Există statistici economice care pot fi citite în mai multe feluri. Și există statistici care, indiferent de unghiul din care sunt privite, obligă la întrebări. Investițiile străine directe (ISD) în România au scăzut cu aproximativ 82% în primele șase luni ale anului 2026, potrivit datelor analizate de Leonardo Badea, prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României. În bani, diferența este greu de ignorat: 669 de milioane de euro în primul semestru din 2026, față de 3,72 miliarde de euro în aceeași perioadă a anului trecut.
România a pierdut, într-un singur an, peste 3 miliarde de euro din fluxul investițiilor străine directe. Iar problema nu este doar că au intrat mai puțini bani. Problema este de ce.
În trimestrul al doilea, situația a devenit și mai severă. Fluxul investițiilor străine directe a ajuns la minus 521 de milioane de euro, cel mai slab rezultat trimestrial înregistrat din 2013 încoace, potrivit analizei lui Leonardo Badea. Un minus în această statistică nu înseamnă pur și simplu că investitorii nu au mai adus bani. Structura indicatorului contează. ISD este format din participații la capital, profituri reinvestite și credite între companii din același grup.
Iar în prima jumătate a lui 2026, toate cele trei componente au tras în jos rezultatul. Din diferența de aproximativ 3,05 miliarde de euro față de primele șase luni din 2025, aproximativ 1,2 miliarde provin din profiturile reinvestite, 750 de milioane din participațiile la capital și circa 1,1 miliarde din creditele intra-grup. Cu alte cuvinte, nu avem de-a face cu o singură anomalie statistică.
Mai multe mecanisme prin care capitalul străin intră și rămâne în România au funcționat mai slab. Una dintre cele mai importante explicații se află în profituri. În trimestrul al doilea din 2026, profiturile reinvestite au avut un sold negativ de 1,124 miliarde de euro. Tradus într-un limbaj mai puțin tehnic: companiile cu capital străin au distribuit dividende într-o valoare mai mare decât profitul pe care l-au obținut și reinvestit în perioada respectivă.
În mod obișnuit, profiturile anului precedent sunt distribuite în prima parte a anului, iar plata dividendelor se concentrează până în luna iunie. Așadar, o parte din această evoluție nu reprezintă neapărat o retragere bruscă a investitorilor din România. Dar explicația sezonieră nu acoperă totul. Leonardo Badea atrage atenția asupra unui aspect mai greu de ignorat: în spatele dividendelor se vede și o scădere a profitabilității operaționale a companiilor cu capital străin. Asta schimbă perspectiva.
Nu mai vorbim doar despre momentul în care sunt distribuite profiturile, ci despre cât profit mai există pentru a fi reinvestit.
În analiza sa, Leonardo Badea avertizează că evoluția din primul semestru trebuie privită ca un indicator al încrederii companiilor în economia românească.
„Evoluția consemnată în primul semestru transmite un semnal care nu poate fi ignorat”, spune prim-viceguvernatorul BNR.
Este o formulare importantă tocmai pentru că vine într-un moment în care România are nevoie de capital.
Investițiile străine directe nu sunt doar o cifră din balanța de plăți. Ele înseamnă fabrici, centre de servicii, tehnologie, locuri de muncă, furnizori locali și acces la lanțurile internaționale de producție. Mai ales pentru o economie care trebuie să finanțeze un deficit extern important, capitalul străin are o funcție esențială. Atunci când acest capital scade, presiunea asupra celorlalte surse de finanțare crește.
Aici apare una dintre problemele pe care datele statistice nu le pot măsura direct: încrederea.
O companie care nu știe cum va arăta fiscalitatea peste câteva luni poate amâna o investiție. O companie care vede o economie încetinindu-se poate prefera să păstreze lichiditatea. Iar o companie care consideră că riscurile au crescut poate decide să trimită o parte mai mare din profit către acționarii din afara țării.
Leonardo Badea leagă aceste decizii de nivelul de incertitudine din economie.
„În perioade caracterizate de un nivel semnificativ de ambiguitate, investitorii pot amâna unele decizii”, avertizează acesta.
În cazul României, amânarea investițiilor este o problemă care se poate propaga în economie. Mai puține investiții înseamnă mai puține proiecte noi. Mai puține proiecte înseamnă, în timp, un ritm mai lent de creștere a productivității. Iar productivitatea este una dintre puținele căi prin care o economie poate susține creșteri de venituri pe termen lung fără să se bazeze permanent pe consum și împrumuturi.
Există însă și un element punctual care trebuie separat de tendința generală.
Participațiile la capital au contribuit negativ la rezultatul din prima jumătate a anului, iar Leonardo Badea indică printre explicații o tranzacție importantă din sectorul de retail, prin care un lanț de magazine a trecut de la o entitate nerezidentă la una rezidentă. O asemenea operațiune poate produce un efect statistic semnificativ fără să însemne că investitorii străini, în ansamblu, au decis să părăsească România. Este unul dintre motivele pentru care datele trebuie citite cu atenție.
Cifra de minus 82% este reală. Dar interpretarea ei nu poate fi redusă la ideea că „străinii își retrag banii din România”.
Realitatea este mai complicată. Problema nu este doar cât capital intră, ci cât rămâne în economie.
România are nevoie de investiții străine și pentru un motiv mai puțin vizibil în statisticile lunare: acestea contribuie la finanțarea deficitului de cont curent. Atunci când investițiile directe se reduc, o parte mai mare din necesarul de finanțare trebuie acoperită din alte surse. Asta poate însemna, în cele din urmă, o presiune mai mare asupra finanțării prin datorie.
Leonardo Badea subliniază tocmai rolul pe care investițiile străine și fondurile europene îl au în finanțarea economiei. Fondurile europene devin, în acest context, cu atât mai importante. Granturile europene permit României să finanțeze proiecte și dezechilibre externe fără să majoreze în aceeași măsură datoria. De aici și insistența lui Badea asupra absorbției fondurilor europene, pe care o consideră un obiectiv național prioritar.
Ce spune, de fapt, această scădere despre economia României?
Nu că România a devenit peste noapte o țară în care investitorii străini nu mai vor să vină. Nu există suficiente date pentru o asemenea concluzie. Dar cifrele spun altceva, mai subtil și poate mai important. Companiile străine fac mai puține investiții, reinvestesc mai puțin și, în anumite situații, distribuie mai mult din profit. Unele dintre explicații sunt temporare. Altele țin de tranzacții punctuale. Însă reducerea profitabilității și incertitudinea economică nu pot fi puse integral pe seama sezonului sau a unei singure tranzacții. De aici și avertismentul lui Leonardo Badea.
Dacă investitorii amână proiectele, iar companiile deja prezente aleg să reinvestească mai puțin, efectele nu se văd neapărat imediat în statistica PIB-ului. Ele se pot vedea peste unul, doi sau trei ani: în productivitate, în locurile de muncă nou create, în capacitatea industriei de a se extinde și în ritmul de modernizare a economiei. România trebuie să recâștige un lucru pe care investitorii îl prețuiesc aproape la fel de mult ca profitul: predictibilitatea Pentru Leonardo Badea, una dintre soluțiile importante este ca autoritățile să ofere mai multă claritate asupra politicilor economice și fiscale. Finalizarea și asumarea din timp a bugetului pentru anul următor este una dintre măsurile indicate de prim-viceguvernatorul BNR.
Mesajul general este unul simplu: companiile nu iau decizii de investiții doar privind ceea ce se întâmplă astăzi. Ele încearcă să anticipeze ce se va întâmpla peste doi, cinci sau zece ani. Iar o economie în care regulile se schimbă frecvent sau în care direcția politicii fiscale este greu de anticipat devine mai dificil de planificat.
