cu sprijinul pentru Occident, prezentându-se, în continuarea moștenirii sovietice, drept „apărătoare a celor colonizați și oprimați” și contestând statele europene.
Astăzi, în 2025, Kremlinul și-a ajustat din nou discursul. Odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, ținta este administrația republicană și electoratul conservator american. Ucraina e portretizată drept „partener de negociere neserios”, iar presiunea se face prin figuri-cheie: Steve Witkoff, Elon Musk, J.D. Vance. În paralel, ideologi ca Aleksandr Dughin, cu aerul lor pseudo-filozofic, își fac loc în podcasturile americane de dreapta, de la Tucker Carlson în jos, predicând că Rusia ar fi „singura salvare a Occidentului de el însuși”.
Dar Rusia nu joacă doar în SUA. În Europa, mașinăria propagandistică se sprijină pe partide de extremă dreapta: AfD în Germania, Konfederacja în Polonia, FPÖ în Austria. Mesajele sunt copy-paste: „războiul nu e al nostru”, „Bruxelles-ul dictează”, „oprim Pactul Verde”. În Polonia, operațiunea „Doppelganger” a legat refugiații ucraineni de creșterea chiriilor și grâul ucrainean de falimentul fermierilor.
De asemenea, Kremlinul finanțează grupări de extremă dreapta care operează atât în SUA, cât și în alte țări, în special gruparea „The Base”. O parte din extrema dreaptă și din comunitatea MAGA preia activ teza „America First – No Foreign Wars”, transformând-o într-o narațiune împotriva sprijinului militar pentru Kiev. Unele dintre aceste mesaje au fost adoptate și de reprezentanți ai echipei lui Donald Trump.
Potrivit unui raport CSIS din decembrie 2024, Rusia se poziționează drept lider al luptei împotriva hegemoniei SUA și UE, apelând la experiența istorică a colonialismului din America Latină, de exemplu. Mass-media rusească prezintă sancțiunile împotriva sa și a aliaților (Cuba, Venezuela) drept nedrepte și dăunătoare „oamenilor de rând”, ceea ce generează simpatie în regiune.
În octombrie 2024, directorul MI5, Ken McCallum, avertiza că serviciile de informații rusești au trecut la o „campanie a haosului”, de la tentative de incendiere și explozii până la operațiuni masive de dezinformare menite să „zguduie străzile Marii Britanii și Europei”. Analiștii CSIS arată că numărul actelor de sabotaj și dezinformare în Europa s-a triplat în 2023–2024 și aproape s-a triplat din nou în 2024–2025.
Narațiunile ruse promovează în special inițiative care fragmentează unitatea europeană. Propagandiștii Kremlinului nu se feresc nici de falsuri grosolane: după vizitele la Kiev ale premierului britanic Keir Starmer, noul cancelar german Friedrich Merz, președintele francez Emmanuel Macron și premierul polonez Donald Tusk, au început să circule videoclipuri care sugerau presupusa „dependență de droguri” a liderilor de stat. Aceste materiale au fost difuzate inclusiv de propagandistul pro-rus Alex Jones. Cadrul narativ nu este nou și continuă, în esență, narațiunea „dependenței de droguri” inițiată împotriva președintelui ucrainean Volodimir Zelenski.
Campania de dezinformare rusească în Europa se bazează pe mișcări de extremă dreapta, așa cum am scris mai sus: Alternative für Deutschland în Germania, Konfederacja în Polonia, susținătorii lui Călin Georgescu în România, partidul de extremă dreapta din Austria. Toate aceste organizații sunt activ sprijinite de mașinăria de propagandă, arată think-tank-ul.
Destabilizează adversarul
Un raport semnat de Eerik Kross și Dr. Greg Mills, publicat recent de RUSI, avertizează că nu mai e vorba doar despre tancuri și armate, ci despre o bătălie pentru percepție, influență și adevăr, un nou Război Rece pe care Occidentul trebuie să-l recunoască și căruia trebuie să-i răspundă înainte de a fi prea târziu.
Fluxurile de capital reprezintă, de asemenea, un nou front de luptă, întrucât Rusia nu mai cumpără doar petrol sau influență, ci tăcere. Banii continuă să joace un rol crucial în interferența politică și se remarcă că o parte a conducerii occidentale manifestă o toleranță crescândă față de autoritarism, preferând stabilitatea economică în locul libertăților individuale.
Deși sprijinul extern pentru mișcări politice nu este nou, Rusia a schimbat direcția, sprijinind acum populiștii de dreapta, nu pe cei de stânga. Scopul rămâne același: radicalizarea discursului public și dispersarea opoziției democratice.
Presiune la graniță
Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), asistăm la începutul unei noi faze a strategiei Kremlinului, o „platformă informațională și psihologică” pregătită pentru un posibil viitor conflict cu NATO.
Institutul pentru Studiul Războiului atrage atenția că rapoartele privind prezența acestui grup de militari ruși în apropierea teritoriului estonian arată că Rusia a intensificat atât atacurile secrete, cât și cele deschise împotriva Europei. Astfel, Rusia a intrat în ceea ce se numește „Faza Zero” – o etapă axată pe „stabilirea condițiilor informaționale și psihologice” pentru pregătirea unui potențial război deschis cu țările NATO. Concret, este faza în care testează reacții, creează panică și obișnuiește lumea cu ideea că un conflict e „inevitabil”.
„Acest eveniment este primul caz în care ISW a observat ‘omuleți verzi’ (un eufemism folosit de Kremlin pentru a se referi la forțele militare ruse în uniforme fără însemne) operând în apropierea unui stat NATO în contextul campaniei „Faza Zero”, se arată într-un raport ISW.
Același ISW avertizează că Rusia ar putea deveni o amenințare militară reală pentru NATO până în 2036. Activitățile de sabotaj, spionaj și folosirea dronelor împotriva bazelor militare europene arată că Moscova își pregătește deja terenul pentru un conflict direct cu Alianța.
Analiștii consideră că rachetele cu rază lungă de acțiune și producția avansată de drone ale Rusiei reprezintă o amenințare directă la adresa NATO. De asemenea, Kremlinul pare că formează noi forțe militare și creează o rezervă strategică de personal care poate fi folosită atât pe frontul din Ucraina, cât și într-un eventual război împotriva NATO.
Experții avertizează că, după încheierea războiului din Ucraina, Rusia ar putea mobiliza rapid forțe semnificative pe flancul estic al NATO. Analiștii nu văd semne că Putin ar aștepta refacerea completă a armatei înainte de a lansa acțiuni agresive împotriva statelor NATO. Dimpotrivă, Rusia acumulează experiență în războiul modern și ar putea deveni o amenințare imediat după terminarea conflictului din Ucraina.
De asemenea, de la începutul lunii septembrie 2025, mai multe incursiuni rusești în spațiul aerian european, în Polonia, România, Estonia, Danemarca și Norvegia, au ridicat nivelul de alertă în capitalele europene. Deși originea unora dintre incidente nu a fost confirmată oficial, amploarea și sincronizarea lor ridică suspiciuni: Moscova pare să testeze limitele capacităților europene de reacție și, mai ales, unitatea politică a Uniunii. „Apropierea temporală a acestor incidente și contextul în care au avut loc indică o strategie generală de testare a apărărilor europene, de culegere de informații și de exploatare a ambiguității caracteristice acțiunilor hibride”, avertizează Louise Souverbie, cercetătoare la IRIS – Institutul Francez pentru Afaceri Internaționale și Strategice, unul dintre principalele think tank-uri franceze specializate în probleme geopolitice și strategice.
Astfel de acțiuni maximizează impactul politic și psihologic la costuri reduse, exploatând pragurile de reacție militară ale NATO și semănând confuzie între aliați. Rusia folosește tot mai des conceptul de negare plauzibilă, trimițând semnale contradictorii pentru a induce îndoială și a paraliza procesul decizional occidental”, explică Souverbie.
În general, acțiunile hibride împărtășesc mai multe caracteristici:
- Permit maximizarea destabilizării politice și psihologice la costuri economice, militare și diplomatice mai reduse;
- Exploatează pragurile de răspuns, în special pragul agresiunii armate și cel al Articolului 5 al NATO, transformând ambiguitatea într-un instrument strategic, încetinind decizia, divizând opiniile publice și paralizând reacția;
- Se bazează pe o logică a negării plauzibile, sau mai degrabă a negării implauzibile, multiplicând semnale contradictorii pentru a semăna îndoială.
Se folosește de infractori
Un raport comun realizat de GLOBSEC și Centrul Internațional pentru Combaterea Terorismului (ICCT) arată modalitatea prin care Rusia și-a construit o rețea de crimă organizată subordonată statului, folosind infractori europeni pentru sabotaj, incendieri și atacuri care servesc strategiei sale hibride împotriva Europei.
Raportul arată că aceste tactici reprezintă o parte integrantă din strategia militară a Rusiei. Dacă în urmă cu un deceniu ISIS recruta infractori europeni pentru a comite atentate, acum Rusia, un stat suveran, nu o organizație teroristă, folosește aceeași logică. Ținta: bărbați marginalizați, vorbitori de rusă, adesea cu condamnări anterioare, care pot fi manipulați ușor și cooptați pentru atacuri pe teritoriul european.
Ritmul acestor operațiuni s-a accelerat după expulzarea a peste 600 de agenți ruși din Europa începând cu 2018. Lipsită de ofițeri de informații sub acoperire diplomatică, Moscova s-a orientat către lumea interlopă europeană, externalizând sabotajul către „agenți de unică folosință” din rândul civililor.
Investigația GLOBSEC–ICCT identifică 110 atacuri fizice atribuite Rusiei din 2022 încoace, cu o concentrare semnificativă în Polonia și Franța. Cel puțin 131 de persoane au fost implicate, dintre care 35 aveau cazier penal, fiind recrutate prin rețele criminale sau direct din închisori.
Profilul tipic: bărbat în jur de 30 de ani, provenit dintr-un stat post-sovietic, vorbitor de rusă, aflat într-o situație economică precară. Mulți au fost abordați prin Telegram, dar și prin relații personale, formând micro-rețele locale care acționează independent, făcând dificilă atribuirea directă către Moscova.
Motivația financiară este crucială, iar plățile variază de la câțiva euro pentru graffiti propagandist până la sume importante pentru atacuri asupra infrastructurilor critice.
Raportul mai subliniază că operațiunile hibride ale Rusiei sunt inseparabile de finanțarea ilicită și de ocolirea sancțiunilor internaționale. Moscova recurge la rețele financiare paralele pentru a muta bani clandestin peste granițe, a plăti agenți și a-și susține economia de război. Aceste canale permit Kremlinului nu doar să eludeze restricțiile, ci și să integreze mai adânc rețelele criminale în strategia sa hibridă. „Constatările raportului arată că finanțarea ilicită, criminalitatea și operațiunile hibride nu sunt provocări distincte, ci părți ale aceluiași manual de operațiuni. Campania Rusiei, atentate, incendieri, tentative de asasinat, trebuie privită atât ca pedeapsă pentru sprijinul Europei acordat Ucrainei, cât și ca pregătire pentru un posibil conflict extins”, arată autorii raportului.
Lucrează și la războiul deschis
Un raport EUvsDisinfo, proiect al Serviciului European de Acțiune Externă, arată cum Rusia folosește campanii online pentru a atrage tinere africane în programe de muncă ce ascund, în realitate, producția de arme pentru războiul din Ucraina.
Între 22 și 25 august, trei influenceri sud-africani cu milioane de urmăritori au promovat pe TikTok și Instagram programul Alabuga Start, prezentat drept „stagiu internațional” cu instruire gratuită și locuri de muncă în ospitalitate sau logistică. În realitate, participantele au fost trimise să asambleze drone pentru războiul din Ucraina, arată investigațiile mai multor ONG-uri.
Campania nu se limitează la Africa de Sud: tinere din peste 20 de state africane, printre care Nigeria, Camerun, Ghana sau Mali, au fost vizate de aceleași promisiuni. Raportările ONG-urilor indică muncă grea, supraveghere strictă, expunere la substanțe toxice și lipsa drepturilor de bază.
Investigațiile realizate de Institute for Science and International Security și de Global Initiative Against Organised Crime arată că, odată ajunse în Rusia, recrutele sunt puse să lucreze pentru Albatros LLC, o companie specializată în producția de drone, deja sancționată de Uniunea Europeană.
Strategia a stârnit deja controverse. În mai, ziarul nigerian The Sun a acuzat Moscova că a păcălit guvernul nigerian pentru a facilita traficul de tinere către Tatarstan, unde sunt puse să asambleze drone.
Autoritățile ruse resping acuzațiile și cataloghează relatările drept „dezinformare occidentală”, însă dovezi video arată clar tinere lucrând la linii de producție de drone. În paralel, canalele pro-Kremlin amplifică contra-narațiunile, acuzând Occidentul de complot.
„Alabuga Start” ilustrează modul în care Moscova îmbină vulnerabilitățile economice cu propaganda online, transformând rețelele sociale în canale de recrutare. Pentru Moscova, Africa nu este doar o piață pentru acorduri comerciale și parteneriate diplomatice, mai arată sursa citată, ci este și „un bazin” de tinere talente și forță de muncă pentru economia de război.
Rețelele sociale oferă canalul perfect de recrutare: ieftin, viral și promovat prin fețe locale de încredere. Când un influencer cu milioane de urmăritori spune tinerelor că pot „să studieze, să muncească și să călătorească” în străinătate, nu pare propagandă, ci o oportunitate.
Folosește inteligența artificială
Ultimul strat din acest manual este inteligența artificială. Zeci de site-uri cu nume diferite, sute de mii de articole scurte, reciclate din RT și Sputnik, cresc în peste 80 de țări și 20 de limbi. Nu doar pentru oameni, ci pentru algoritmi. Motoarele de căutare, modelele de inteligență artificială, chiar și Wikipedia devin fără să știe purtători ai narațiunilor Kremlinului. Testele făcute de DFRLab au arătat cum chatbot-uri precum Copilot sau Grok au preluat direct minciunile rețelei „Pravda”: întrebarea despre „laboratoare biologice americane în Ucraina” a primit răspunsuri fabricate de site-uri obscure înregistrate în Crimeea.
Mecanismele de funcționare au fost descrise de comunitatea DFRLab, care a analizat activitatea rețelei în regiuni-țintă precum Franța, Germania, Moldova și Serbia. Cercetătorii au identificat momente la care au fost observate creșteri semnificative de activitate pe domeniile „Pravda”, comparativ cu alte perioade, reușind să determine cinci vârfuri majore de la înființarea rețelei.
Franța: vârfuri notabile pe 27 februarie 2024 (discuții despre o posibilă desfășurare de trupe franceze în Ucraina); începutul lui iunie (alegerile pentru Parlamentul European și discursul lui Volodimir Zelenski în parlamentul francez); 25 august (arestarea CEO-ului Telegram, Pavel Durov, de către autoritățile franceze).
Germania: creșteri de activitate pe 1 martie 2024 (summit NATO în Letonia), 7 iunie (alegerile europarlamentare), 2 decembrie (anunțul cancelarului Olaf Scholz privind ajutorul militar pentru Kiev și vizita sa ulterioară), 14 februarie 2025 (Conferința de Securitate de la München).
Moldova: vârfuri pe 3 noiembrie 2024 (turul doi al alegerilor prezidențiale) și 29 mai 2024 (vizita secretarului de stat american Antony Blinken în Cehia și Moldova).
Serbia: 24 mai 2024 (votul ONU privind Ziua Memorială Srebrenica), 4 septembrie (vizita vicepremierului Aleksandar Vulin la Vladimir Putin), 1 octombrie (declarația președintelui Aleksandar Vučić despre lipsa unor planuri de război pentru Kosovo), 13 martie 2025 (proteste anti-guvernamentale masive în Serbia).
Studiul privind „Pravda” arată că inteligența artificială nu mai este doar un instrument care ajută propaganda, ci devine simultan „fabrica” și „curierul” acesteia.
