DREPT LA REPLICĂ. Valeriu Munteanu, deputat AUR: „Nu eu am fabricat un fake-news – articolul INVESTIGATORIA deformează realitatea juridică și biografică și mă transformă, fără probe, în țintă politică”

Subsemnatul Valeriu Munteanu, deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al Alianței pentru Unirea Românilor (AUR), vă adresez prezenta solicitare de difuzare a unui drept la replică, în temeiul:

• art. 70–75 și art. 252 Cod civil;
• art. 30 alin. (6) din Constituția României;
• art. 8 și art. 10 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
• jurisprudenței CEDO privind dreptul la reputație și obligația corectării informațiilor false.

Solicitarea privește articolul publicat pe site-ul investigatoria.ro, „Când fake-news-ul devine politică de partid: frații Munteanu și mașinăria fricii. De la SIS la AUR, prin fake-news și manipulare”, semnat de doamna Carmen Dumitrescu la data de 8 decembrie 2025. (https://investigatoria.ro/2025/12/08/cand-fake-news-ul-devine-politica-de-partid-fratii-munteanu-si-masinaria-fricii-de-la-sis-la-aur-prin-fake-news-si-manipulare/)

Articolul conține o serie de afirmații factual false, tendențioase și calomnioase, care îmi afectează grav reputația, viața de familie și activitatea politică. În vederea corectei informări a publicului, formulez următoarele:

1. Despre așa-zisul „fake-news” privind demolarea barajelor

1.1. Articolul afirmă că aș fi lansat, „fără niciun punct real de plecare”, un „fake-news” potrivit căruia Ministerul Mediului ar pregăti demolarea barajelor, iar doamna ministru Diana Buzoianu ar fi negat existența oricărei baze normative sau documente în acest sens.

Această afirmație este falsă.

1.2. La baza intervențiilor mele publice nu stă „un zvon”, ci un act normativ oficial al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor:

• Ordinul nr. 1.743 din 23 iunie 2025, semnat de ministrul mediului Mircea Fechet, privind aprobarea „Procedurii de trecere în conservare, postutilizare sau abandonare a barajelor – NTLH-033”, publicat în Monitorul Oficial nr. 628 din 3 iulie 2025. (https://legislatie.just.ro/public/DetaliiDocument/299619)

Acest ordin:

• abrogă vechiul Ordin nr. 119/2002;
• definește expres „abandonarea” barajelor, inclusiv prin „demolarea totală sau parțială a construcției, urmată de lucrări și măsuri de reconstrucție ecologică, care să asigure scurgerea liberă a debitelor”;
• stabilește proceduri, condiții și mecanisme prin care, în anumite situații (inclusiv la solicitarea deținătorului, cu acceptul beneficiarilor sau prin decizia autorităților ori hotărâri judecătorești), se poate ajunge la desființarea/demolarea barajelor.

A susține, în anul 2025, că nu există „niciun document” legat de posibilitatea demolării barajelor în România, când un asemenea ordin este publicat în Monitorul Oficial, înseamnă negarea unei evidențe juridice.

1.3. Mai mult, presa generalistă a relatat încă din ianuarie 2025 că „România va demola sau va trece în conservare unele baraje și stăvilare construite pe râuri, în conformitate cu Regulamentul privind restaurarea naturii elaborat de Comisia Europeană”. (https://adevarul.ro/economie/romania-va-demola-unele-baraje-si-stavilare-2413081.html)

1.4. La nivel european, Regulamentul (UE) 2024/1991 privind restaurarea naturii și Strategia UE pentru biodiversitate vizează explicit de obstrucționarea cursurilor de apă și îndepărtarea barierelor artificiale, cu obiectivul-cheie de a reda cel puțin 25.000 km de râuri într-o stare de curgere liberă până în 2030. (https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?qid=1722240349976&uri=CELEX%3A32024R1991)

Acest obiectiv se înscrie în arhitectura mai largă a Directivei-cadru privind apa 2000/60/CE, care urmărește starea „bună” a apelor de suprafață și subterane, reducerea poluării și restaurarea ecosistemelor acvatice. (https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/summary/good-quality-water-in-europe-eu-water-directive.html)

1.5. În aceste condiții, postarea mea din 4 decembrie – în care am semnalat riscurile politice și tehnice ale unei politici de demolare/abandonare a barajelor în contextul dependenței României de hidroenergie – nu reprezintă „fake-news”, ci o opinie politică fundamentată pe:

• existența Ordinului nr. 1.743/2025, care include demolarea barajelor în scenariul de „abandonare”; 
• cadrul normativ european ce împinge statele membre spre deblocarea cursurilor de apă și îndepărtarea barierelor artificiale; 
• dezbaterea publică deja existentă, reflectată de mass-media din România, asupra faptului că unele baraje/stăvilare vor fi demolate sau trecute în conservare. 

1.6. A califica o asemenea poziție drept „fake-news” – fără a citi sau măcar a menționa actul normativ pe care îl invoc – denotă lipsă de documentare și transformă o dezbatere legitimă de politică publică într-un atac la persoană.

2. Așa-zisa „mașinărie a fricii” și etichetarea paginii mele ca „colecție de fake-news”

Articolul afirmă că pagina mea de socializare ar fi „o veritabilă colecție de informații false și neverificate, enunțate într-o formă de disperare, gândite pentru a stârni panică”.

Această generalizare gravă este:

• nedovedită – nu se indică niciun inventar concret de „fake-news”, nu se analizează vreun caz în detaliu, nu se verifică sursele invocate;
• neconformă cu deontologia – se emite o etichetă globală („mașinăria fricii”) fără a prezenta probe și fără a solicita un punct de vedere prealabil;
• în contradicție cu rolul constituțional al unui deputat, care are obligația de a semnala public riscuri și abuzuri legate de politici guvernamentale, inclusiv în domenii sensibile, precum infrastructura critică sau mediul.

Libertatea de exprimare, protejată de art. 10 CEDO, se aplică și politicienilor din opoziție, nu doar ziariștilor și membrilor guvernului.

3. Relația cu SIS, cu Alexandru Bălan și insinuările privind „misiuni” în România

Ar fi sugerat în articol, prin citarea domnului Anatol Șalaru și prin asocierea numelui meu cu Alexandru Bălan, că aș avea o legătură cu persoane acuzate de trădare și că aș fi fost „trimis cu misiuni în România”.

Formulez următoarele clarificări, pe care le-am prezentat deja, în scris, și în alte contexte media:

1. Nu l-am cunoscut niciodată pe domnul Alexandru Bălan. Nu am discutat cu acesta, nu ne-am întâlnit și nu am avut vreo interacțiune directă sau indirectă.
2. Nu am interferat niciodată în activitatea profesională a fratelui meu, Ruslan Munteanu, pe durata mandatului acestuia la SIS. Amândoi am respectat și respectăm strict legea și regulile privind păstrarea secretului profesional.
3. Cronologia oficială a numirilor la SIS contrazice insinuările privind o pretinsă „dependență” a fratelui meu de Alexandru Bălan:
   1. Ruslan Munteanu a fost numit director adjunct al SIS în octombrie 2015, prin decret al președintelui Nicolae Timofti;
   1. Alexandru Bălan a fost numit director adjunct al SIS abia în martie 2016. 

Așadar, Ruslan Munteanu a fost promovat înaintea lui Bălan, iar ideea unei subordonări sau „mentorat” este lipsită de logică instituțională.

4. A sugera, în lipsa oricărei probe, că aș fi fost „omul lui Bălan trimis cu misiuni în România” încalcă flagrant prezumția de nevinovăție și obligația presei de a nu vehicula acuzații de o asemenea gravitate fără un minim suport factual (documente, declarații oficiale, anchete).
5. Întreaga mea activitate publică, timp de peste 15 ani, este anti-imperialistă și anti-rusă:
6. am fost unul dintre autorii sesizării la Curtea Constituțională a Republicii Moldova care a consacrat limba română ca limbă oficială, decizie pentru care am primit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce din partea președintelui României, Traian Băsescu; (https://ro.wikipedia.org/wiki/Valeriu_Munteanu_(politician)
7. am sesizat Curtea Constituțională privind neutralitatea Republicii Moldova și prezența ilegală a trupelor ruse în stânga Nistrului; 
8. am condus partide și proiecte politice unioniste și sunt astăzi vicepreședinte AUR, ales deputat în Camera Deputaților a României. 

A transforma un unionist decorat de statul român pentru lupta contra așa-zisei „limbi moldovenești” în „omul Moscovei” este nu doar absurd, ci și profund defăimător.

6. În plus, nu am fost niciodată în Federația Rusă și am fost avertizat de instituții ale statului român că, tocmai din cauza activismului meu anti-imperialist, o eventuală deplasare în Rusia m-ar putea expune la provocări sau rețineri arbitrare. Nici nu am nici o dorință să merg în Federația Rusă.

4. Despre rolul meu în AUR și acuzațiile financiare

Articolul afirmă că „m-aș fi ocupat de banii AUR din poziția de trezorier” și sugerează existența unor „combinații financiare” prin care fondurile filialelor ar fi fost direcționate spre „firme de casă” ale unor lideri de partid.

1. Nu am fost niciodată trezorier al AUR.
   1. În structurile statutare ale partidului am ocupat și ocup funcții politice (vicepreședinte, coordonator de comisii de specialitate), nu funcția de trezorier. 
   1. În campaniile electorale am avut roluri juridice (consultanță și coordonare pe conformitate cu legislația electorală), nu de gestionare, dispunere sau control direct al fluxurilor financiare.

2. Toate campaniile electorale ale AUR sunt supuse controlului Autorității Electorale Permanente (AEP), instituție care verifică documentele financiar-contabile, contractele, plățile și corespondența dintre cheltuieli și documentele justificative. Dacă au existat nereguli, acestea trebuie demonstrate prin documente oficiale, nu prin „surse” anonime.
3. Afirmațiile prezentate în articol, fără nume, fără documente și fără un minim drept la apărare, constituie insinuări gratuite și mă prezintă publicului ca participant la „combinații financiare” – fapt care îmi lezează grav onoarea și reputația profesională.
4. Solicit public redacției INVESTIGATORIA:
5. fie să prezinte documente verificabile (contracte, plăți, decizii ale AEP) care ar indica vreo implicare a mea în presupusele „combinații financiare”;
6. fie să retracteze în mod explicit aceste acuzații și să își asume că au fost publicate fără o verificare prealabilă serioasă.

5. Despre cariera mea politică și calomniile privind „carierismul” și „discreditarea unioniștilor”

Articolul preia afirmația domnului Anatol Șalaru potrivit căreia aș fi „intrat în politică, m-aș fi băgat pe sub pielea lui Mihai Ghimpu și i-aș fi dus geanta”, fiind promovat pe această cale, iar acțiunile mele ar fi discreditat mișcarea unionistă „în beneficiul rușilor”.

Faptele, verificabile în biografia publică, arată cu totul altceva: 

• am fost primarul satului Floreni (cel mai tânăr primar din Republica Moldova la acel moment), ales prin vot direct, înainte de a intra în structurile naționale ale Partidului Liberal;
• am parcurs toate etapele firești ale unei cariere politice: președinte de organizație locală, președinte de filială, membru supleant în Biroul Național de Conducere, apoi vicepreședinte al PL în trei mandate;
• am fost cel mai activ deputat al legislaturii în Parlamentul Republicii Moldova, cu cele mai multe inițiative legislative și luări de cuvânt;
• ca ministru al Mediului, am derulat politici clare de interes public (interzicerea arendei pădurilor, interzicerea exportului de lemn brut, stoparea braconajului și a barajelor ilegale etc.).

A reduce toate aceste etape la formula „îi ducea geanta lui Ghimpu” este o insultă, nu o analiză politică.

Cât privește acuzația de „discreditare a unioniștilor în favoarea Rusiei”, aceasta este complet contrazisă de:

• sesizările mele la Curtea Constituțională pentru limba română și împotriva trupelor ruse;
• activitatea mea constantă în favoarea Unirii Basarabiei cu România;
• decorarea mea cu Ordinul „Steaua României” pentru promovarea limbii române, act imposibil de reconciliat cu ideea că „aș fi lucrat pentru ruși”. 

Un alt element esențial ignorat de autorii acestor calomnii este activitatea mea editorială. În baza experienței mele politice, juridice și civice din Republica Moldova, am publicat trei volume: „Bătălia juridică pentru limba română în Basarabia”, „Cum am adus Crăciunul în Basarabia” și „Pe meterezele constituționalismului din Republica Moldova”.

Toate aceste cărți, disponibile în librăriile din Republica Moldova și România, au trecut prin filtrul publicului, al juriștilor, editorilor și specialiștilor fără ca cineva să conteste vreun cuvânt sau vreo concluzie. Receptarea lor confirmă, încă o dată, că întreaga mea activitate — scrisă și politică — este una coerentă, transparentă și profund angajată în apărarea identității românești, incompatibilă cu orice insinuare privind „discreditarea unioniștilor” sau servirea intereselor rusești.

6. Despre rolul domnului Anatol Șalaru în această campanie

Nu voi coborî nivelul discuției la atacuri personale. Totuși, pentru corecta informare a publicului:

• domnul Anatol Șalaru este contraparte politică directă, cu care am avut divergențe majore în cadrul Partidului Liberal;
• conducerea PL – din care făceam parte – i-a retras sprijinul politic și l-a revocat din funcția de ministru al Apărării în contextul unor controverse publice privind anumite contracte cu iz penal și apropieri de oligarhul Vladimir Plahotniuc;
• de atunci, domnul Șalaru a desfășurat constant, în spațiul mediatic, o campanie obsesivă împotriva mea, a AUR și a liderilor unionismului românesc, acuzațiile sale nefiind dovedite în niciun cadru instituțional.

În aceste condiții, redacția INVESTIGATORIA avea obligația minimă să trateze declarațiile sale ca subiective și interesate, nu ca adevăruri absolute.

7. Solicitări concrete

În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate și al principiilor deontologiei jurnalistice, vă solicit:

1. Publicarea integrală a prezentului drept la replică pe site-ul investigatoria.ro,
   1. în aceeași secțiune,
   1. cu aceeași vizibilitate și sub același titlu principal,
   1. prin trimitere directă din articolul inițial.
2. Corectarea sau rectificarea (în materialul primar) explicită a următoarelor afirmații:
   1. că aș fi lansat un „fake-news” în condițiile în care există un ordin de ministru și un cadru european ce prevăd scenarii de demolare/abandonare a barajelor; 
   1. că aș fi „trezorierul AUR” și m-aș fi ocupat de „combinații financiare” cu bani ai filialelor;
   1. că aș avea legături cu Alexandru Bălan sau că aș fi „omul lui” trimis în România cu „misiuni”;
   1. că activitatea mea ar fi servit „interesele Rusiei” și ar fi discreditat mișcarea unionistă.

3. Publicarea unei note redacționale în care să se menționeze că aceste afirmații au fost contestate, că nu există în prezent probe care să le susțină și că redacția respectă dreptul la reputație și la apărare al persoanelor vizate.
4. Transmiterea unei confirmări scrise privind publicarea dreptului la replică și a corecturilor efectuate.

În lipsa unui răspuns adecvat într-un termen rezonabil, îmi rezerv dreptul de a apela la toate mijloacele legale interne și internaționale pentru apărarea reputației mele și pentru sancționarea derapajelor de la normele deontologiei jurnalistice.

Menționez că prezenta solicitare se întemeiază pe dreptul la protejarea reputației, garantat de art. 8 CEDO, iar libertatea de exprimare nu acoperă răspândirea de afirmații factuale false sau grav denigratoare atunci când ele nu se sprijină pe un minim substrat factual, conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Cu deosebită considerație,

Valeriu Munteanu
Vicepreședinte AUR, deputat în Parlamentul României