Deși s-a ieșit în stradă masiv pentru corectarea legilor justiției, așa cum erau ele modificate de oamenii lui Dragnea, se pare că guvernul actual nu face nimic pentru a aduce legile justiției la o variantă acceptabilă. Lipsa voinței politice, dar și aparenta neputință a guvernanților sunt principalele reproșuri pe care Forumul Judecătorilor din România și Asociația Inițiativa pentru Justiție le aduc astăzi ministerului de resort.
Entitățile menționate remarcă un fapt de-a dreptul revoltător: ”legile justiției” în varianta Iordache-Toader sunt în continuare aplicabile, fără niciun fel de ajustare, în ciuda criticilor în cascadă ale entităților internaționale relevante și ale magistraților români.
În același timp, se ridică problema infectării unui număr din ce în ce mai mare a magistraților și personalului auxiliar din cadrul instanțelor de judecată și parchetelor, care s-au transformat în veritabile focare de coronavirus.
Astfel, deși ambele asociații spun că au solicitat digitalizarea extinsă a instanțelor de judecată, precum și adoptarea cu rapiditate a unui act care să reglementeze situația, autoritățile par a fi ori dezinteresate, ori indiferente la posibilitatea unei crize în justiție, determinate de pandemie.
Dar, cel mai important lucru pe care Forumul Judecătorilor și Inițiativa pentru Justiție îl spun, în cadrul unui comunicat de presă, e faptul că legile justiției sunt în continuare aplicabile în varianta Iordache-Toader, fără ajustări, în ciuda numeroaselor dezbateri și critici publice trezite de ele de-a lungul vremii.
„Deși actualul Guvern este în funcţie de peste un an, ”legile justiției” în varianta Iordache-Toader sunt în continuare aplicabile, fără niciun fel de ajustare, în ciuda criticilor în cascadă ale entităților internaționale relevante și ale magistraților români.
Atât Secția Specială de parchet, creată pentru investigarea infracțiunilor din justiție, cât şi Inspecția Judiciară, subordonată legislativ unei singure persoane, funcționează în baza aceloraşi norme criticate acerb de organismele internaţionale. Pentru promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție se organizează același tip de interviu formal în fața Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, Secţie care, în majoritatea sa, a susţinut necondiţionat modificările legislative criticate atât în rapoartele MCV, cât şi de entităţile internaţionale (GRECO, Comisia de la Veneţia). În plus, în magistratură nu se mai organizează concursuri de admitere, deoarece puterea legislativă și puterea executivă nu sunt capabile să adopte o reglementare rapidă, pentru a se conforma unei decizii a Curții Constituționale pronunțate în martie 2020.„, susțin cele două asociații.
Raportul Comisiei Europene din 30 septembrie 2020 privind statul de drept – Capitolul consacrat situației statului de drept în România – menționează că procurorul general și procurorul-șef al DIICOT au fost numiți (de președintele Klaus Iohannis, la propunerea ministrului justiției, Cătălin Predoiu), ”în ciuda unui aviz negativ al CSM”.
„Deși, sub presiune publică, Ministerul Justiției a propus desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, acel proiect a fost acompaniat de instituirea unor filtre inacceptabile, ce transformau secțiile Consiliului Superior al Magistraturii în veritabile instanțe de judecată, prealabil cercetării penale a oricăror posibile infracțiuni comise de magistrați. Proiectul respectiv, criticat de asociații ale magistraților români, a rămas în nelucrare, neexistând voința de a fi dus la bun sfârșit, cu modificările necesare, fiind evident că demersul nu era unul coerent și serios, cât timp Ministrul Justiției a anunțat că nu se va trimite în Parlament acest proiect până când nu va exista o majoritate favorabilă adoptării sale.„, mai arată semnatarii documentului.
Deși, teoretic, se ține cont de opinia experților, în cadrul demersului de modificare a legilor justiţiei, se remarcă faptul că unele prevederi din vechea reglementare rămân neschimbate şi apar unele dispoziţii noi, care, însă, pot afecta grav independența justiției.
Forumul Judecătorilor din România și Asociația Inițiativa pentru Justiție explică și de ce se poate discuta despre o profundă afectare a independenței justiției:
Astfel, procedurile de numire a procurorilor de rang înalt nu respectă recomandările formulate constant prin rapoartele Comisiei Europene în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare, rapoartele Grupului de State împotriva Corupției (GRECO) privind România și avizele Comisiei de la Veneția și Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE). Factorul politic continuă să păstreze rolul crucial în alegerea/revocarea procurorilor de rang înalt, în condițiile în care recomandările tuturor entităților internaționale relevante au fost în sensul că numirea și revocarea în funcțiile cele mai înalte din parchete să se facă printr-o procedură transparentă și bazată pe criterii obiective, în cadrul căreia Consiliului Superior al Magistraturii să i se acorde un rol mult mai important.
Se reintroduce posibilitatea exercitării acțiunii disciplinare împotriva judecătorilor și a procurorilor de către Ministrul Justiției, măsură care va aduce atingere independenței magistraților, prin interferența în gestionarea aspectelor de natură disciplinară din cariera judecătorilor și procurorilor. În cazul în care un ministru al justiției, ce face parte dintr-un partid politic, poate exercita acțiunea disciplinară împotriva unui procuror sau unui judecător care cercetează/judecă faptele comise de un coleg de partid sau de un prieten al ministrului ori de o persoană care face parte din același grup de interese politice, este evident că va fi supus unei presiuni enorme, ceea ce afectează, în mod inacceptabil, independența acestora. Simpla amenințare reprezentată de faptul că pot fi inițiate proceduri disciplinare în conformitate cu instrucțiunile ministrului justiției ar afecta în mod direct independența judecătorilor Curții Supreme. Curtea de Justiție a statuat că, pentru ca o instanță să fie independentă, aceasta ar trebui să își exercite funcțiile în întregime în mod autonom, fără a fi subordonată niciunui alt organism și să fie astfel protejată împotriva intervențiilor externe sau a presiunilor susceptibile să pună în pericol soluționarea în mod independent de către membrii acesteia a cauzelor cu care sunt sesizați. Aceste condiții nu sunt îndeplinite în cazul de față. În consecință, judecătorii Curții Supreme se pot simți presați să urmeze poziția adoptată de puterea executivă atunci când se pronunță asupra cauzelor.”
Contrar explicațiilor oferite de Ministerul Justiției, proiectul de lege propus nu urmărește asigurarea unei reprezentări adecvate a conducerii instanțelor și parchetelor în cadrul colegiilor de conducere. Dimpotrivă, prin introducerea ca membri de drept, în colegiile de conducere ale instanțelor, a vicepreședinților și președinților de secții, concomitent cu reducerea numărului de membri fără funcții de conducere (rămași pur simbolic în colegiu) se afectează tocmai ideea democratizării deciziei/conducerii în instanțele de judecată și asigurării unei contraponderi în raport cu atribuțiile președintelui instanței. Sunt transformate, practic, colegiile de conducere în echipa de suport a președinților de instanță (desemnați de comisii numite de Secția pentru judecători a CSM, secție care numește direct și președinții de secții din instanțe), devenind și un fel de formalități administrative inutile. Funcția de execuție se va confunda cu funcția decizională, președintele și echipa sa preluând efectiv orice atribut decizional în cadrul instanței, cu consecința ca echipa managerială să aducă la îndeplinire propriile hotărâri. Or, componenta decizională ar trebui să revină tuturor judecătorilor și să poată fi exercitată prin reprezentanți democratic aleși. Schimbarea componenței colegiilor de conducere ale instanțelor și parchetelor a fost instituită în anul 2005 tocmai în vederea asigurării accesului mai larg al judecătorilor și procurorilor la procesul decizional din cadrul instituției în care își desfășoară activitatea. Ținând seama și de atribuțiile președinților de instanțe în evaluarea profesională individuală a judecătorilor din instanța pe care o conduc administrativ (aceștia fiind membri de drept în comisiile de evaluare), este limpede că măsura propusă de proiectul Ministerului Justiției întărește nepermis rolul unor persoane numite în instanțe cu largul concurs al Secției pentru judecători a CSM, în detrimentul independenței individuale a judecătorilor, plasați practic într-o formă inacceptabilă de control ierarhic.
Referitor la votul universal pentru alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, în situația în care se propune a se institui, nu mai există vreo rațiune pentru menținerea unei etape prealabile și anume, desemnarea a câte unui candidat al instanțelor/parchetelor pentru funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii dintre judecătorii/procurorii/procurorii militari care și-au depus candidatura. Acest filtru încalcă dreptul de a fi ales (e ca și când, în prealabil, candidatul la funcția de Președinte al României ar trebui să fie ales de locuitorii județului unde domiciliază sau lucrează) și creează premisele formării de înțelegeri pentru a desemna un anumit candidat, existând riscul ca organismul reprezentativ al sistemului judiciar să devină un loc în care se confruntă interesele celor care au sprijinit un anumit candidat. Candidații pentru Consiliul Superior al Magistraturii nu au calitatea de mandatari ori reprezentanți speciali ai instanțelor sau parchetelor din care provin. Statutul de membru al CSM semnifică reprezentativitatea întregului corp judiciar. Concret, fiecare candidat trebuie să reprezinte întreg corpul judecătorilor/procurorilor, iar nu o anumită instanță sau un anumit parchet.
De asemenea, a accepta intervenția nelimitată a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție asupra actelor întocmite de orice procuror din cadrul Ministerului Public (soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale) înseamnă a-i recunoaște acestuia o atribuție excepțională care îi permite să eludeze fără nicio limită modalitatea legală de realizare a controlului ierarhic. Prin urmare, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate exercita, direct sau prin procurori anume desemnați, exclusiv atribuții de coordonare și control al administrării tuturor parchetelor.
Referitor la reorganizarea Inspecției Judiciare, prin reconsiderarea rolului și a atribuțiilor inspectorului-șef, noul proiect propune în mod esențial doar constituirea de colegii de conducere, care vor fi compuse, cel puțin în viitorul apropiat, din inspectori numiți de actualul inspector-șef al Inspecției Judiciare, prin procedurile de selecție reglementate legislativ în anul 2018. Dată fiind evoluția Inspecției Judiciare din ultimii ani, cu numirea inspectorului-șef interimar și a adjunctului său prin OUG, direct de executiv, intuitu personae, criticată amplu în rapoartele MCV, s-ar impune reformarea totală a acestei instituții și crearea imediată a două structuri distincte: Inspecția Judiciară pentru judecători, respectiv Inspecția Judiciară pentru procurori, ambele cu bugete proprii, cu aparate proprii, cu inspectori selectați meritocratic, având mandate de maximum 3 ani, fără a mai exista posibilitatea reînnoirii lor.
În aceste condiții, Forumul Judecătorilor din România și Asociația Inițiativa pentru Justiție susțin că, fără reforme reale, justiția din România va rămâne în continuare, pentru ani buni, în perioada cea mai sumbră din istoria sa recentă. Cele două asociații acuză lipsa de voință politică și avertizează că fiecare zi pierdută în lupta pentru o justiție independentă ne îndepărtează de valorile democratice, determinând consecințe majore pentru statul de drept. Inclusiv blocarea accesului la fonduri europene.
