A urmat 9 mai 2026, Ziua Europei, unde președintele a păstrat aceeași linie critică, de parcă ar fi dorit să se asigure că nimeni nu pleacă acasă cu impresia că Europa ar avea și părți bune. În locul unui mesaj despre rolul României în UE sau despre beneficiile apartenenței noastre la această nouă identitate, am primit încă o rundă de ”constatări severe”.
Pentru mulți observatori, aceste prime două momente simbolice ale mandatului său au părut să vorbească despre orice altceva decât despre stima de sine, unitate, valorizare sau încredere în viitor — elemente care, în mod tradițional, sunt asociate cu astfel de sărbători.
În plus, nu trebuie să uităm că la doar câteva luni după ”adevărurile” rostite în decembrie 2025, președintele a asistat — iar unele voci susțin chiar că a încurajat — schimbarea guvernului. Că au existat poziții ciudate privind holocaustul românesc și controverse legate de numiri în funcții cheie, inclusiv în justiție, unde au fost promovați oameni criticați pentru probleme de conduită morală sau profesională.
Pentru o parte a publicului, aceste decizii au părut în contradicție cu mesajele sale despre integritate și anticorupție. De asemenea, faptul că președintele pare să susțină acum exact partidul pe care îl critica cel mai dur în trecut a alimentat percepția unei rupturi între discurs și acțiune.
În acest context, devine firesc ca mulți cetățeni să aștepte acțiunile concrete care să confirme direcția pe care președintele spune că o dorește pentru România. Iar până acum, primele sale apariții publice de Ziua Națională și de Ziua Europei au lăsat impresia unei abordări centrate pe probleme, pe critică și pe distanțare. Adică exact tipul de discurs care i-a făcut pe mulți dintre cei care au votat în 2025 să se distanțeze de dl. Simion.
