2-3 săptămâni dacă stârnește proteste în stradă, vezi reportajul Recorder și protestele privind corupția din justiție. Apoi ne mai întrebăm dacă mai e în magistratură judecătoarea aceea curajoasă… cum o chema, și apoi ne întoarcem la viața de zi cu zi și gap-ul la TVA.
Mi-am propus să urmăresc o idee, una despre care știu mai în detaliu, să văd unde se duce ea după ce moare sau dispare din spațiul public și cum.
Am ales modificarea OUG 57/2007, legea de protecție a biodiversității.
Și am identificat ciclul buzdugan și trimis după iepuri roz în 6 pași.
Pasul 1: Lansarea, reacția inițială (revolta) și mimarea dialogului
Instituția (în cazul nostru Ministerul Mediului) propune schimbarea legii în regim de urgență, cu o propunere controversată care slăbește protecția biodiversității prin introducerea veto-ului proprietarilor la desemnare, societatea civilă reacționează imediat și participă la consultări, explică de ce nu e bine, vine cu alternative, propuneri etc.
Pasul 2: Trecerea cu tancul ignorării peste obiecții
Instituția ignoră argumentele esențiale și își menține poziția fermă pe prevederile controversate. Foarte important. Lipsa dialogului real, dar mimat este esența guvernării românești.
Pasul 3: Instituția merge înainte, după ce formalitatea consultării a fost îndeplinită
Trimite forma modificată a proiectului direct la Guvern, fără confirmarea preluării obiecțiilor.
Dacă reacția societății civile continuă, vine pasul 4: tăcerea oficială și negocierile informale
Deși reacția oficială este NIMIC, neoficial se poartă negocieri pe documente informale, cu mici concesii, cu dau asta, ia-o că nu primești altceva.
Apoi pasul 5: perioada de „ceață” și plopul în aer
Lipsă de răspuns oficial și de documente publice formale, incertitudine totală cu privire la următorul pas sau la ce s-a luat în calcul chiar și din negocierile informale.
Șiii, pasul 6, final și buzdugan, efectul anticipat, fazan, restaurant, ne-au făcut: Legea este adoptată, intră imediat în vigoare și slăbește protecția existentă.
Și acum, pe larg, Pasul 1. Contextul și spuma scandalului:
Ministerul Mediului propune modificarea în regim de procedură de actualizare a unei ordonanțe de urgență, deci pe urgență, a acestui OUG sub pretextul că e nevoie de o altă terminologie pentru ZPS zone de protecție strictă.
Propune ZPB zone prioritare pentru biodiversitate și apoi schimbă și modalitatea de desemnare a acestor ZPB, introducând nevoia acordului sub semnătură privată a proprietarilor și administratorilor terenurilor desemnate astfel.
O prezintă ca schimbare de paradigmă, o justifică mai întâi ca nevoia de claritate a terminologiei, apoi ca idee că zonele de strictă protecție deja existente în legislația noastră (acest OUG) sunt mai stricte decât ce cere Strategia UE pentru biodiversitate 2030, apoi o transformă în obligativitate pentru îndeplinirea jalonului din PNRR.
Cele 3 zile
Societatea civilă reacționează imediat după propunere, participă la consultarea publică. 3 zile înainte și 3 zile după consultare: agitație, propuneri, explicații ale unui impact care în mod normal trebuia făcut de către legiuitor (în acest caz de Guvern… că e OUG).
Ministerul face consultarea publică. Nu e transmisă și nici înregistrată sau disponibilă undeva pe site ca să vedeți, dar există minutele aici:
https://mmediu.ro/storage/2025/11/Minuta-dezbatere-publica.docx
Pasul 2: Trecerea cu tancul ignorării peste obiecții.
În consultare, trebuie spus, sunt din nou câteva aspecte spumoase. Doamna ministru vine val vârtej (era în desfășurare criza salinei Praid, apropos mai știți ceva de asta, ah au trecut 3 zile…) și afirmă că dorește acordul proprietarilor și asta nu e negociabil, că dorește să dea best practices pentru Europa, că ne grăbim.
Nu neapărat spune că e obligatorie modificarea OUG 57/2007 pentru jalonul PNRR, dar spune că procentul de 10 % este doar o recomandare.
Citat:
Insist pe divergențele astea, pentru că după opoziția și revolta societății civile, după argumente și dovezi, nu se mai povestește despre faptul că 10 % nu e obligație, ci recomandare, pentru că nu s-a adus și nici nu se poate aduce vreun argument legal pentru asta… detaliul e lăsat să se topească în uitare.
Revenim la desfășurarea acțiunii: ONG-urile reacționează, justifică, propun alternative.
Un ONG spune că acordul proprietarilor nu e o bază științifică pentru desemnare, li se răspunde că așa e, de aia s-a făcut Metodologia, care repet, nu e publică, dar care, știm din varianta informal comunicată, cuprinde condiția acordului proprietarilor, deci un criteriu neștiințific. Argumentație vidă de conținut în cerc. Care pentru cei care nu au toate datele publice, și metodologia nu e publică, are puterea afirmației unei instituții, deci de adevăr…
Se discută de la foarte tehnic la juridic abstract, pe metodologia de identificare amestecată cu desemnare a zonelor, cu cifre despre cum și cât ar fi protejat strict (sau pentru biodiversitate) dacă introducem categorii de pădure și apoi, pe baza amenajamentelor silvice, la o înțelegere care nu e niciodată publică, le schimbăm încadrarea ca să nu mai intre în protecție, prin amenajamente silvice, un alt set de documente greu de înțeles public. Amenajamentele silvice sunt acele documente făcute de Romsilva, care între timp este subiect de alt scandal (3 zile clasice, + 3 zile după).
Nivelul de detalii și tehnicitatea discuțiilor fac ca subiectul să fie greu de înțeles în mod general. Nu poate stârni emoție…, dar nici una dintre afirmațiile ministrei nu e dovedită sau scoasă din tonul și linia schimbăm, facem reformă, nimeni nu a mai făcut ca mine. Asta produce emoție. Și pozitivă. Ministerul, după cum vedeți și în imaginile din document, preia tonul și aplombul ministrei ”Desemnarea se va face cu acordul proprietarilor pentru a evita eventuale conflicte.„
https://mmediu.ro/storage/2025/11/Observatii-si-raspunsuri_Proiect-de-OUG-modificare-OUG57.pdf
Pe pozitiv, așadar, Ministerul se face că preia argumentele și dă înainte. Asta înseamnă să reflecți imaginea unui șef-boss. Rigoarea pe dovedirea, pe formalitate, necesitatea probării unor afirmații, sunt de domeniul speranțelor deșarte.
Pasul 3: Instituția merge înainte, după ce formalitatea consultării a fost îndeplinită
Și apoi, la 1 lună 2, iese Ministerul și zice că ”schimbă paradigma”.
Și trimite proiectul de OUG modificat la Guvern spre aprobare, cu pretinse observații incluse din ce au ce a cerut societatea civilă. Nu a existat o confirmare că ce a introdus Ministerul în forma modificată nu e complet diferit de s-a cerut în consultare. Aici intră și lipsa de încredere în instituțiile statului. Pur și simplu nu mai poți avea încredere că o instituție este de bună credință. Chiar și în fața contradicțiilor flagrante, instituția publică din România are capacitatea de a spune, da, negrul este alb.
Da, ni se spune, ca reacție la opoziție, ”dar avem acordul Comisiei Europene pe modificarea OUG 57/2007”, ”am discutat cu ei, au fost de acord” pe desemnarea de ceva protejat, deși când ceri din nou dovada pentru acest acord obții imaginea de mai jos.
Pe whatsapp.
Care nu este decât o confirmare că da, Ministerul s-a dus la CE să ceară modificarea termenului jalonului și a obținut această modificare cu motivul că are nevoie de timp pentru emiterea actelor de desemnare.
Intrăm tehnic să dovedim că OUG 57/2007 nu este actul de desemnare, ci legea cadru care definește actele de desemnare necesare? Păi cine să intre? Că de aici pierzi marea majoritate a oamenilor care pot duce discuția asta. Pentru că este o discuție juridică. Dar mă credeți pe mine și pe juriști când vă spunem că (chiar și cu modificarea terminologiei) CE nu este de acord de facto cu modificarea OUG 57/2007 pentru denumirea ZPB (chiar dacă nu îi pasă cum numim noi zonele de strictă protecție necesar să fie desemnate)? Pentru simplu motiv că nu asta i s-a spus că se face? Sau nu asta s-a reflectat formal în această amânarea a jalonului?
Deci, pe înțelesul tuturor. România are obligația să desemneze 10 % zone de protecție strictă / non intervenție până în trimestrul 2 al 2026, adică peste 1 – 2 luni. Și trebuie să dea ca livrabil pentru banii din PNRR Componenta 2 intrarea în vigoare a actelor de desemnare. Asta înseamnă n ordine de ministru sau hotărâri de guvern (actele juridice de desemnare) prin care zonele numite oricum vreți (dar respectând ideea de protecție strictă și non intervenție) devin legal protejate. Ele pot fi desemnate pe legea actuală, nu există nici un impediment să nu fie.
Ministra vine însă și zice că are nevoie să modifice legea cadru care reglementează aceste n acte de desemnare și consideră că dacă OUG 57/2007 modificat cu modalitatea de desemnare a ZPB să includă și acordul proprietarilor este gata aprobat până la termenului jalonului, atunci am îndeplinit jalonul… Și, juridic vorbind, nu e deloc așa.. Cele n acte de desemnare cerute sunt de facto blocate de condiția acordului proprietarului. Și ministra știe asta, i s-a ridicat riscul acesta pe toate vocile, puteți vedea în documentul de mai sus. Riscul ăsta se numește birocratizare și corupție. Pentru că proprietarii nu vor fi de acord să li se declare terenurile ZPB și să li se aplice un regim de protecție, chiar și cu management activ… (mai puțin restrictiv decât protecția strictă, dar cu interdicții clare de tăiere, construcții etc) în schimbul unor compensații care, deși prevăzute și în forma actuală și în forma propusă specific pentru ZPB, toată lumea știe că de facto sunt foarte greu de obținut de la minister, că există procese lungi, că sumele sunt mici, că ministerul tergiversează, refuză etc.
Suntem așadar în fața unei sfidări și minciuni în cerc vicios. Reformă pe ceva ce există, dar nu se aplică. Compensarea proprietarilor acordată pentru protecție naturii.
Dar justificarea pentru refuzul de a evita dezastrul vine opacă, neclintită. Desemnarea se va face cu acordul proprietarilor. PUNCT.
Nici ruptura de logică în explicația că ZPB trebuie să fie mai inclusiv decât ZPS existent, dar nu va fi pentru că e mai restrictiv, pentru că acordul proprietarilor nu era pentru ZPS existente…., nici explicația cu cifre pe metodologie și categorii de pădure și știință că procentul nu va fi respectat și nici posibil de ajuns așa… nimic nu o clintește…
Nici faptul că cerința de consultare, existentă în legea în forma ei actuală, acoperă nevoia normală de a ajunge la un numitor comun cât se poate, nu e nevoie juridic, nu de acord sub semnătură privată pentru a îndeplini această cerință.
Modificările în forma nouă depusă la guvern sunt un pic mai grave decât cele din noiembrie. Adică introduc și ideea că ZPB-urile (desigur că nu s-a renunțat la noua denumire) vor fi administrate de proprietari, dacă ele nu se află într-o arie protejată.
Nu intru în detalii, am făcut-o aici…
O să o mai fac după ce mai primim informații despre Metodologie.
Ce vreau să punctez acum este că Ministerul nu ia în calcul protestele și propunerile ONG-urilor și îi dă înainte, modifică fără justificare și aia e.
După 3 zile. Pasul 4: tăcerea oficială și negocierile informale.
La anunțul că legea a fost trimisă la Guvern, ONG-urile reacționează din nou.
Articole, opinii, scrisori deschise inclusiv către Comisia Europeană conjurată să intervină și să clarifice ce e necesar în contextul PNRR, dacă se respectă strategia în acest fel, dacă e ok să facem noi ”best practices” în acest fel, cu o modificare legislativă care vine în contradicție cu legislația europeană. Aveți scrisoarea deschisă către DG environment aici.
Ce face oficial Ministerul? NIMIC.
Ce face neoficial Ministerul?
Invită ONG-urile la discuții, le cere confidențialitate pe negocierile făcute.
Dă pe surse și whatsapp și discută pe documente informale, negociază și se arată deschis să negocieze și să mai introducă niște păduri valoroase, care în versiunile inițiale de propuneri erau de la sine înțeles că vor intra (T1 pădurile virgine și T2 – pădurile primare și old growth sunt cele mai valoroase categorii, nu ar trebui să se pună vreodată problema să nu fie protejate strict dacă mai vrem păduri și biodiversitate, dar și T3 și T4 în anumite areale trebuie protejate strict).
Iar Ministerul face concesia că reintroduce în protecția ”pentru biodiversitate” T2, dar nici nu discută despre T3, T4 și în niciun caz nu discută despre scoaterea acordului proprietarilor la desemnare.
Se află și că Ministerul nu are avizele pe forma aceasta a legii, dar insistă în continuare că nu e grabă nejustificată procesul de actualizare prin OUG ordonanță de urgență a unei legi esențiale pentru protecția biodiversității cu o prevedere care dă veto proprietarilor pe protecția și îndeplinirea unui jalon în PNRR.
Ce fac ONG-urile? Se zbat să negocieze cu ministra fără să compromită colaborarea cu aceasta. Citesc documente informale de zeci și sute de pagini peste noapte ca să poată înțelege ce se oferă, ce s-a schimbat în ce se pune pe masă.
Analizează juridic schimbările, scriu la instituții care mai de care (Președinte, Guvern, Comisia Europeană), cer ajutor international, deschid petiții, scriu articole de conștientizare, postări de cerut ajutor și negociere către decidenți… taguri la ministră, dezbateri cu aparatul de propagandă răsărit „spontan” („nu o mai atacați pe doamna ministră, săru-mâna, sunteți cea mai tare și frumoasă pe deasupra”).
Ce se întâmplă acum? Pasul 5: perioada de „ceață” și plopul în aer
Se aude tăcerea peste care se lasă o mâzgă sonoră.
În culise se ascut și exersează cuțite.
Oficial: niciun răspuns oficial, niciun document publicat, NIMIC.
Așadar, cum arată a doua zi după cele trei zile după o revoltă?
În ceață. Nimeni nu știe nimic despre următorul pas.
Ce știm? Că urmează pasul 6, final și buzdugan, efectul anticipat, fazan, restaurant, ne-au făcut, aia e, lasă că, nu se poate. Am făcut reformă.
Ne vom trezi cu o lege care intră în vigoare imediat ce e adoptată și produce efecte juridice imediat. Devastatoare. Nici nu vom mai avea puterea de a aduce în discuție toate micile efecte secundare, pentru că cel mai mare va fi că protecția existentă va fi slăbită…
De ce scriu? Pentru că mi-am propus să scriu despre acest interval dintre revolte, să țin lumina aprinsă și între văpăi. Să vă pun în față și culisele.
E bine să știți că în culise, tăcerea asta e foarte activă. Și pe pași foarte clari și repetabili…, la nesfârșit. Un labirint. Și de o parte, și de alta.
De ce o fac subiectiv și de partea ONG-urilor? Pentru că fac parte din societatea civilă care se simte blocată în acest labirint. Și pentru că eu cred că în luptele nedrepte nu există neutralitate și e nevoie să alegi partea de care te pui.
Și pentru că pentru Minister se ocupă echipe întregi de comunicare.
De la subiectul OUG, doamna ministră a apărut în nenumărate articole, postări, interviuri. Majoritatea pe alte inițiative. Majoritatea cu mesaj clar de reformă în care se strecoară și această modificare, tot ca reformă, dar fără detalii. Toate cu poza dânsei, zâmbind, reformând. Sau cu poze AI. (doar un mic detaliu…)
Nu contestă nimeni validitatea măsurilor bune de reformă. Doar le analizăm cu un pic de distanță critică. Vă recomand să citiți analizele lui Andrei Ciurcanu despre reforma la Romsilva, ca să vedeți ce se întâmplă în spatele marketingului pozitiv pe reforma aceasta, care și ea este o vâlvătaie reaprinsă periodic și folosită ca marotă de să se schimbe, dar nu în punctele esențiale, dar mai ales să se arate cât de tare apogeu este cineva.
Să știți și alte dedesubturi, să începeți să vă puneți întrebări și probleme.
Și să urmăriți pașii: Revolta -> Mimare dialog / Minciuna / Ignorare opoziție -> Trecut peste cu tancul ignorării -> Negocieri informale -> Ceață -> Buzdugan / Aia e, nu se poate.
