E important să înțelegeți gravitatea acestei decizii dincolo de lovitura pentru mine, care, nu vă ascund, e teribilă… Dar ar trebui să fie la fel de gravă pentru oricine vrea vreodată să apere natura din jurul casei lui.
Ce am cerut
În aprilie 2023 am dat în judecată (împreună cu un ONG) autorizațiile de construire emise la finalul anului 2022 pentru cartierul „Sunrise” din satul Sălicea, comuna Ciurila, chiar în zona pe care am propus-o ca sit Natura 2000, Făget Sud – Colonia Făget (ROSCI0483), care se află în imediata apropiere a ariei deja protejate Nat2000 Făgetul Clujului
Am cerut instanței să verifice:
• S-au emis legal aceste autorizații? fără utilităti dovedite așa cum cerea însuși PUZul lor?
• S-a evaluat ce se întâmplă cu habitatele protejate dat fiind că la câteva zeci de metri de aceste autorizații este o arie protejată sit Natura2000 Făgetul Clujului și ele stau într-o arie propusă Făget Sud?
• Sunt legale deciziile de „fără evaluare de mediu” pentru PUZ și pentru autorizațiile de utilități (apă și fose, fără canalizare, fără electricitate), date câte o casă la un moment dat, analizată separat de un cartier proiectat să aibă sute de case? într-o zonă în care este recunoscută în Planul de management al Făgetului existența de habitate protejate și s-a cerut inclusiv extinderea acestui sit, desemnarea unuia nou?
Ce a decis instanța
Nimeni nu a răspuns la aceste întrebări. În 3 ani și jumătate, nicio instanță nu s-a uitat pe fond la autorizații.
Au scos ONG-ul din proces pe motive administrative. Acestea au fost remediate, dar instanța a refuzat să ia în considerare remedierea.
Tribunalul Brașov a spus că eu, ca persoană, „nu am calitate procesuală” să atac autorizațiile de construire și nu am depus plângere prealabilă pentru PUZ.
Adică nu am dreptul să cer asta pentru că satul meu e la 10 km de locatie și nu sunt vecină direct cu casele autorizate, deși locuiesc în comună, sunt afectată atât din punctul de vedere al utilităților, cât și al mediului de actele în baza cărora s-au dat acele autorizații (HCL 28/2006) și sunt inițiatoarea sitului Natura 2000, avizat de Academia Română.
Natura ar fi un „interes public”, nu al meu. Nici o lege invocată nu a fost luată în considerare NICIUNA!
Utilitățile nu au fost luate în calcul, pur și simplu. Dovezile depuse au fost ignorate. PUR SI SIMPLU. Cu frază ”nu vor fi luate în considerare”. Nimic nu a contat.
Azi, 10.11.2026, Curtea de Apel Brașov a confirmat asta. Definitiv.
În plus, Curtea:
• a refuzat să trimită întrebări Curții de Justiție a Uniunii Europene, deși am cerut exact asta: să ne spună Europa dacă un cetățean are sau nu dreptul să conteste în instanță distrugerea unei zone naturale prin autorizații de construire care fiecare în parte nu ia în calcul impactul asupra mediului din cartierul din care face parte.
• a admis recursul dezvoltatorului pentru hotărârea Consiliului Local Ciurila din 2006 (planul urbanistic pe care se sprijină cartierul): a spus că trebuia mai întâi să mă adresez Consiliului Local printr-o „plângere prealabilă” și abia apoi să merg în instanță; prima instanță spusese că nu era nevoie.
• m-a obligat să plătesc dezvoltatorului încă 15.000 de lei, pe lângă cei 69.024 de lei de la prima instanță.
Greșeli de procedură pe care Curtea le-a lăsat în picioare
În recurs am atacat și felul în care s-a desfășurat procesul la prima instanță. Curtea a respins toate aceste critici:
• Am renunțat la judecată pentru actele legate de PUG Ciurila și de locuințele sociale, pentru erau deja atacate separat, într-un alt proces. Acolo, PUG-ul a fost anulat și suspendat în decembrie 2025. Tribunalul a refuzat să ia act de renunțare și s-a pronunțat totuși și asupra acestor acte, împotriva mea.
• Mai multe decizii importante au fost luate prin încheieri de ședință (13.06.2023, 11.06.2024, 24.02.2026) în care, din punctul meu de vedere, nu mi s-a dat posibilitatea reală să mă apăr.
• Am ridicat o „excepție de nelegalitate” împotriva deciziei de mediu nr. 28/08.08.2006 a Agenției de Mediu Cluj, actul care a stabilit că planul urbanistic din 2006 nu are nevoie de evaluare de mediu. Legea permite ridicarea unei astfel de excepții oricând în proces. Instanța nu a judecat-o. Pur și simplu a ignorat-o. Actul a fost depus de către UAT Ciurila în urma a 3 ani de tergiversări, cu 1 zi înainte de termenul la care s-a judecat în prima instanță.
Am de plătit 84.024 de lei, acum, către TI Trust Invest, firma care construiește în zona pe care încerc să o protejez și care are prioritate la apa pe care satul meu nu o are deloc în anul 2026…
Pentru comparație: eu am plătit avocaților mei în acest dosar aproape 30.000 de lei. Mi se cere să plătesc celeilalte părți de aproape trei ori mai mult. Pentru un proces în care nu s-a judecat nimic pe fond.
Ce vreau să vă spun, dincolo de tristețea copleșitoare, e că această decizie va fi folosită ca precedent în celelalte procese. NU am pierdut doar eu. Românul simplu pierde un drept pe care până acum îl avea: să ceară în instanță verificarea unor acte din zona în care are proprietate și un interes de mediu și de apărare a dreptului la utilități.
Logica e simplă și închisă:
• dacă dau în judecată eu, ca persoană, „nu am calitate”;
• dacă dă în judecată o fundație, nu are calitate pentru că „mă susține pe mine”;
• și oricine încearcă riscă zeci de mii de lei cheltuieli.
Convenția de la Aarhus, ratificată de România, spune că accesul la justiție în probleme de mediu trebuie să fie real și să nu fie prohibitiv de scump. Ce s-a întâmplat azi arată exact opusul. Arată absurdul instantelor românești….
Toate documentele, sentințele și explicațiile sunt publice aici: https://jurnaldefaget.ro/povestea-sunrise
Nu am pierdut pentru că nu am avut dreptate, ci pentru că nu am fost lăsată să arăt că am dreptate.
