Rusia exploatează dezinformarea energetică. Ce trebuie să facă Europa

Dezinformarea energetică nu este un fenomen izolat, ci face parte dintr-o strategie mai amplă, prin care energia este transformată într-o armă atât pe frontul militar, cât și în spațiul informațional. În Ucraina, potrivit raportului, Rusia a vizat în mod constant și brutal infrastructura energetică și capacitățile de producție, iar de la începutul războiului și până în octombrie 2025, Ucraina a pierdut aproximativ 50% din capacitatea sa de producție a energiei. 

Războiul din Ucraina este dublat de conflictul hibrid. Flota „fantomă” a Rusiei nu transportă doar petrol, ci este folosită pentru spionaj, intimidare și, în unele cazuri, pentru atacuri asupra infrastructurii energetice europene.

Pe 6 octombrie, autoritățile finlandeze au confruntat nava Scanlark, parte a flotei fantomă rusești, în timp ce ancora la doar trei kilometri de centrala nucleară Olkiluoto. Nava fusese anterior reținută de autoritățile germane pentru trimiterea de drone de spionaj asupra unei baze militare. La bord au fost descoperite echipamente de supraveghere considerate „atipice” pentru un vas comercial. Și nu este un caz singular. Un alt exemplu este nava Boracay, care a fost abordată de autoritățile franceze în octombrie 2025, sub suspiciunea lansării de drone asupra unor obiective militare.

Deci, așa cum spuneam, această dimensiune fizică a conflictului este dublată de una informațională. Energia și informația au fost mult timp piese centrale în arsenalul de război hibrid al Rusiei. Diferența este că, astăzi, presiunile materiale, prețuri, aprovizionare, tranziție energetică, sunt amplificate deliberat prin manipulare informațională și interferență.

Provocarea, așa cum notează raportul, constă în anticiparea și contracararea narațiunilor care vor însoți aceste eforturi. Fără o pregătire solidă pe ambele fronturi, fizic și informațional, Europa riscă să intre într-o nouă fază de confruntare hibridă, în care dezinformarea energetică devine parte a unei strategii mai largi de destabilizare a democrațiilor din interior.

Tranziția către energie verde și decuplarea de gazul rusesc până în 2027 presupun costuri politice și sociale reale, iar Kremlinul a înțeles rapid acest lucru și a exploatat tensiunile existente: a dat vina pe politicile guvernelor europene pentru creșterea prețurilor, a legat dezastrele naturale de Pactul Verde și a alimentat scepticismul climatic și mișcările extremiste. Când statele baltice s-au deconectat de la rețeaua energetică rusă, în februarie 2025, campaniile de dezinformare ale Moscovei au avertizat asupra penuriilor și exploziei prețurilor. Scenariul nu s-a materializat, dar narațiunea a circulat masiv. În Polonia și Cehia, Kremlinul a folosit tactici similare, prezentând diversificarea surselor energetice drept o amenințare economică sau de mediu, în timp ce desfășura atacuri cibernetice asupra infrastructurii critice. În Polonia, proiecte precum Baltic Pipe și terminalele GNL au fost ținte constante ale dezinformării. În Cehia, decizia de a renunța la combustibilul nuclear rusesc pentru centralele Temelín și Dukovany a fost urmată de campanii care promovau ideea că dependența de gazul rusesc este inevitabilă.

Și România se aliniază, din păcate, acestor narative și, la fel ca în Europa de Vest, interferența rusă se intensifică mai ales în perioade electorale. Proxy-urile Moscovei amplifică mesaje de extremă dreapta și anti-UE, susținând că tranziția energetică va distruge economia Germaniei, că politicile climatice din Franța sunt bazate pe minciuni sau că schimbările climatice sunt o invenție politică. După adoptarea celui de-al 18-lea pachet de sancțiuni împotriva petrolului rusesc, Pactul Verde European a devenit o țintă directă.

La frontierele UE, Republica Moldova a devenit un teren de testare pentru „manualul” Moscovei încă din 2022, dar vecinii noștri sunt mult mai rezistenți. Rusia a exploatat dependența energetică a Chișinăului pentru a alimenta narațiuni potrivit cărora creșterea prețurilor la energie și criza costului vieții ar fi consecințe ale parcursului de aderare la UE.

Ce trebuie să facă Europa?

Raportul subliniază că răspunsul Europei nu poate fi fragmentat. La nivel operațional, comunicarea strategică trebuie integrată în planificarea rezilienței infrastructurii energetice. Campaniile de „pre-bunking”, care anticipează și neutralizează falsurile înainte ca ele să devină virale, nu mai sunt opționale. Rețelele de fact-checking trebuie folosite sistematic și rapid.

La nivel strategic, statele membre trebuie să rupă definitiv dependența de combustibilii fosili ruși și să comunice această tranziție printr-o narațiune pozitivă. Mitul gazului rusesc ieftin persistă, deși alternativele sunt deja disponibile.