Sebastian Becker Castellaro este Associate Programme Officer în cadrul programului Digitalizare și Democrație al Institutului Internațional pentru Democrație și Asistență Electorală (International IDEA). Activitatea sa se concentrează pe impactul tehnologiilor asupra democrațiilor din întreaga lume, contribuind cu cercetări, analize de politici publice și sprijin pentru proiecte. Înainte de a se alătura International IDEA, a lucrat în mai multe organizații pentru drepturile omului din America Latină și Europa, precum Derechos Digitales, Federația Internațională pentru Drepturile Omului (FIDH) și Drepturi Digitale Europene (EDRi – European Digital Rights). Are experiență în analiza reglementării platformelor și a politicilor legate de dezinformare și publicitate în Europa. De asemenea, a realizat cercetări în domenii precum supravegherea în era digitală, criminalitatea informatică și discursul instigator la ură în mediul online.
Interviul conturează una dintre cele mai clare radiografii ale războiului hibrid din prezent. Dacă în urmă cu câțiva ani vorbeam despre „fake news” ca despre o anomalie, astăzi manipularea informațională este parte integrantă din mediul digital. Spațiul informațional global a devenit simultan supraabundent și fragil: avem mai mult conținut ca oricând, dar libertatea de exprimare și calitatea democrațiilor sunt în declin. Becker explică: interferența informațională nu ar putea exista fără infrastructura digitală construită de marile platforme. Modelele lor de business, bazate pe atenție, polarizare și micro-targetare, creează un ecosistem în care conținutul iresponsabil are cel mai mare potențial de a deveni viral. Iar apariția tehnologiilor AI a transformat aceste tactici într-un proces mai rapid, mai ieftin și mai greu de detectat.
Un element esențial al discuției este legătura dintre actorii străini și proxys locali. Dezinformarea nu se mai produce doar la Moscova, Beijing sau Teheran, ci în tandem cu influenceri, firme de marketing sau grupuri/partide politice din interiorul fiecărei țări. Cazul României este ilustrativ: rușii au folosit influenceri români pentru a promova mesaje pro-Georgescu pe TikTok, exploatând algoritmul platformei și vulnerabilitățile societății. Ne referim, desigur, la alegerile prezidențiale din 2024.
Becker avertizează că un răspuns exclusiv „reactiv”, demontarea punctuală a mesajelor false, nu poate funcționa. Adevăratele probleme sunt structurale: lipsa transparenței platformelor, legislația depășită, finanțarea politică opacă, ecosistemele media slăbite și stimulentele comerciale care privilegiază conținutul toxic. Atâta timp cât aceste elemente rămân neschimbate, interferența informațională va continua să fie profitabilă și ușor de replicat. În democrațiile emergente, precum România, vulnerabilitățile sunt și mai evidente. Lipsa accesului la date despre algoritmi face imposibilă tragerea la răspundere a platformelor. Microtargetarea adâncește camerele de ecou, iar discursul polarizant devine norma, nu excepția. În acest context, procesele electorale pot fi manipulate mult înainte ca alegătorul să ajungă la urne.
Pentru Becker, cheia rezilienței nu este cenzura, ci construirea unei infrastructuri democratice mai solide. ONG-urile ar trebui să fie primele care sesizează vulnerabilitățile și urmăresc modul în care actorii politici și mediul privat manipulează informația. Statele ar trebui să intervină doar în cazul conținutului ilegal, dar să regândească regulile de funcționare ale platformelor digitale, astfel încât libertatea de exprimare să fie protejată, nu exploatată comercial.
În orice caz, mesajul final este ferm: interferența informațională nu este un episod trecător și nu poate fi contracarată cu soluții rapide. Este, mai degrabă, o provocare structurală, globală, care necesită instrumente noi, cooperare internațională și un nivel de vigilență civică fără precedent. Democrațiile care nu înțeleg asta riscă să piardă mai mult decât o campanie electorală… riscă să piardă însăși încrederea care le menține funcționale.
INVESTIGATORIA: Cum ai descrie peisajul global actual al dezinformării și al interferenței informaționale? Ce este diferit față de, de exemplu, acum cinci ani?
Peisajul informațional este haotic și profund contradictoriu. Pe de-o parte, avem acces la cantități uriașe de conținut, cum nu au mai existat vreodată în istoria umană. Pe de altă parte, în același timp, performanțele libertății de exprimare și ale libertății presei și, în general, ale democrațiilor scad la nivel global, așa cum am documentat în ultimul nostru raport Global State of Democracy.
Încă avem nevoie de mai multe date pentru a înțelege modul în care dezinformarea și interferența informațională întăresc această tendință; cu toate acestea, este clar că dezinformarea online și interferența informațională realizată de actori malițioși fac parte din problemă.
Dacă comparăm cu ceea ce se întâmpla acum 5 ani, astăzi modelele de business bazate pe economia atenției folosite de marile corporații tech sunt mai hegemonice. Apariția bruscă a inteligenței artificiale (AI) și LLM-urilor (modele lingvistice de mari dimensiuni n.r.) a accelerat aceste modele de business bazate pe publicitate online și pe producerea de echo chambers (camere de ecou n.r.) pentru vânzarea reclamelor. Acum lucrurile sunt mai rapide, mai ieftine și cu o acoperire incredibilă. AI și LLM-urile sunt folosite pentru a crea operațiuni de dezinformare, precum astroturfing (tehnică de propagandă care creează artificial impresia unui sprijin popular spontan n.r.) sau comportamente manipulative pentru a exploata algoritmii pe rețelele sociale.
Dincolo de apariția AI, politica globală și politicile lui Trump de a proteja companiile big tech au contribuit la haosul din peisajul informațional în mediile online. Un exemplu bun al impactului politicilor SUA asupra peisajului integrității informației este modul în care Comisia Europeană a reacționat prin OMNIBUS I: un recul clar al drepturilor digitale. Nici măcar UE nu poate trage la răspundere aceste companii și tehnologiile lor emergente. Manevra lui Trump împinge înapoi unul dintre puținele regimuri juridice din lume care poate face responsabile sistemele de amplificare algoritmică.
În cele din urmă, și mai ales în Europa, narațiunile de război inundă mass-media și factorii de decizie europeni. În special, modul în care manipularea și interferența informațională străină (FIMI, foreign interference manipulation and information) a devenit o parte a strategiei de subminare a democrațiilor. Această schimbare de focus, de la libertatea de exprimare în mediul online la amenințări informaționale, are un impact asupra integrității informației. Mi-e teamă că acest lucru va implica o restrângere a fluxului informațional și a libertăților în mediile online.
INVESTIGATORIA: Din ce ai observat până acum, care sunt principalele tipuri de actori implicați astăzi în manipularea informațiilor electorale? Cum a evoluat relația dintre actorii statali și non-statali?
În prezent, orice persoană cu câțiva euro poate pune în funcțiune o operațiune de dezinformare folosind ceea ce se numește „software de automatizare neautentică” (Inauthentic Automation Software) și servicii de dezinformare la cerere (disinformation-for-hire). Acest fenomen a fost bine documentat de ONG-ul „What to Fix”. Aceste instrumente la îndemână permit atât actorilor statali, cât și celor privați să intre în „afacerea” manipulării informațiilor electorale.
Ceea ce am observat în proiectele noastre este că actorii străini lucrează mână în mână cu proxys (actori locali) pentru a participa la aceste operațiuni manipulative și de dezinformare. Cu alte cuvinte, FIMI (interferență, manipulare și informație străină) nu poate funcționa fără proxys disponibili să amplifice conținutul manipulator, ceea ce creează linii neclare între conținutul manipulator străin și cel local. Să luăm exemplul României, bine documentat de VIGINUM: actorii străini (adică actorii statali ruși) angajează mai mulți influenceri români printr-o companie românească de marketing (FameUp) pentru a exploata algoritmul TikTok și a inunda feedurile de știri ale românilor cu mesaje pro-Georgescu.
Cu alte cuvinte, relațiile dintre actorii străini și cei locali sunt mai strânse decât credem, iar actorii „maligni” nu sunt doar „actori străini”. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că (a) există narațiuni locale care sunt exploatate de diverși actori pentru a polariza societățile și (b) există stimulente comerciale pentru a răspândi conținut polarizant pe rețelele sociale.
INVESTIGATORIA: Când abordăm problema interferenței informaționale, de ce este esențial să analizăm infrastructura de bază în loc să ne concentrăm doar pe mesajele individuale?
Aceasta este o întrebare importantă. În opinia mea, demontarea dezinformării este un efort fără sfârșit, care s-ar putea să nu se termine niciodată. Deși recunosc importanța activității celor care verifică faptele și a verificării conținutului pentru societățile democratice, trebuie de asemenea să vizăm factorii structurali care permit răspândirea dezinformării sau a informațiilor manipulative.
De aceea trebuie să abordăm și reglementarea platformelor, ecosistemele media, regimurile de finanțare politică, infrastructurile tehnologice, stimulentele comerciale și alți facilitatori care pot susține dezinformarea online și FIMI.
În metodologia noastră, identificăm 16 facilitatori (enablers) și 6 stimulente (incentives) pentru a înțelege care sunt elementele cele mai vulnerabile dintr-o societate, cele care pot permite FIMI la nivel național. Acești facilitatori și stimulente reprezintă o listă neexhaustivă, care poate ajuta guvernele, autoritățile electorale, mass-media și organizațiile societății civile să combată rădăcina informației manipulative.
INVESTIGATORIA: În ce mod vulnerabilitățile digitale, precum lipsa transparenței platformelor, micro-targetarea și lacunele legislative, afectează integritatea proceselor electorale în democrațiile emergente?
Să luăm exemplele tale și să vedem cum afectează procesele electorale în democrații.
Lipsa transparenței platformelor: Aceasta este una dintre cele mai critice probleme pentru integritatea electorală, deoarece nu avem acces la modul în care funcționează amplificarea algoritmică și regulile de moderare a conținutului pe platforme precum TikTok sau Instagram. Global Witness a documentat modul în care algoritmii TikTok împing mai mult conținut de extremă dreapta în Polonia, Germania și România, toate acestea în ciuda lipsei de acces la date. Totuși, nu știm dacă această înclinație a algoritmilor este deliberată sau nu și care sunt cauzele ei. Din nou, avem nevoie de mai multe date. Aceeași situație se întâmplă pe X: Elon Musk este cea mai urmărită persoană din lume, iar mai multe publicații media raportează că algoritmul platformei îi amplifică masiv conținutul, care tinde să favorizeze autoritarismul și mesajele de extremă dreapta. Pentru a trage această platformă la răspundere și a impune sancțiuni, avem nevoie de transparență în ceea ce privește datele și modul în care funcționează algoritmii.
Micro-targetarea: Prin micro-targetare se întâmplă ceva ce am menționat deja. Din cauza stimulentelor comerciale ale marilor companii tech, utilizatorii sunt menținuți cât mai conectați posibil pe platformele lor. Corporațiile tech colectează date sensibile pentru a alimenta algoritmii și pentru a afișa conținut „implicativ”, care se dovedește adesea a fi cel mai iresponsabil, inflamator și dezinformator. Micro-targetarea permite crearea camerelor de ecou și a polarizării în spațiul online. Această distorsionare a integrității informației în jurul alegerilor face mai dificil pentru oameni să participe la deliberări rezonabile în ciclurile electorale, ceea ce, în ultimă instanță, influențează modul în care alegătorii își iau deciziile politice.
Lacunele legislative: Este nevoie de mai multă reglementare în ceea ce privește rețelele sociale și finanțarea politică. Ar trebui să adaptăm legislația la provocările actuale: reglementarea platformelor, standarde mai ridicate pentru jurnalism, regimuri de transparență pentru partidele politice și finanțarea acestora și mecanisme de responsabilizare în caz de daune structurale, pentru a reduce efectele înșelătoare ale acestui nou context. Aceasta, desigur, diferă de la o țară la alta și de la un context la altul; totuși, anumite elemente comune pot fi deja identificate.
INVESTIGATORIA: Unul dintre domeniile asupra cărora te concentrezi este consolidarea capacității organizațiilor societății civile. Ce instrumente practice ar trebui să folosească un ONG pentru a identifica și contracara interferența electorală?
Așa cum am menționat, am lucrat la identificarea factorilor structurali și instituționali care stimulează și permit FIMI pe parcursul ciclului electoral. Aceștia variază de la modelele de afaceri ale corporațiilor Big Tech până la relațiile extinse dintre subvențiile statului și instituțiile media. La International IDEA, am dezvoltat o metodologie simplă pentru a crea un diagnostic național privind factorii care facilitează FIMI în procesele electorale.
În opinia noastră, ONG-urile ar trebui să fie principalii actori care identifică și contracarează interferența electorală.
De ce ONG-urile? În primul rând, sunt cei mai sensibili actori din arena politică. Ele pot înțelege nuanțele stimulentelor instituționale, culturale și economice care pot permite FIMI la nivel național. De exemplu, lipsa transparenței în sistemele de finanțare politică sau prezența limitată a corporațiilor Big Tech într-o țară pot avea un impact semnificativ asupra integrității informației. ONG-urile pot evidenția provocările structurale, pot expune practici nocive ale actorilor privați și publici (inclusiv ale partidelor politice) și pot identifica lacunele existente în eforturile de contracarare a interferenței electorale. Mai mult, stimulentele și facilitatorii variază în funcție de contextul local; prin urmare, ONG-urile sunt cel mai bine poziționate să monitorizeze peisajul și să tragă la răspundere autoritățile atunci când este necesar.
În al doilea rând, deoarece considerăm că problemele legate de FIMI trebuie gestionate printr-o abordare la nivelul întregii societăți. Modelele colaborative, cu o perspectivă multi-stakeholder, permit implicarea mai multor actori în diagnosticări mai precise și soluții adaptate. Prezența ONG-urilor în modelarea și dezvoltarea măsurilor distribuie competențele și creează mecanisme de „checks and balances” (limitări și echilibre n.r.). Ceea ce dorim să evităm este ca guvernele și actorii statali să impună măsuri de sus în jos fără validare și responsabilizare adecvată. Cu alte cuvinte, dorim să prevenim concentrarea puterii în mâinile actorilor statali în numele combaterii FIMI.
Având în vedere că acest domeniu privește valori democratice fundamentale precum libertatea de exprimare, integritatea electorală și participarea politică, este esențial ca orice măsuri adoptate să aibă o legitimitate solidă.
INVESTIGATORIA: Vedem abordări diferite: UE a adoptat Regulamentul privind serviciile digitale, SUA avansează lent, iar multe țări din Sudul Global nu au un cadru de reglementare. Cum poate fi armonizată guvernanța digitală fără a limita libertatea de exprimare? În termeni practici, ce înseamnă „reziliența informațională” pentru o democrație? Cum o măsurăm și cum o construim?
Nu există o formulă unică pentru a aborda aceste aspecte. Și, din păcate, tehnologiile noi ridică noi provocări în găsirea unui echilibru corect între libertatea de exprimare și alte valori democratice. Chiar și UE se confruntă cu provocări juridice în stabilirea unor măsuri adecvate pentru protejarea libertății de exprimare în mediile online. Să luăm ChatGPT ca exemplu: nu este clar dacă ChatGPT este un motor de căutare online sau o platformă online. Asta înseamnă că, în prezent, Regulamentul privind serviciile digitale nu se poate aplica în cazul ChatGPT, deși acesta influențează masiv ecosistemul informațional, inclusiv alegerile: oameni care întreabă cum ar trebui să voteze, analize electorale etc.
Spunând asta, în opinia mea, guvernanța digitală nu ar trebui privită ca o contradicție a libertății de exprimare. În prezent, lipsa de reglementare a corporațiilor big tech nu înseamnă libertate de exprimare; înseamnă, mai degrabă, că modelele de afaceri și stimulentele de piață modelează libertatea de exprimare online în locul valorilor și regulilor democratice.
În acest sens, trebuie să privim cadrele juridice de guvernanță a platformelor ca scheme legale în care indivizii își pot maximiza libertățile în funcție de contextul social, politic și tehnologic. Aceasta este provocarea. De aceea nu există un răspuns simplu la reglementarea platformelor.
Cel mai bun scenariu este menținerea unor standarde înalte privind libertatea de exprimare și libertatea presei, ceea ce înseamnă că statele trebuie să respecte Legea internațională a drepturilor omului (IHRL). În prezent, asistăm la o degradare sistematică a libertății informației și a presei în întreaga lume, deși suntem mai „conectați și informați ca oricând”. Autoritățile ar trebui să dezvolte instrumente care să permită fluxurile informaționale în spațiile online și să intervină doar acolo unde apare conținut ilegal. În paralel, trebuie să ne gândim cum stimulentele comerciale și designul instituțional ar trebui dezvoltate pentru a permite circulația informațiilor valoroase și democratice. În opinia mea, acest lucru va permite niveluri mai ridicate de libertate de exprimare în mediile online.
Legea internațională a drepturilor omului (IHRL) este cel mai bun cadru juridic în prezent pentru a aborda multiplele provocări pe care big tech și tehnologiile emergente le ridică democrațiilor și libertăților din întreaga lume.
