Astăzi nu este despre generalități, astăzi este despre cum suntem mințiți pe față și cum lumea bună și clasa politică ne ia de fraieri cu fiecare ocazie posibilă. Dacă doamna Laura Vicol este prezentă, o rugăm să poftească la tablă.
Despre Nordis și această doamnă ce pozează în „victimă colaterală” am scris și eu, au scris și alții, a scris toată țara până la urmă. Dar problema nu este aici, ci în faptul că întreg procesul pare regizat de un copil. În cererea inițială a procurorilor, motivul principal pentru care s-a cerut prelungirea arestului preventiv până la 30 de zile era posibilitatea inculpaților de a lua legătura cu alte persoane vizate în anchetă, de a distruge probe sau orice de pe lista de „ce să faci când ești urmărit penal, dar ajungi acasă fără poliție”.
Mie unul mi se pare mai mult decât absurd ca, în acest context, și mai ales având în vedere ce nume sunt vehiculate în dosar, să se ajungă în punctul în care judecătorul de la Curtea de Apel București să amâne decizia pentru a doua zi și inculpații să fie liberi. Suficient timp să ajungi cu mașina în Italia, unde știm bine că mulți dintre cei „buni” stau liniștiți. Totodată, având în vedere stenogramele publicate, este lesne de înțeles gradul ei de implicare și modul în care s-a folosit de banii păgubiților. Sigur, veți spune că soțul dânsei a declarat pentru „Ceaușescu” că au copii minori și că nu s-au gândit nicio clipă să fugă din țară. Îmi place să cred că tot acest spectacol prost se va transforma în efectul bulgăre de zăpadă și mai mulți dintre cei implicați vor primi atenție. Penibilitatea de care dă dovadă Vicol este una de zile mari, având în vedere că, în declarațiile ei pentru presă, s-au spus lucruri precum „credeam că pot să intru în politică să schimb ceva”, „am donat jumătate de salariu” sau că luni erau pregătite 700 de apartamente pentru a fi predate proprietarilor, dar intervenția DIICOT a oprit asta prin confiscarea calculatoarelor și a altor bunuri, după cum scrie G4Media.
Vă puteți da seama ce nemernici sunt cei de la DIICOT? De atâta timp nu s-a mișcat nimeni cu niciun apartament, și acum, din octombrie până în ianuarie, au fost gata 700. Sunt sigur că au angajat constructori japonezi sau au început să le facă din lemn. Pe de altă parte, până unde merge încrederea în tine și speranța că poate, poate, cineva te va crede și vei scăpa dintr-un cerc în care ai spus că nu ești implicată, în ciuda dovezilor?
Continuând în același aer de răcoare, îl chemam la tablă pe Marcel, care fix azi, a găsit facturile de la Nordis. Cum se face, domnule, că niște bucăți de hârtie pe care promite că le caută încă de anul trecut și a mai avut și nesimțirea de a arăta într-un TikTok niște bucăti de hârtie din care nu se înțelegea nimic, să fie găsite fix când prietenii lui de aventură au fost reținuți pentru delapidare în formă continuată și alte acuzații economice? Marcel, las-o așa, că ne-am prins de mult. Bine, ce-i drept, nu s-a prins cine trebuie și, na, mai ești și premier.
Într-o discuție cu presa de astăzi, Marcel a apelat la aceeași strategie de milă cu care ne obișnuise înainte fosta lui colegă, Laura Vicol. Nu îți trebuie multă școală să observi neliniștea de pe chipul lui și modul în care se comportă, acum că se lasă frigul peste tot. După ce prezintă o motivație „oficială” prin care se explică de ce facturile au alt curs valutar și de ce seria de asigurare este din viitor, Marcel este întrebat de ce această motivație vine din partea altei companii, răspunzând că „poate și-au schimbat numele”. Dar abia acum începe adevăratul spectacol, pentru că la scurt timp după, indignat de o afirmație făcută de unul dintre jurnaliști, acesta spune că „aveți atâta ură față de mine de fiecare dată, eu necunoscând acest sentiment de ură pe care dumneavoastră mi-l răspândiți”. Vă puteți da seama ce om bun este el, încât niciodată nu a cunoscut sentimentul de ură? Săracul Marcel, să-i trimită cineva niște gânduri bune să anuleze valul de ură. În cadrul aceleiași discuții cu presa, el a preferat să concentreze penibilitatea aia mare într-o singură replică: „am mers la Buzău”.
Păi, nu vă supărați, domnule Ciolacu, dar știți că suntem în 2025 și că există fax, scannere, mail și, mai presus de toate, oricine are un telefon cu cameră. Cu funcția dumneavoastră și activitatea deloc incriminatorie din jurul dumneavoastră, mi-e greu să cred că nu aveți un contabil care păstrează într-un dosar cu șină toate facturile astea interesante. Sau, dacă s-a întâmplat să fiți sincer măcar o dată în viață, n-ați găsit cumva în arhiva aia personală și diploma de bac?
Rămânem în același partid și în aceeași notă de curiozitate, îl chemăm la tablă pe Victor Ponta. Pentru el am o singură întrebare: Da’ te hotărăști odată ce vrei să faci?! Anul trecut, acesta susținea că nu vrea să candideze la funcția de președinte pentru că el nu este un candidat de meserie și că îi lasă pe alții să o facă.
După ce Donald Trump a fost ales și Victor l-a vizitat la Mar-a-Lago, și-a dat seama că există o speranță și pentru el la râvnitul fotoliu. Dar văd că începe să ne obișnuiască cu o incertitudine pe care o abordează cu fiecare ocazie. Astăzi candidează, mâine nu se știe, săptămâna viitoare pun pariu că își face propria sectă, că doar când a fost întrebat în cadrul unei emisiuni de la Antena 3 dacă va colabora cu Călin Georgescu, acesta a răspuns că „nu exclud o colaborare cu nimeni”. Cu toate astea, pe site-ul personal, Victor Ponta a pus la dispoziția voluntarilor tabelul necesar pentru strângerea semnăturilor care îl vor înscrie în cursa spre Cotroceni.
„Cu știința și acordul meu, sunt mulți voluntari care strâng semnături, conform legii! Voi anunța, în cel mai scurt timp, care este decizia mea privind modul în care mă voi implica în alegerile prezidențiale din mai 2025” – declarase acesta pentru G4Media. Eu zic să așteptăm cuminți, în bănci, într-o zi cu soare ne va spune că se mai gândește.
