Omul care a aprins lumina speranței în secția de onco-pediatrie a spitalului din Craiova

Omul care a aprins lumina speranței în secția de onco-pediatrie a spitalului din Craiova

Marcel Răduț Seliște este preotul Spitalului Clinic Județean de Urgență din Craiova. Meseria lui este să meargă la căpătâiul bolnavului care nu mai are speranțe pentru viața aceasta și să-i dea putere pentru a se elibera de ce e pământesc, pentru a îmbrățișa veșnicia. De aceea, se întâlnește des cu suferința, cu disperarea, cu neputința și, în cele din urmă, cu toată paleta de sentimente extreme de care ființa umană este capabilă. Dar a văzut și minuni.

Marcel Răduț Seliște

A văzut copii treziți din moarte, după ce se rugase fierbinte la căpătâiul lor, împreună cu mamele îndurerate, a văzut bolnavi cărora nu li se mai dădeau șanse de supraviețuire treziți din suferință și capabili s-o ia de la capăt. Pune minunile pe seama medicilor din spital, dar și pe sprijinul divin, pe care îl consideră esențial în tot ce se întâmplă pe lume.

Și pentru că a văzut puterea miracolului, Marcel Răduț Seliște a decis să se implice el însuși pentru a face mici miracole pentru cei care cred cel mai tare în ele: copiii bolnavi de cancer. Și, împreună cu medici și voluntari, preotul reușește de mult timp să aducă bucurii unor pui de oameni care au ajuns să cunoască mult prea devreme durerea și suferința.

Marcel Răduț Seliște, la Secția de Oncologie Pediatrică a Spitalului din Craiova

Ce face un preot de spital?

Marcel Răduț Seliște știe și simte că are una dintre cele mai grele misiuni: aceea de a împăca bolnavul fără speranță cu el însuși și apoi cu ideea de veșnicie a sufletului. Uneori se simte rușinat când vede câtă smerenie e în unii bolnavi, majoritatea simpli, dar care au trăit frumos, și cu câtă seninătate își așteaptă sfârșitul pământesc. Alteori, se simte prost pentru că sperie bolnavii, care se panichează la vederea hainei preoțești și se așteaptă să moară în scurt timp. Alteori e certat de bolnavi. Iar de cele mai multe ori poartă cu sine mult timp suferința familiilor care își pierd copiii sau părinții.

Evident, nu pretinde că face față. Dar crede în faptul că divinitatea nu-ți dă niciodată să porți o cruce mai grea decât puterile tale.

„Eu sunt preot la spital din 2009, înainte am lucrat ca inspector eparhial la Mitropolia Olteniei, în domeniul cultural și al relației cu presa, am fost o vreme și jurnalist, am fost și sunt în societatea civilă. Adică să vii din birourile elegante ale administrației bisericești pe linia frontului de terapie intensivă dintr-un spital de urgență e o diferență șocantă. Într-un spital, ca preot, e dificil să ai un program ca la parohie.

Acolo, la spital, eu trebuie să-mi fac programul după programul cadrelor medicale, dar eu aproape degeaba pun un program, pentru că, din nefericire, românii noștri te cheamă de cele mai multe ori atunci când nu mai ai cu ce să îl ajuți pe bolnav.

Și atunci, când bolnavul mai are foarte puțin, nu mai poți decât să îi faci rugăciunea rânduită. Mulți îți cer să-l împărtășești pe omul care este în comă. Nu poți să împărtășești omul care e în comă, pentru că trebuie să îl spovedești înainte și trebuie să fie conștient când primește Trupul și Sângele Mântuitorului, pentru că este o întâlnire intimă, conștientă cu Dumnezeu.

Oamenii se supără. Am avut cazuri în care au amânat chemarea mea până în ultima clipă, când eram plecat și eu din localitate, s-au supărat… Sunt tot felul de situații. Deci în spital, ca preot, ești cam ultima întâlnire a bolnavului cu biserica. Apoi, dialogul este dificil. Trebuie să ai mult tact pastoral ca să-i lămurești pe oameni despre adevărurile de credință. Este o slujire dificilă, însă eu am această bucurie că față de unii dintre confrații mei care slujesc în parohii, eu am avut bucuria de a vedea minuni.”, a spus preotul.

Prima minune

Puterea de a trece peste amintirile neplăcute și dureroase vine, însă, din adevăratele miracole la care a luat parte, chemat de familiile bolnavilor. Și preotul spune că, de obicei, miracolele se întâmplă în cazul copiilor, atunci când părinții se roagă din tot sufletul pentru viața și sănătatea lor. Și pentru că prima minune nu se uită niciodată, Marcel Răduț Seliște ne-a povestit exact cum a trăit momentul acela impresionant.

Eu am văzut copii, despre care medicii erau convinși 100% că nu mai erau șanse. Mi-aduc aminte chiar în primul sau al doilea an al meu în spital am fost chemat la un copil care, în fine, era în comă. Mămica lui îi administrase greșit un medicament care nu era de copii, copilul a intrat în comă, m-au chemat, pentru că nu erau neapărat apropiați de Biserică, dar căutau o speranță și o salvare în relația cu Dumnezeu.

Și una dintre asistente mi-a spus că a văzut multe cazuri similare și că e bine că mă rog, dar nu crede că se poate întâmpla ceva. Atunci l-am rugat pe Dumnezeu să dea un semn și copilul și-a revenit. A rămas cu mici probleme, ne-am și împrietenit cu familia respectivă și, iată, am văzut o minune. Și o povestesc, pentru că a fost prima. Dar am văzut foarte multe. Iar multe din ele se fac prin munca medicilor.

Că la noi e un obicei să înjurăm preoții și medicii. Dar când vrem să ne botezăm copilul, să ne cununăm sau să îngropăm pe cineva batem la ușa preotului, iar când viața ne este în pericol mergem la medic. E o abordare greșită, sunt oameni și oameni peste tot. Eu am văzut oameni care într-adevăr își fac datoria în spital, care își merită pe deplin salariile mari pe care le au de la o vreme și care ar merita condiții mai bune.”, a mărturisit Marcel Răduț Seliște pentru Investigatoria.

Secția de Oncologie Pediatrică

Un preot de spital are, însă, și datoria de a sta lângă niște copii care mor și să-i țină de mână. Uneori, asta se întâmplă și în lipsa familiei, pentru că pentru unele persoane experiența este imposibil de suportat.

„Am avut datoria să stau lângă copii care au murit de multe ori. De prea multe ori în acești 11 ani. Atât în onco-pediatrie, cât și în terapie intensivă. Prunci, copii veniți în stare gravă, din accidente de mașină sau boli incurabile și vă spun că e cumplit. Și nu fac față. Cine spune că face față la așa ceva probabil e un suflet foarte puternic sau nu știe ce spune. Eu nu pot să spun că fac față. Cu atât mai mult că sunt părinte și am copii acasă. dar îmi asum și timpul, rugăciunea, forța asta pe care Dumnezeu a lăsat-o în fiecare om mai închid din răni.”, mărturisește preotul.

Activitatea lui în secția de oncologie pediatrică i-a deschis ochii asupra faptului că în România mor copii din cauza imoralității celor care conduc țara.

„La un moment dat am înțeles că multe dintre dramele care se întâmplă mai ales cu copiii bolnavi de cancer au loc din din cauza imoralității, indolenței, ipocriziei, celor care conduc din zona politică. Situația din spitalele noastre e cunoscută de 30 de ani, problemele care au fost legate de medicamentația copiilor bolnavi de cancer, birocrația, toate lucrurile astea au o cauză, iar cauza e în zona în care cei aleși de noi organizează sistemul și împart resursele.

Când sistemul e corupt, iar resursele se împart între firmele agreate de partid, e firesc că undeva efectele negative se vor resimți. Și nu se resimt la medici, ci la bolnavi, și mai ales la copilul bolnav. Și când vezi suferința la copilul bolnav, ai un pic altă reacție… „, spune cu durere în glas Marcel Răduț Seliște.

Implicarea personală

Când și-a început activitatea de preot al spitalului din Craiova, Marcel Răduț Seliște a decis să facă din Secția de Oncologie Pediatrică o prioritate a sa. Și a decis că, pe lângă activitatea lui normală din spital, el ar putea aduce speranță și chiar alinare copiilor bolnavi de cancer din unitatea spitalicească. Așa că, în timp, împreună cu voluntari și cadre medicale, a reușit să construiască o veritabilă comunitate de oameni buni din Craiova care oferă sprijin copiilor bolnavi.

Nucleul acestei comunități excepționale este compus din Prof. Univ. Dr. Polixenia Stancu – coordonator al Departamentului de Oncopediatrie al Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, preotul Gabriel Sorescu (parohia Sf.Nicolae – Brândușa din Craiova): susține financiar, de 10 ani, organizarea pelerinajelor pentru copiii din Oncopediatrie la Mânăstiri din Oltenia și din țară; Starețul Ioachim Pîrvulescu (Mânăstirea Lainici): a susținut financiar și material, de 10 ani, pelerinajele, găzduirea și hrana copiilor din Oncopediatrie la Mânăstirea Lainci; în prezent este bolnav de Covid; Georgiana Băieșu (voluntar de aproape 10 ani – coordonează Asociația „Dincolo de Azi”, pe care a înființat-o): susține financiar, procură medicamente pentru copii, contribuie la organizarea de agape, zile de naștere etc. pentru copiii din Oncopediatrie; Georgiana Sandu și Mihai Popescu (membri ai Grupul de Voluntari „Sf. Irodion de la Lainici” de 10 ani), maestrul violonist Dan Bozgan și Nicu Buzatu (coordonator grup de voluntari seniori).

Preotul Marian Răduț Seliște își amintește că a cunoscut familia Buzatu în spital, în urmă cu 10 ani, când băiatul lor de 19 ani, admis la Școala de subofițeri de poliție a murit în ATI în urma unui accident rutier.

Eveniment organizat în secția de oncologie pediatrică

„M-a ajutat Dumnezeu și mi-a scos în cale niște oameni buni și un grup de voluntari. Aveam program zilnic pentru voluntari, evident, înainte de pandemie. Veneau câteva ore pe zi în spital, petreceau timp cu acești copii, le organizam zile de naștere, le-am organizat pelerinaje pe la mănăstiri, meru am încercat să strângem resurse pentru un fond de urgență pentru secție de onco-pediatrie.

Erau, de exemplu, copii care nu puteau să vină la tratament, pentru că nu aveau bani de transport. Mulți provin din familii sărace și nu își permit foarte multe. Am făcut tot ce am putut, inclusiv acum, în pandemie, am reușit să strângem vreo 10.000 de lei (pentru noi e o sumă foarte mare) și le-am cumpărat niște dotări medicale pe secție.

Nu preotul e cel care face, în primul rând. El trebuie să aprindă prima făclie și să cheme pe alții, cu propriile făclii, să ia din acel foc. Asta e menirea preotului. Lumina aceea trebuie să se multiplice și au fost acești oameni care au vrut să facă asta. Sunt printre voluntari inclusiv oameni care și-au pierdut copii, acolo în spital.”, a declarat preotul pentru Investigatoria.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.