marți, septembrie 27, 2022

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

spot_img
AcasăAvocatul DiavoluluiSiria versus Ucraina: mic tratat de discriminare

Siria versus Ucraina: mic tratat de discriminare

În 2014-2015, lumea modernă a fost zguduită de imaginile unui conflict armat de proporții care a generat un dezastru umanitar. În 2022, aceeași lume modernă este zguduită de un alt conflict care generează un alt dezastru umanitar. În ciuda faptului că și într-un caz și în altul vorbim de milioane de civili care au fugit din calea războiului, lumea civilizată europeană a acționat profund diferit. Acest lucru este evident și nu poate fi pus sub semnul îndoielii.

În cele ce urmează, voi încerca să ofer câteva explicații care să ofere niște lămuriri celor care se întreabă de ce Europa, mai ales, a reacționat atât de diferit în cazul conflictelor din Siria și Ucraina.

  • În Siria, realitatea ne arată că avem de-a face cu un război civil, pe când în Ucraina vorbim de un război clasic, de expansiune teritorială a unei mari puteri la nivel global. Războiul din Siria este între forțele guvernamentale și cele de opoziție, și nu riscă, în aceeași măsură ca cel din Ucraina, să cuprindă și țările din jur. Cel din Ucraina, însă, poate fi sămânța unui conflict care să cuprindă întreaga lume.
  • În ciuda dramelor umanitare din Siria, sentimentul că ”ceea ce se întâmplă lor, mâine mi se poate întâmpla mie” lipsește, pericolul extinderii conflictului către țările vecine fiind minim. În Ucraina, în schimb, avem de-a face cu un nou pas pe care Rusia și-l asumă pentru a pune în practică marele vis de a reface puterea URSS, inclusiv prin anexări teritoriale și consolidarea zonelor de influență. Dovadă stau acțiunile din Transnistria, Osetia, Crimeea și cu Belarus. E normal ca teama izbucnirii unui conflict global să fie mult mai mare.
  • Toate războaiele mondiale au pornit din Europa. Mai mult decât atât, tot ceea ce se întâmplă acum seamănă izbitor cu ceea ce s-a întâmplat în anii 1938, încât teama ca acel scenariu să nu se repete este, pe deplin, justificată.
  • Rusia este o putere nucleară în căutarea gloriei de altă dată și liderul politic al Rusiei este imprevizibil. Este normal ca statele puternice ale lumii să fie în alertă maximă atunci când Rusia, în mod direct, declasează, și își asumă, un conflict armat.
  • Țările din jurul Ucrainei sunt toate membre NATO și ale UE. În cazul conflictului din Siria, doar Turcia era membră NATO. În plus, în cazul conflictului din Siria, integritatea teritorială a Turciei nu a fost pusă nicio secundă în pericol, ceea ce, în cazul conflictul din Ucraina este serios chestionat.

Și, totuși, ce vină au oamenii? De ce am tratăm atât de diferit refugiații? De ce a reușit Europa să absoarbă peste 2 milioane de refugiați ucraineni în nici trei săptămâni, fără mari probleme, pe când în cazul refugiaților sirieni au existat chiar și mișcări de masă, susținute chiar de forțe politice, de respingere a acestora?

  1. În primul rând, pentru că războiul din Ucraina este la noi pe continent și pentru că Ucraina este percepută ca victima acestui conflict. Simplu-simplu, în Siria este ”treaba lor” pe când în Ucraina este ”treaba noastră”.
  2. Sentimentul anti-rus este extrem de prezent, mai ales în rândul țărilor din fostul bloc comunist. Ajutorul oferit Ucrainei, și ucrainenilor, este perceput ca o palmă pe care o dăm Rusiei.
  3. Ucrainenii sunt albi și creștini. Oricât de tare nu ne place asta, Europa este încă sensibilă la ”pericolul musulman”. Sigur avem diversitatea și apărarea drepturilor omului statuate ca principii fundamentale, însă suntem mai deschiși să punem asta în practică atunci când omul căruia i se încalcă drepturile este ca noi de pe continent.
  4. Liberii politici, civici și religioși s-au unit pentru a da un mesaj de solidaritate solid pentru Ucraina. În cazul refugiaților din Siria, lumea politica, civică și religioasă a fost extrem de divizată și chiar antagonică în poziții.
  5. Nu în ultimul rând, sirienii (africanii, arabii, musulmanii, etc) au fost percepuți, și încă sunt, ca fiind inferiori europenilor. Da, oricât de tare ar deranja, acesta este cuvântul: inferiori. Trebuie numai să ne aducem aminte de pozițiile publice ale unor lideri politici și civici din anul 2015-2016, chiar și din România, față de refugiații războiului din Siria, pentru a ne înțelege asta. Din păcate, e una din vechile metehne ale locuitorilor bătrânului continent de a-i considera pe cei care nu sunt de aici ”sălbatici” și de a ”ne proteja cultural” de ”invadatori”.

Există o axiomă în sociologie care spune că un comportament depinde de context și de situație. În cazul celor două conflicte, contextul și situația sunt diferite. Efectele asupra populațiilor, în schimb, sunt aceleași. Și trebuie să recunoaștem că în cazul refugiaților sirieni am acționat mânați de o tonă de prejudecăți și stereotipuri. Conștiente, dar mai ales inconștiente. Pentru că, încă, Europa nu este deschisă, așa cum ar trebui să fie, umanității…..

 

Gelu Duminica
Gelu Duminica
Gelu Duminică este sociolog și profesor în cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității București. A contribuit ca expert și manager la zeci de proiecte de dezvoltare comunitară și incluziune socială în zone defavorizate. Totodată, a fost Membru al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice, membru al Consiliului Economic și Social (ca reprezentant al societății civile) și membru al consiliului de conducere a filialei București a Colegiului Național a Asistenților Sociali din România.
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

5 COMENTARII

  1. As mai adauga inca 2 elemente:
    1 – Oamenii, in general, s-ar astepta ca atunci cand niste persoane fug efectiv din calea bombardamentelor, sa fuga pur si simplu in cea mai apropiata tara sigura, exact cum fac ucrainienii acum, nu cum faceau sirieni de fugeau in Norvegia, UK, Germania sau Suedia, in loc sa fuga in cea mai apropiata tara sigura din jurul lor.
    2 – Intervine si impactul emotional. Una e sa vezi suferind batrani si mame singure cu copii, asteptand la granitile tarii, alta e sa vezi mii de barbati de 30-40 de ani si 1.80, bine facuti aruncand cu pietre in fortele de ordine la granitele tarii, disperati sa intre in Danemarca de exemplu. De ce n-au fugit si ei in Liban sau Iordania? De ce nu si-au luat si nevestele si copii cu ei? Sau de ce n-au ramas in tara sa lupte si sa-si trimita doar femeile si copiii catre exil?
    Cred ca aceste 2 elemente adaugate la cele expuse in articol, ajung sa completeze realitatea reactiei Europenilor in acest context.
    Si totusi. De ce este Europa atat hulita? Avem totusi milioane de refugiati din Africa si Orientul Mijlociu, dar si Asia de Sud Est, doar pentru ca nu acceptam si mai multe zeci de milioane, asta ne face ignoranti sau rai, iar restul planetei poate sa stea cu mainile in buzunar ca ei n-au nicio obligatie, doar Europa are.

  2. Europa este foarte deschisa umanitatii, avand in vedere ca:
    – este cel mai mare donator pe plan mondial pentru tarile avand crize umanitare,
    – sau ca pana in Decembrie 2020, UNHCR estima ca in jur de 12 milioane de refugiati ar fi gazduiti pe continent, iar un numar de 37 milioane de oameni sunt imigranti extra-comunitari („Nearly 37 million people were born outside the EU” – Eurostat). Europa nu poate gazdui insa toata planeta, si are dreptul sa-si prioritizeze vecinii, la fel cum au facut Turcia, Pakistan,Egiptul si cam toate tarile din lume care au primit refugiati.

    De asemenea, sunt multe alte diferente intre cele doua conflicte si profilul refugiatilor discutati in articol. Diferente care sunt omise sau ignorate nejustificat.

    1. Conform UNHCR, mai mult de jumatate din cei peste 2.8 milioane de refugiati din Ucraina (contorizati doar pana astazi) sunt copii. Iar femeile + copiii constituie marea majoritate a refugiatilor. Doar un mic procent fiind barbati adulti. In 2015, aproape 80% din refugiatii si imigrantii ce soseau din Siria, Iraq, si alte tari asiatice, africane (dar nu numai) erau barbati adulti (in 2016, raportul dintre barbati adulti si femei+copii scazuse la 60% vs 40%)

    2. Cam 1/4 din „refugiatii” ce ajungeau in Europa nu erau tocmai refugiati, ci migrau din interese economice, din alte tari (mai sarace, dar nu zone de razboi) folosindu-se de fluxurile migratorii create.

    3. Oricat se fac sociologii ca nu observa, anumite populatii vin cu mult mai multe riscuri decat altele (de la neintegrare, si pana la criminalitate si terorism) . E normal ca populatiile din tarile gazda sa fie mai circumspecte in anumite cazuri, iar perioada 2013-2017 a fost una de varf pentru atacurile Teroristilor Islamici in toata lumea. In cazul refugiatilor ce sosesc din Ucraina nu exista insa dovezi ca am avea astfel de riscuri.

    Pe langa asta au mai fost si evenimite precum „2015 New Year’s Eve Assaults in Cologne”, care a marcat o racire in perceptia germanilor fata de primirea in masa a refugiatilor ce fusesera primiti cu destul de mult entuziasm dupa invitatia lui Merkel.

    Daca fluxul de imigranti din Ukraina va fi urmat si de o crestere a criminalitatii, de neintegrare sau confict opinia publica va deveni mai critica relativ la fenomen. La fel s-a intamplat cu refugiatii din razboaiele Balcanice din anii 1990. La fel se intampla in Turcia, unde sondajele arata cresterea atitudinilor negative fata de refugiatii acceptati in perioada 2012-2016.

  3. În plus grupurile de refugiați din Asia sau Africa sunt formate predominant de bărbați tineri și apți de muncă, forțează granițele, în timp ce refugiații ucraineni sunt predominant femei și copii și am convingerea că și asta contează mult pentru empatia populației din țările în care aceștia s-au refugiat ori doar le tranzitează.

  4. Articolul e bun și sesizează în general aspecte corecte ale fenomenului. Totuși, sunt omise câteva chestiuni:

    1. Țările din Orientul Mijlociu, inclusov Siria, au o istorie de terorism și de susținere a terorismului care coboară către anii ’60 sau chiar mai devreme. Mai mult, criza din 2015 a avut loc când una din cele mai de succes tabere beligerante era înfricoșătoarea mișcare ISIS, ai cărei atenratori loviseră fără milă în inima Europei, la Paris, Bruxelles, Marsilia etc., iar în așa-zisa opoziție „moderată” o componentă importantă era Frontul al-Nusra, o filială a Al Qaeda. Riscul folosirii convoaielor de refugiați pentru infilltrarea luptătorilor jihadiști în Europa era real, mare si recunoscut public de diferiți experți. Așadar, oricât am dori să fim de „corecți politici” nu putem spune că un anumit pericol provenit din lumea islamică nu exista.

    2. Doar o parte a valului din 2015, care a venit peste Europa ca un episod din epoca marilor migrații de popoare din zorii Evului Mediu, erau sirieni și refugiați de razboi. Erau și foarte mulți migranți economici din țări unde mai avea loc niciun război. Iar mulți dintre aceștia doreai să ajungă neapărat în Germania și alte țări nordice pentru condițiile protecției sociale de acolo.

    3. Este o diferență care ține de instinct la vederea unei mulțimi în care majoritatea sunt bărbați tineri, care forțează granițele.cu violență și luptă piept la piept cu poliția de frontieră și cu jandarmii, și o mulțime.de mame cu copii, între care bărbații sunt raritatea. Din instinct tindem să ocrotim copiii și să acceptăm mai ușor femeile străine, carex eventual aduc un plus de diversitate genetică tribului, dar să ne ferim de bărbații din afara tribului.

  5. Si ar mai fi un lucru legat de razboaiele din tarile „arabe”, cand ei au venit in Europa s-au comportat exact ca la ei in zona, ba mai mult au si existat confruntari chiar si crime sau violuri din partea „arabilor”…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

spot_img

Articole Populare