După cum știm, în ultima vreme, președintele României a folosit în mod repetat expresia „pro-occidental”, în locul mai familiarului „proeuropean”. Pentru mulți observatori, această schimbare de vocabular a ridicat în mod justificat unele semne de întrebare. Unii au văzut în ea o repoziționare ideologică, alții au mers mai departe și au asociat formula cu influențe politice din zona conservatoare americană, cu referire directă la curentul MAGA.
În realitate, disputa a fost alimentată mai ales de lipsa unei explicații clare încă de la început. Mesajul publicat de Nicușor Dan precizează explicit că termenul „pro-occidental” nu înseamnă o distanțare de Uniunea Europeană, ci dimpotrivă: include cei trei piloni tradiționali ai politicii externe românești — Uniunea Europeană, Statele Unite și NATO.
Această precizare este importantă. Ea reafirmă continuitatea strategică a României și transmite că nu există vreo schimbare de direcție, nici tentația unor compromisuri geopolitice.
În comunicarea politică, mai ales la nivel prezidențial, cuvintele nu sunt neutre. Ele creează percepții, iar percepțiile pot deveni rapid tensiuni publice. Când schimbi formula, dai naștere unor interpretări și, din acest punct de vedere, intervenția președintelui printr-o postare dacă nu chiar printr-o declarație de sine stătătoare, era necesară. Nu doar pentru a răspunde criticilor, ci pentru a reasigura electoratul proeuropean că România rămâne ferm ancorată în structurile sale occidentale.
Se poate spune că această clarificare trebuia făcută mai devreme. Dacă ar fi existat de la prima utilizare a termenului, multe controverse ar fi fost evitate. Totuși, faptul că ea vine acum este preferabil aceleia de a fi tăcut în continuare, lăsând spațiu nou pentru interpretări. Mai mult, formularea potrivit căreia o Europă mai puternică înseamnă și un NATO mai puternic transmite o idee corectă strategic: securitatea europeană și parteneriatul transatlantic nu se exclud, ci se susțin reciproc.
