VIDEO Politologul Andrei Țăranu: “Avem un șir de crize care s-au succedat în România, responsabile de intrarea într-o epocă a extremelor”

Specialist în ideologie și simbolistică politică, politologul Andrei Țăranu a explicat, în cadrul unui interviu acordat în exclusivitate publicației INVESTIGATORIA, care au fost pașii pe care societatea românească i-a urmat în ultimii ani pentru a ajunge în acest punct al radicalizării și extremismului.

De ce suntem mai agresivi? De ce răspundem cu mai mare ușurință la controverse? De ce avem o apetență crescută către tot ce e radical și gândim realitatea în extreme? De ce căutăm idoli controversați?

La toate aceste întrebări ne-a răspuns politologul Andrei Țăranu și vă aducem răspunsurile lui prin intermediul acestui interviu video.

Politologul descrie drumul care s-a parcurs până în acest punct al unei societăți polarizate, care reacționează agresiv, vorbește și nu ascultă, judecă și nu înțelege. Andrei Țăranu ne-a explicat că e, până la urmă, o evoluție firească, la care au contribuit crizele economice, politice, neîncrederea în sistemul de justiție și, nu în ultimul rând, criza sanitară.

“Avem un șir de crize care s-au succedat în România și toate aceste crize sunt responsabile de această radicalizare, cum îi spuneți dumneavoastră. De fapt, de intrarea într-o epocă a extremelor, Vedeți, avem criza economică din 2008-2012 pe care România n-a reușit s-o depășească decât foarte, foarte târziu, probabil după 2015, iar în cinci ani aproape că nu a reușit să își revină la nivelul perioadei anterioare. În al doilea rând, această criză, mă refer la criza economică dintre 2008 și 2012 s-a petrecut pe fondul unei presiuni politice foarte puternice, ceea ce a determinat o neîncredere masivă în instituții și în instanțele politice și juridice.

Aduceți-vă aminte de nesfârșitele discuții, unele dintre ele complet inutile din perioada 2012-2018 despre DNA-ul care pune mâna, care face, care distruge, despre Coldea, despre X, Y, Z… Odată cu 2016 a apărut și sintagma de stat paralel, un fel deep state american și toate astea au condus la o neîncredere incredibilă pe care autoritățile, politicienii au dezvoltat-o extrem de mult și la care presa și-a adus contribuția într-o uriașă măsură. Atunci când societatea a devenit complet neîncrezătoare în toate instanțele și autoritățile s-a petrecut și criza epidemică, care a avut ca efect distrugerea aproape completă a încrederii și în știință, instituții sanitare, adică în ultimele rezerve care erau, hai să spunem în spațiul apolitic. Ceea ce a condus la faptul că segmente mari de populație, în bună măsură prost educate, cu un bagaj intelectual destul de slab să se îndrepte spre religiozități de tot felul, înspre o zonă a miracolului, în care avem un cu totul alt tip de autoritate. O autoritate mult mai autoritară, pentru că nu este fizică.

Este una la care nu există drept de apel. Ceea ce, evident, conduce la niște comportamente sociale deviante în secolul XXI. Și pe acest fond de deviație socială și culturală, și asta nu e o problemă eminamente românească, o găsim și în SUA, în Rusia, în majoritatea țărilor cât de cât dezvoltate: democratizarea completă a informației, prin rețelele de socializare, care este un teren fertil pentru fake-news, dezinformări și tot soiul de comportamente sociale caudate, care pot fi studiate de noi, dar care sunt complet diferite de cele pe care generația mea și poate chiar și generația dumneavoastră le avea acum 10, 15, 20 de ani.”

Andrei Țăranu ne-a explicat și de unde vine apetența aceasta nouă pentru figuri istorice controversate, care sunt astăzi readuse în memoria colectivă sub forma unor personalități providențiale cu rol de model. Și amintirea declarațiilor liderului onorific al AUR, Călin Georgescu, este destul de proaspătă în mintea noastră, pentru a ne interesa să înțelegem de ce s-a ajuns să se discute în termini elogioși despre niște indivizi care se fac responsabili de crime înfiorătoare.

“Au fost construite aceste mituri la sfârșitul anilor 80 și au fost reforjate în această viziune anticomunistă. Corneliu Zelea Codreanu, mareșalul Antonescu, Radu Gyr și alții care vin din această linie legionară sunt valorizați în ideea că au fost niște “lideri autoritari care au făcut ordine în țară”. Puneți ghilimele peste tot! Când există multe falii, există și sentimentul dezordinii. Iar când statul nu reușește să facă ordine, ai nevoie de cineva (în cazul nostru de un voievod) care să vină să facă ordine în țară. Nu suntem singulari. Sunt multe societăți care au nevoie de acești idoli care să aducă vârsta de aur înapoi în societate.

Doar că vârsta asta de aur e diferită de la grup social la grup social. Sunt grupuri sociale din urbanul mic care n-au la ce vârstă de aur să se raporteze, decât aia din perioada comunistă, pe când vârsta de aur pentru cei din orașele mari, vârsta de aur e perioada burghezo-moșierească de dinainte de 23 august din 1944 sau, mă rog, din 1948. Și atunci o să vedeți un fel de Antonescu anticomunist sau un Corneliu Zelea Codreanu anticomunist, amestecat cu un fel de Ceaușescu și cu un național comunist asemănător anilor 80 de care își aduc aminte aceste grupuri sociale, legat de tot soiul de evenimente și de cântece și de poezii ale epocii respective.

Asta se întâmplă de fapt: avem un amestec cultural care duce la neîncrederea în cultura receptă, iar această cultură care era receptă, dar a devenit underground, începe să iasă la suprafață cu efectele de rigoare.”