Motivul pentru care organizatorii acestui eveniment au considerat că Dăncilă merită un premiu a fost acela că aceasta ar merita o recunoaștere aparte pentru cariera desfășurată în domeniul administrației.
Potrivit unui articol postat chiar pe site-ul Casei Româno-Chineze, trofeul „Femeia de Succes a Anului 2026” i-a fost acordat în urma evaluării realizate de juriu, presă și public, pe baza unor criterii precum parcursul educațional, cariera, popularitatea, implicarea socială și realizările profesionale.
Culmea e că evenimentul aceasta chiar a premiat, de-a lungul vremii, femei de succes, precum Margareta Pâslaru, Stela Popescu, Gabriela Szabo, Larisa Iordache, Andreea Esca sau Teo Trandafir.
Într-o democrație matură, personajele politice care au compromis funcțiile publice importante se retrag discret din viața publică, pe fondul unui oarecare bun simț.
În România însă, traseul este adesea invers: după eșec, urmează reinventarea. După ridicol, urmează ceremonia. După un mandat contestat, urmează diplomele, titlurile și pozele de protocol. Cazul Vioricăi Dăncilă ilustrează perfect această anomalie românească.
Fost premier al României într-una dintre cele mai tensionate perioade politice recente, care a fost încununată de dezastrul de la 10 august, Viorica Dăncilă rămâne pentru o mare parte a opiniei publice simbolul promovării mediocrității la cel mai înalt nivel al statului.
Mandatul său la Palatul Victoria, unde a fost promovată de Liviu Dragnea, a fost marcat de numeroase gafe de exprimare, ezitări administrative, prestații publice slabe și impresia generală a unei persoane adesea depășite de complexitatea funcției.
Cu toate acestea, la câțiva ani de la ieșirea din prim-planul politicii interne, Viorica Dăncilă revine într-o nouă formulă de prezentare: lider al Casei Româno-Chineze, promotor al cooperării economice internaționale și beneficiar al unor distincții onorifice menite să rescrie percepția publică asupra carierei sale.
De fapt, pagina ei de Facebook e o colecție de postări care promovează parteneriatul României cu China.
Recent, aceasta a fost premiată în cadrul Galei Internaționale „Femei de Succes” 2026, unde a primit o distincție pentru leadership și inspirație.
Ironia este totuși greu de ignorat și nu putem să nu punctăm aceste lucruri. Căci în timp ce profesioniști autentici din educație, sănătate, cercetare sau antreprenoriat rămân adesea anonimi, un fost premier asociat în memoria colectivă cu incompetența administrativă este celebrat drept model de succes.
Și în acest context nu putem să nu amintim cel mai grav episod din această campanie de cosmetizare a imaginii Vioricăi Dăncilă, care s-a petrecut în septembrie 2025, la Beijing. Atunci, Viorica Dăncilă și Adrian Năstase au participat la parada organizată de regimul chinez pentru marcarea a 80 de ani de la victoria împotriva Japoniei în Al Doilea Război Mondial. Evenimentul nu a fost unul banal sau pur comemorativ, ci o demonstrație geopolitică de forță a unui regim autoritar, într-un context internațional extrem de sensibil.
În imaginile publice de la acel moment, foștii premieri ai României apăreau în proximitatea unor lideri precum Vladimir Putin, Xi Jinping și Kim Jong-un — nume asociate astăzi cu represiunea internă, agresivitatea externă și sfidarea constantă a valorilor democratice. Simplul fapt că doi foști șefi de guvern ai României au acceptat să legitimeze prin prezență un asemenea decor reprezintă o problemă majoră de imagine pentru statul român. Momentul a fost real o pată neagră asupra României.
Mai mult, episodul readuce în discuție vechile ambiguități geopolitice cultivate în anumite zone ale politicii românești. Relațiile privilegiate cu Estul, simpatia față de modele autoritare, dublul limbaj practicat între Bruxelles și capitalele nedemocratice, toate acestea nu sunt accidente izolate, ci simptome ale unei culturi politice care a supraviețuit prea mult și care încă ne pune în fața unor dificultăți cât se poate de reale.
Această rebranduire a Vioricăi Dăncilă, cunoscută mulți ani drept ”proasta României” ar fi poate doar ridicolă, dacă nu ar fi și simptomatică. Ea arată cât de slab funcționează memoria publică în România și cât de ușor pot fi reciclate figuri compromise, dacă dispun de rețele, decoruri potrivite și platforme de autopromovare. Pornind de la astfel de situații, poate începem să conștientizăm ce efecte cumplite are această memorie scurtă a poporului român. Care i-a uitat și pe Georgescu, și pe Iliescu, și pe Năstase, chiar și pe Ponta, distanțându-i de sistemul care i-a construit și i-a făcut relevanți.
Cred că o gală dedicată femeilor de succes ar trebui să premieze în primul rând competența, integritatea și contribuția reală adusă societății. Respect orice femeie care a muncit în viață, însă personal nu mă regăsesc în alegerea de a transforma anumite figuri politice în modele publice.
Ca om și ca artist, țin foarte mult la adevăr, la merit și la responsabilitatea față de binele acestei țări.
Nu contest dreptul organizatorilor de a face propriile alegeri, însă eu nu pot separa imaginea unor politicieni de efectele pe care le-au avut asupra României. Personal, cred că PSD a făcut mult rău țării în ultimele decenii, iar acest lucru mă împiedică să privesc astfel de premii cu entuziasm.
Maria Șalaru, una dintre femile premiate la această Gală.
Va urmaresc postarile si ma bucur ca sunt jurnalisti obiectivi, care pun interesul comun al cetatenilor în detrimentul interesului personal.
Vad clar nu doar am am impresia că mulți oameni educați au început să tacă de teamă să nu fie ridiculizați sau atacați de un val de vulgaritate și agresivitate publică. Iar când oamenii lucizi tac, societatea devine vulnerabilă la derapaje periculoase. Nu cred că indiferența este o soluție.
Personal, nu mă consider un om al conflictului, dar cred că tăcerea oamenilor de bun-simț poate deveni periculoasă într-o societate care se îndepărtează de adevăr, competență și decență.
Trebuie să luam atitudine!
dăncilă viorica a fost și va fi cel mai prost prim-ministru pe care l-a avut Romănia post ceaușescu. Eu personal nu aș lăsa-o să îmi faca pantofii, dar să conducă o țară. E o nulitate absolută. Oare de ce se duce numai la realitatea pârț. Pentru că merge cu lecția învățată. E la bătaie cu mesia georgescu călin. Niște nimeni cu acte!!!!