Ungaria nu cumpără doar clădiri de patrimoniu, terenuri agricole și domenii de vânătoare în zona Ardealului. Ea face un lucru mult mai important, cu niște consecințe greu de anticipat: acționează la nivel identitar.
Și n-o să vorbim, așa cum o fac mulți, despre faptul că limba română are un caracter secundar sau chiar terțiar în unele zone ale Ardealului, pentru că ar fi prea simplu. Construcția asupra căreia ne vom opri noi este una mult mai profundă: aceea de a pune o amprentă la nivel cultural și educațional, pentru a schimba modul de identificare al locuitorilor din Ardeal. Vorbim despre acțiuni care, la nivel simbolic, impactează mai puternic decât cumpărarea unor clădiri istorice, cu sprijinul indiferenței autorităților locale și naționale române.
Prin ce se definește identitatea unei comunități? Prin valorile pe care aceasta le are. Prin statuile pe care le ridică. Prin numele străzilor pe care oamenii pășesc. Prin tot ceea ce dă atât individului, cât și grupului din care el face parte un sens mai presus de ceea ce va pune a doua zi în farfurie.
INVESTIGATORIA a prezentat, în decursul mai multor materiale de investigație, cum s-au cumpărat clădiri de patrimoniu, case istorice și castele din zona Ardealului din banii statului maghiar. Multe dintre ele n-au fost nici măcar exploatate. Au fost cumpărate în paragină și au fost lăsate în paragină. Numai proprietarul s-a schimbat, valorile statului român devenind valori de drept ale statului maghiar.
Jocul simbolurilor
Dar achizițiile de terenuri și clădiri sunt doar vârful icebergului, pentru că adevăratele eforturi ale statului maghiar, sprijinit de un UDMR foarte implicat, s-au realizat exact pe această linie identitară.
Educația are sensul ei în această ecuație nu foarte complicată, dar pe care România n-a prea vrut s-o rezolve. De pildă, puțini știu că există o decizie a Ministerului Ungar al Inovării și Tehnologiei, prin care o serie de unități de învățământ superior din Ungaria au rolul de a diversifica programele de studii universitare finanțate de guvernul maghiar în toate regiunile în care aceștia locuiesc.
Premisa acestor eforturi a fost foarte bine exprimată în vara anului 2021 de secretarul de stat din Ministerul Inovării și Tehnologiei, Tamás Schanda.
”Pregătirea superioară constituie o chestiune de importanţă strategică la nivel naţional şi are rolul de umplere a lacunelor prin asigurarea fondului intelectual maghiar în străinătate”.
CITEȘTE ȘI: ISTORIE DE VÂNZARE: Fundații finanțate de Ungaria vânează patrimoniu românesc
Străzi și statui cu nume de personalități ale Ungariei au apărut treptat, iar reacția publică n-a fost niciodată suficient de importantă pentru a pune semne de întrebare.
“UDMR urmărește ca momente simbolice să fie trecute sub tăcere”
Totuși, la Târgu Mureș, câteva zeci de persoane au formulat în contencios administrativ o acțiune foarte interesantă. Aceștia au dar în judecată Municipiul Târgu Mureș și Consiliul local al Municipiului Târgu Mureș, după ce autoritățile menționate au aprobat schimbarea denumirii Pieței Memorandumului din Târgu Mureș în Piața Gecse Daniel.
INVESTIGATORIA a intrat în posesia unei copii a acestei acțiuni adresate Tribunalului de Contencios Administrativ și a înțeles întreaga poveste. Astfel, Consiliul local Târgu Mureș a decis, în luna mai a anului 2021 să schimbe denumirea Pieței Memorandumului în Piața Gecse Daniel și, tot atunci, s-a decis că o parte din strada Bradului se va redenumi Strada Memorandumului.
Dar ce reprezintă Memorandumul pentru Târgu Mureș? Ei bine, Memorandumul este o petiție trimisă în anul 1892 împăratului Franz Joseph de către liderii românilor din Transilvania, în care erau menționate revendicările românilor legate de drepturile lor politice și confesionale. Istoricii spun că Memorandumul a reprezentat, de fapt, un protest față de politica de maghiarizare a românilor din Ardeal și față de persecuțiile la care aceștia erau supuși.
Cine a fost Gecse Gabriel? Din istorie nu aflăm prea multe detalii despre acest medic, însă îl vom crede pe cuvânt pe inițiatorul proiectului de schimbare a denumirii pieței istorice a Memorandumului (se numea așa din 1986), primarul municipiului, Soós Zoltán, care ar fi răspuns astfel unei solicitări făcute de Oficiul Parohial Reformat Târgu Mureș.
”În adresa Oficiului Parohial Reformat Târgu Mureș II se precizează faptul că Dániel Gecse (1768-1824) era un excelent epidemiolog al Târgu Mureșului, iar din 1817 medicul șef al orașului, ce a vindecat gratuit săracii la Institutul de Caritate înființat de el în urbea noastră. În 1807 guvernul l-a trimis în județul Hunedoara pentru a potoli holera, iar în 1813, în contextul epidemiologic din Țara Românească a fost delegat la Brașov, apoi în 1814 la Făgăraș. În contextul epidemiologic actual provocat de noul coronavirus, activitatea și sacrificiul medicului Dániel Gecse de la începutul secolului al XIX-lea primește o semnificație deosebită, demonstrând devotamentul istoric de care au dat dovadă în trecut și dau dovadă în prezent medicii dedicați jurământului hipocratic”, arată Referatul de aprobare al proiectului de hotărâre.
Ca atare, s-a găsit contextul și pretextul: pandemia. De aici a fost simplu: un medic despre care există foarte puține informații istorice a devenit pentru Târgu Mureș un simbol mai relevant decât Memorandumul.
Un apel patriotic… la instanță
Revenind la acțiunea în instanță, semnată de zeci de locuitori ai străzii Bradului, aceasta punctează un aspect interesant.
“Susținem cu temei că, prin cele două hotărâri se lezează grav caracterul unitar, independent și suveran al Statului Român, sunt încălcate principiile democrației și ale libertății și se aduce o îngrădire evidentă a intereselor comunității românești, precum și este lezată armonia social a locuitorilor municipiului Târgu Mureș, dar și din celelalte județe din Transilvania istorică. În cele două hotărâri s-a săvârșit un exces de putere, folosindu-se conjuctural o majoritate a aleșilor locali, respectiv consilierii municipiului Târgu Mureș, prin care s-au urmărit oportunități propria și care, din punct de vedere moral și juridic, îi descalifică pe cei care au votat pentru schimbarea denumirii Piața Memorandumului. Cele două hotărâri au produs o emoție negative puternică în rândul populației românești din municipiu, dar și din județ, iar parcurgerea în continuare a punerii lor în practică va produce neîncredere și dezbinare în rândul populației din municipiu, dar și din județ.”
Semnatarii scrisorii acuză UDMR că ar urmări prin aceste decizii cu valențe simbolice “ca momente istorice importante și cu valoare de simbol să fie trecute sub tăcere sau chiar eliminate din patrimoniul istoric și cultural al municipiului și al întregii Transilvanii”.
În acțiunea formulată la instanță, locuitorii străzii Bradului semnalează un aspect demn de avut în vedere, și anume acela că nu existat o dezbatere publică pe această temă, deși normal ar fi fost ca oamenii, mai ales cei afectați de schimbarea denumirii unor străzi, să fie consultați.
“Proiectele de hotărâre trebuiau supuse dezbaterii publice în mod efectiv, prin mijloace de comunicare și informare care să fie receptate de locuitorii municipiului. Era important în ce context s-a ajuns la ideea ca piața să aibă schimbată denumirea actuală și să se dea numele lui Gecse Daniel, aceasta în contextul în care este un nume total necunoscut și eram îndreptățiți să știm ca, punând față în față cele două denumiri, care este în realitate cea mai semnificativă pentru cinstea de a purta numele unei străzi.”, se mai arată în acțiunea formulată în instanță de locuitorii străzii Bradului din Târgu Mureș.
Primarul municipiului Târgu Mureș, Soós Zoltán, a preluat frâiele administrației locale în anul 2020, fiind candidat independent, susținut de UDMR. Presa îl numește „Nicușor Dan al maghiarilor”, dar specializat în arheologie. A lucrat vreme de aproape două decenii la Muzeul Județean Mureș, deci primarul orașului și inițiatorul hotărârii nu poate fi bănuit de necunoașterea istoriei și a atașamentelor locale față de valori.
L-am contactat pe Soós Zoltán pentru a înțelege de ce a luat această decizie. Primarul municipiului Târgu Mureș ne-a spus că nu oferă interviuri prin telefon, pentru că e foarte ocupat cu proiecte europene, rămânând să purtăm o discuție pe această temă cu altă ocazie.
Statuia din Cetate
Dar nu numai Târgu Mureș este vizat de aceste modificări la nivel valoric și simbolic. O situație din același registru o întâlnim la Sighișoara, unde UDMR a știut întotdeauna să-și negocieze partea din orice înțelegere cu PSD sau PNL. Inclusiv la nivel de simboluri.
Și ne vom opri asupra numelui lui Sándor Petőfi, considerat erou în istoriografia maghiară, dar un ilustru anonim pentru populația României. Cu toate acestea, Sándor Petőfi are parte de două memoriale în zonă: bustul din interiorul Cetății Medievale și muzeul de la Albești.
Potrivit prezentării obiectivului muzeal din Albești, construit în stil rustic între anii 1897 – 1898 de contesa Luise Haller, acesta cuprinde o expoziție în amintirea poetului Sándor Petőfi.
„Casa are trei camere: prima cameră expune documente care evocă epoca poetului, a doua cameră cuprinde documente despre viața poetului, iar în ultima cameră sunt expuse macheta bătăliei din Albești din 31 iulie 1849, documente, poze, manuscrise. În fiecare vară, în ultima duminică a lunii iulie se organizează Serbarea Petöfi, ce comemorează bătăliei din 1849 și dispariția din viață a poetului.”
În prezent complexul memorial aparține de Primăria Comunei Albești.
În anul 2013 a avut loc la Sighișoara ceremonia de dezvelire a bustului lui Petőfi, amplasat în parcul de lângă Biserica romano-catolică și Turnul Cismarilor din Cetate. Kelemen Hunor a fost prezent la momentul festiv, dar și primarul din localitatea maghiară înfrățită, Kiskunfeleghyhaza.
După îndelungi căutări, am mai obținut niște informații despre personalitatea și statuile lui Petőfi de la istoricul Nicolae Teșculă, directorul Muzeului de Istorie Sighișoara.
“E un poet revoluționar maghiar, ultima dată ar fi fost văzut în bătălia de la Albești în 1949, se presupune că acolo a murit. S-au făcut ceva investigații pe tema asta, dar trupul nu i-a fost găsit niciodată. În 1890 s-a făcut o statuie în fața primăriei, statuie care în 1916 a fost dusă în Ungaria. Mai târziu, în anii 60, s-a făcut un alt bust care a fost pus în fața primăriei și apoi în vechea cetate medievală. El are și un muzeu la Albești. Comunitatea maghiară din Sighișoara e de aproape 18%.”
De ce Petőfi e reprezentativ pentru Sighișoara, astfel încât statuia lui să fie expusă numai în locuri cu semnificație administrativă și istorică, directorul Muzeului de Istorie Sighișoara n-a știut să ne spună.
Bustul lui Sándor Petőfi a ajuns, însă, și în interiorul Cetății medievale direct de la Budapesta. Practic, statuia poetului s-a aflat până în 1918 în fața fostei prefecturi, iar după Unire, statuia a fost dusă în Ungaria. Ulterior, pentru a împăca UDMR-ul, fostul primar PSD al Sighișoarei, a decis să denumească una dintre piețe cu numele poetului, mutând statuia din fața primăriei în cetate.
Potrivit unui specialist în materie de patrimoniu din Sighișoara, Sándor Petőfi “nu are absolut nicio legătură cu orașul nostru, se presupune că ar fi murit în urma unei lupte între trupele austro-rusești în comuna Albești, lângă Sighișoara. În 2011, pentru a-și menține suportul UDMR, fostul primar PSD Dăneșan a transformat una din piețe în Piața Sándor Petőfi ”
INVESTIGATORIA l-a contactat pe fostul primar al Sighișoarei, Ioan Dorin Dăneșan, pentru a înțelege care a fost resortul care l-a determinat să valorizeze atât de mult statuia unui poet maghiar extrem de puțin relevant pentru comunitatea din Sighișoara. Nici el n-a știut să ne explice de ce e Petőfi atât de reprezentativ pentru oraș.
“Petőfi era în fața primăriei și am avut atunci un eveniment, era în pericol să cadă statuia și am decis s-o mutăm din fața primăriei și s-o ducem lângă o biserică catolică și să stea acolo. El are o statuie și la Albești. Decizia de a muta statuia în cetate a fost a mea și a consiliului local. UDMR chiar n-a fost de acord s-o mutăm, pentru că le plăcea să stea în fața primăriei, n-aș vrea să vorbesc mai mult. Dar am explicat atunci comunității maghiare că e mai bine ca statuia să stea lângă biserică, nu în fața primăriei. Vedeți, statuia aia era în fața primăriei de foarte mulți ani, eu de copil am prins-o acolo, dar nu pot să vă dau alte date, pentru că nu cunosc. Are și o sărbătoare dedicată lui în fiecare an.”
“Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească și în politică!”
Dar cine este Petőfi, dincolo de datele istorice pe care le-am adunat? Ei bine, el este considerat a fi poetul național al maghiarilor și este pentru poporul maghiar ceea ce este Eminescu pentru poporul român. Ciudat e că niciuna dintre sursele sau vocile oficiale pe care le-am contactat pentru a lămuri subiectul nu știa asta. Petőfi e simbol pentru patriotismul maghiar și versurile lui o probează din plin. În poezia, Magyar Nep, poetul Petőfi spune: „Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân/ Iar cei ce vor să ni se urce-n cap/Vor simți pe capetele lor pașii noștri/ Înfingându-le pintenii în adâncul inimii.”
Crezul lui Petőfi era următorul: “Dacă poporul va fi stăpân în poezie, nu va fi departe să stăpânească și în politică!”
Și nu-l putem contrazice absolut deloc.
Se presupune că poetul a fost ucis de către armata imperială rusă, însă trupul său nu a fost niciodată găsit. Dar există și teorii alternative despre moartea lui, și anume că poetul ar fi murit de tuberculoză în 1856.
De altfel, în Ungaria există și o vorbă care include numele poetului comemorat atât de mult în zona Sighișoarei: „Eltűnt, mint Petőfi a ködben”. Asta înseamnă să dispari, ca Petőfi, în ceață.
N-a dispărut, însă, deloc din memoria sighișorenilor, care nu prea știu nici cine a fost, nici de ce e relevant pentru zona lor și, totuși, statuia lui veghează mersul cetății medievale din interior.
Și exemplele vor continua…
Acest articol este proprietatea INVESTIGATORIA.RO și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a continutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
Alt articol negaționist. Vrea să emfatizeze că românii nu ştiu nimic. Eu zic că nu sunt lăsați să ştie de către astfel de influențatori ca autorul lucrării. Dacă așa ar fi cum scrie ea, ar trebui să dispară statuia lui Ovidius din Constanța că nu mai trăiesc latini acolo…