“Ungaria Mare” devine o amenințare pentru statele vecine: Slovacia blochează achizițiile imobiliare ale Budapestei, în timp ce România rămâne impasibilă

După cum INVESTIGATORIA a arătat, pe parcursul mai multor investigații, Budapesta cumpără din zona Ardealului imobile de patrimoniu, terenuri agricole și fonduri de vânătoare în neștire. Autoritățile din România nu au avut prea multe reacții la această practică, acceptând ideea că e normal ca un stat vecin să facă importante achiziții imobiliare pe teritoriul nostru. Nu la fel de tolerantă e și Slovacia la practicile lui Viktor Orban. Recent, Boris Kollar, președintele Parlamentului Slovaciei, a declarat că Ungaria ar avea intenții ostile și, ca atare, Slovacia a modificat legislaţia care reglementează achiziționarea de imobile de către străini.

Boris Kollar aduce în prim-planul dezbaterilor din țara sa ideea că în Ungaria se discută la nivel înalt despre o așa numită “Ungaria Mare”, ceea ce ridică riscul ca țara vecină să profite de războiul din Ucraina pentru ca, împreună cu Vladimir Putin, să plănuiască o “reașezare a hărții Europei”. Kollar vorbește chiar despre o intenție a Ungariei de a rupe Slovacia în bucăți și indică, drept argument în acest sens, practica Ungariei de a cumpăra imobile în teritoriile locuite de maghiari în Slovacia, fapt ce amenință, din punctul său de vedere, suveranitatea țării sale.

Și nu e prima dată când Slovacia reacționează la practica guvernului Orban de a cumpăra pe alte teritorii bunuri imobiliare cu semnificație economică și simbolică. Ne amintim, în acest context, și de intervenția lui Ivan Korcok, ministrul de Externe al Slovaciei, care a criticat public guvernul Ungariei pentru achizițiile de teren și clădiri de patrimoniu prin intermediul unui fond de investiții susținut din bani publici.

“Dacă Ungaria chiar vrâea să cumpere teren agricol în Slovacia cu bani publici, care e rostul? Trebuie să existe un scop, pentru că prin definiție banii publici sunt cheltuiți pe baza unei intenții politice.”

De altfel, politicieni din Slovacia s-au plâns de faptul că ei au aflat din presă că guvernul Ungariei cumpără clădiri în Košice, unde a înfiinţat un fond prin intermediul căruia să poată achiziționa teren agricol în țările vecine. De aceea, reacția Slovaciei a fost destul de promptă, pentru că a modificat legislaţia care reglementează achiziționarea de imobile de către străini. În consecință, guvernul Ungariei a făcut un pas în spate și anunțat, prin vocea ministrului ei de Externe, că nu va mai cumpăra teren în Slovacia.

În acest timp, în România, achizițiile de clădiri de patrimoniu, terenuri agricole și fonduri de vânătoare de către guvernul Ungariei, prin intermediul unor companii de stat și a unor intermediari cu rol de tampon, continuă la fel de febril ca și în anii trecuți, fără ca politicienii români și autoritățile în materie să reacționeze în vreun fel. Indiferența pare a fi cuvântul de ordine în abordarea acestui subiect.

Reamintim că guvernul ungar al autocratului Orban și-a propus consolidarea unei fundații care să conserve clădirile istorice cu semnificație pentru Ungaria, fiind vizată nu doar România, ci și Slovacia, Croația sau Slovenia. Este vorba despre Fundația pentru conservarea patrimoniului construit din Europa Centrală, iar cele două companii care au rolul de a sprijini acest demers guvernamental și de a-l pune în practică sunt Manevi ZRT și Comitatus-Energia Beruházási.

Alături de acestea, se poate remarca și un efort susținut al fundațiilor finanțate de Ungaria în același scop: achiziția de clădiri de patrimoniu, care devin centre de educație și cultură pentru etnicii maghiari din România.

Putem, desigur, cunoscând toate aceste date, să ne gândim la trauma Trianonului, de unde derivă și acest concept de Ungaria Mare. Istoria ne spune că pe 4 iunie 1920, În Palatul Trianon din Parcul de la Versailles s-a semnat tratatul care a împărțit două treimi din teritoriul Ungariei istorice și 40% din populația ei între trei state: România, Cehoslovacia și Iugoslavia. Resentimentele sunt, într-un fel, juste. Doar că ele au început să fie folosite ca argument politic și chiar ca ambiție ascunsă. Și putem presupune că achizițiile de patrimoniu în România au legătură cu această frustrare uriașă a Ungariei. Frustrare folosită, de altfel, și de Viktor Orban în discursurile sale politice. Așa că e firesc să ne facem unele griji.

Alte Post (Sighișoara), Crucea Albă (Arad), Castelul Wesselényi (Jibou), Hotelul Dacia (Satu Mare), Casa Teleki (Baia Mare), Hotelul Onix (Harghita), Hotelul Parc (Oradea), Castelul Mocsonyi (Arad), Hotelul Ferdinand (Hațeg),  Teatrul Hirschl (Arad), Hotelul Casino (Borsec), Hotelul Melody (Cluj) – toate acestea sunt achiziții de dată relativ recentă ale guvernului maghiar în România, realizate cu răbdare și în liniște, sub ochii autorităților române, care n-au avut nimic de obiectat la o situație pe care alte state din vecinătate au taxat-o dur.

Mai nou, Castelul Teleki din Satulung a fost vândut unei firme-paravan a statului maghiar la un preț de 6 ori mai mic decât cel inițial. Este vorba despre compania Micro Vision Consult, despre care INVESTIGATORIA a furnizat date relevante pe  măsură ce compania înființată în 2020 se ocupa de achiziții în zona Ardealului.

Aceeași companie e implicată și în achiziția Hotelului Ardealul (Crucea Albă), care a intrat în posesia Ungariei. Firma apare și în alte achiziții precedente ale Manevi RZT, unde a acționat ca un fel de intermediar. Aceste două companii par a fi legate cumva, de vreme ce Micro Vision Consult sondează piața, uneori chiar cumpără, lăsând drum deschis pentru Manevi Zartkoru Reszvenytarsasag.

Practic, după ce achiziționează clădirea de patrimoniu, Micro Vision Consult SRL transferă bunul cumpărat firmei maghiare Manevi Zrt., care face parte din portofoliul societăţii Magyar Nemzeti Vagyonkezelő Zrt. (controlată, așa cum am probat cu documente, de Guvernul Ungariei).

Achizițiile de patrimoniu românesc se desfășoară în liniște, fără prea mare deranj, și chiar dacă presa scrie despre toate acestea, se pare că autoritățile noastre nu sunt la fel de preocupate de subiect. Am solicitat, prin intermediul Europa FM și INVESTIGATORIA un punct de vedere de la Ministerul Culturii din România cu privire la achizițiile Ungariei pe teritoriul țării noastre.

Răspunsul e extrem de clar: “Modalitatea prin care autoritățile române pot interveni în aceste situații este exercitarea dreptului de preemțiune în cazul vânzării acestor imobile”. Iar autoritățile locale sunt, în general, atente cu banii și nu vor să-i „arunce” pe conservarea patrimoniului. Așa că le lasă în paragină și apoi se fac că nu știu nimic despre cumpărarea lor de către alte state.

În plus, ministrul Lucian Romașcanu spune că nu are cunoștință de vreo analiză a situației clădirilor și monumentelor în această zonă a țării și ne îndeamnă să solicităm informații altor instituții.

Sursă foto principală: Viktor Orban, Facebook.