joi, martie 28, 2024

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

AcasăEditorialȘANSA ECHILIBRULUI. Riscuri demografice și criza umanitară

ȘANSA ECHILIBRULUI. Riscuri demografice și criza umanitară

Zilele trecute, mă uitam la niște date statistice privind evoluția demografică a României în 2021, cifre care ar trebui să ne înfricoșeze. Pe scurt, trec în revistă câteva din rezultatele analizelor INS, care mi-au atras atenția în mod particular.

În anul 2020 numărul total al deceselor a fost de 299 mii, cu 40.000 mai mult decât în 2019. Chiar și așa, recordul a fost bătut în 2021: 335.000 de decese,  cifră care reprezintă cel mai mare număr de decese după cel de-al Doilea Război Mondial: 335.000. Rata mortalității generale a fost de 17,5 decese la 1000 locuitori, cifră record după anul 1945.

2021 a adus cu 13% mai multe decese decât 2020. Această creștere a fost generată de decesele cauzate de boli ale aparatului circulator (cu 7% mai multe decât în 2020), boli ale aparatului respirator non-COVID (8% mai multe decât în 2020), și COVID (160% mai multe decât anul precedent). Astfel mortalitatea generată de infecția cu COVID a fost de 12%.

Lunile octombrie și noiembrie 2021 au fost lunile cu cele mai multe decese. Acelea au fost lunile în care varianta DELTA și-a cam făcut de cap.

În anul 2021, România a avut doar 180.000 de născuți vii. Nu știm încă câți dintre acești copii au fost născuți de părinți care au rezidența permanentă în România, însă este foarte probabil ca vreo 20% dintre ei să fi fost născuți de familii care locuiesc, de facto, în străinătate (în 2020, 25.000 de copii născuți în România au plecat, imediat după naștere, în țările europene în care părinții lor locuiau de fapt). Dacă această cifră este ralativ aceeași și în 2021 (foarte probabil să fie chiar mai mare având în vedere că mulți diasporeni au venit lângă familiile lor din țară din cauza restricțiilor generate de pandemia COVID), foarte probabil ca numărul de născuți vii să fie doar de vreo 150.000. Coroborat cu mortalitatea de 355.000, rezultă o scădere naturală a populației de vreo 200.000 de persoane doar într-un an, ceea ce reprezintă un dezastru demografic.

Acum, este clar că migrația românilor dinspre România către Vest, va continua, existând chiar perspectiva ca aceasta să devină chiar mai accentuată dacă războiul din Ucraina se va acutiza.

Cei care vor continua să plece, vor fi, în general, persoanele active (18 – 60 de ani) și aceștia o vor face împreună cu familiile lor. Toate aceste realități nu vor face decât să accelereze prăbușirea demografică a României, cu efecte devastatoare pentru întregul sistemul economic și social.

Și, totuși, ce e de făcut?

Ceea ce se întâmplă în Ucraina poate reprezenta o ”șansă” neașteptată pe care o avem pentru a echilibra, pe termen scurt, situația. Ofer scuzele mele celor care se pot simți ofensați de folosirea unui termen pozitiv atunci când mă refer la criza umanitară la care suntem martori, însă idea pe care vreau să o transmit este că este imperios necesar să dezvoltăm urgent mecanisme de motivare a familiilor de ucraineni care fug din calea războiului pentru ca acestea să vadă România ca țara în care vor să rămână și să-și facă un viitor.

Ce ar trebui să facem, concret:

În primul rând, trebuie să creăm toate mecanismele pentru a asigura educație de calitate pentru copii familiilor ucrainene care sunt în România. Trebuie să dezvoltăm materiale educaționale bilingve, care să-i ajute pe copii să învețe limba română în cel mai scurt timp. Bineînțeles, acest lucru necesită și programe de formare profesională pentru cadrele didactice, inclusiv pentru a înțelege limba și cultura țării vecine.

Odată copii angrenați în sistemul educațional preunivesitar, oferim spațiu mamelor să se mobilizeze pentru a învăța limba română, a-și căuta loc de muncă și a face pași pentru a deveni independente în cel mai scurt timp. Dezvoltarea unor programe de acompaniere, inclusiv psihologică, este o condiție obligatorie.

Sistemul de educație terțiară trebuie încurajat să susțină încadrarea studenților care urmau cursurile universităților din Ucraina și care vor să rămână în România. Sigur, este nevoie de ajustări majore privind sistemul comun de educația terțiară la nivel european (Ucraina fiind stat non-UE), însă e doar o chestiune de timp până acest lucru se va realiza deplin.

Trebuie să încurajăm înțelegerea diversității la nivelul întregii societății și să întărim legislația non-discriminare. Nu trebuie să ne amăgim că acestă solidaritate față de poporul ucrainean va fi un proiect național pentru o perioadă lungă de timp, mai ales știind că avem forțe politice nationalist-extremiste care vor încerca să capitalizeze maxim momentul în care unii refugiați vor face unele nefăcute (ceea ce, la un moment dat, se va întâmpla).

Trebuie să înțelegem și să ne pregătim pentru asta, că România va deveni țară de destinație pentru oameni care fug din țara lor din cauza conflictelor sau a sărăciei. Din păcate, România era, și înainte de războiul de la est, țara europeană care avea cea mai restrictivă legislație pentru migranți.

Toate acestea, și multe altele, trebuie făcute pe lângă o serie de măsuri pentru a face ca cetățeanul român să-și dorească să rămână acasă și să facă mai mult de un copil. Și aici vorbim, din nou, de educație de calitate, de locuri de muncă bine plătite, de infrastructura socio-medicală de calitate și de sentimentul că ești respectat la tine acasă.

 

 

 

Gelu Duminica
Gelu Duminica
Gelu Duminică este sociolog și profesor în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității București. A contribuit ca expert și manager la zeci de proiecte de dezvoltare comunitară și incluziune socială în zone defavorizate. Totodată, a fost Membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice, membru al Consiliului Economic și Social (ca reprezentant al societății civile) și membru al consiliului de conducere a filialei București a Colegiului Național a Asistenților Sociali din România.
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

1 COMENTARIU

  1. Cred ca foarte putini ucrainieni isi vor permite sa ramana in Romania. Am vorbit cu o familie de refugiati care au ales sa plece in Germania pentru ca viata in Romania este extrem de scumpa. Aceasta a fost parerea lor dupa trei zile de stat in Romania. In alta ordine de idei , din punct de vedere demografic, da, suntem in declin. Dar cum sa iti asumi cresterea unui copil cand salariile nici pentru cei cu studii superioare nu sunt decente? Cum sa ai curajul sa dai nastere unei vieti cand maine s-ar putea sa nu mai loc de munca si, nici locuinta, pentru ca banca vine sa ti-o ia pentru ca nu mai ai din ce plati rata?…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img

Articole Populare