M-am săturat de părerologi, de atotștiutori, de experții și toți cei care dezvoltă bule informaționale în jurul unor idei nefondate și absurde. Este o linie extrem de subțire între a-ți exprima o opinie argumentată despre un eveniment, fiind dispus să discuți despre asta cu argumente reale, și a abera inutil despre cum interpretezi tu discursul unui sonat, fără să cunoști, de fapt, care sunt dedesubturile.
Trăim într-o societate în care orice este divizat. Presa este divizată. Sănătatea este divizată. Politica… pe asta o putem compara cu faliile pământului. Și cât timp totul este atât de separat, de subiectiv și de penibil, cum putem să ne batem cu pumnii în piept că am găsit „adevărul suprem”? Până și „realitatea” este un concept abstract despre care nici marii gânditori nu au reușit să enunțe o teorie suficient de puternică.
Peștera lui Platon a devenit un mediu ostil, conectat prin fibră optică, în care orice cuvânt spus devine un păcat suprem. Aruncăm cu ură, injurii, ne pierdem răbdarea și dăm block pentru că ne e frică sau am obosit de dezbateri.
Nu suntem rasiști, dar „vrem să moară țiganii”. Nu suntem antisemiți, dar „vrem să moară evreii” care conduc lumea. Nu suntem fanatici, dar vrem să moară „toți cei care spun ceva rău despre biserică”. Nu suntem proști, dar vrem să moară „toți cei care au altă opinie”.
Acum scurt timp, președintele „ilegitim” Nicușor Dan a spus câteva cuvinte în cadrul Consiliului pentru Pace, inițiat de nimeni altul decât: Dooonald Trump. „Sonat, fascist, rasist, homofob”, Trump a greșit numele și funcția mai multor oficiali prezenți la ceaiul de la ora 5. O gafă diplomatică obișnuită la nivelul lui de atenție, dar presa din România, în mare parte, a văzut-o drept pe un eveniment de interes național: Trump l-a numit pe Nicușor Dan premier.
Așa s-au activat toți parelologii și au început să enunțe comentarii de genul:
„Din punctul multora de vedere muc nu este considerat președintele României de aceea și Trump l-a făcut prim ministru pentru că nimeni nu-l recunoaște ca președinte sugaciule de banane europene…o să zburați toți curând…matură Georgescu cu voi, nu mai este mult…”
Pe zi ce trece, pare că delirul în care trăim este din în ce mai adânc, aproape de o necroză socială în care nivelul relațiilor sociale dispare încet. Problema, de fapt, stă pe umerii celor care transmit informații fără să se gândească la repercusiuni. Social, tindem să dezvoltăm nano-comunități pe care să le controlăm într-o încercare de conservare a valorilor personale, însă, evolutiv, ar trebui să dezvoltăm ceva ciudat numit: conștiință civică.
Presa pare că a început să renunțe, statul a renunțat de mult, iar societatea deja a scos armele într-un „război” despre care nu se scrie la pagina 5, ci în comentariile de pe Facebook sau TikTok. Știm să ne comparăm, dar nu știm să învățăm. Știm să aruncăm cu piatra, dar o facem în întunericul peșterii din care, parcă, nu vrem să ieșim.
Ne comparăm economic cu Luxemburg sau Olanda, dar a fost cineva acolo să vadă adevăratul trai? A fost cineva acolo și a încercat să înțeleagă de ce le este bine?
Ne comparăm politic cu SUA, dar înțelege cineva diferențele ideologice și istorice dintre cele două țări? Dacă vrem să arătăm că România e vai mama ei, ne uităm la orice în vest. Dar s-a dus cineva în Polonia să vadă cum arată o țară care și-a dat interesul?
Dacă vrem să arătăm ce bună este România, ne uitam în est. Dar a fost cineva în Moldova sau Transnistria să înțeleagă ce se întâmplă acolo?
Suntem eurosceptici, dar a fost cineva în Albania să vadă cum arată o țară care doar visează la „reglementările UE”?
Stăm în peșteră pe o claie de fân și privim judecător fiecare umbră fără să înțelegem, sau măcar să încercăm, de unde provine și ce înseamnă în realitate. Ne lăsăm manipulați de informații și aruncăm cu piatra pe care am scris cu markerul „scos din context” și „Soros”.
