Povestea Monom nu e una comună. Am spune chiar că e una dintre poveștile de succes din antreprenoriatul românesc care n-a fost construită pe o rețetă prestabilită. Georgiana Ciceo și-a gândit, încă de la început, drumul în etape simple și ușor de înțeles. De exemplu: “Dacă produsele mele sunt bine primite la târgurile de profil, îmi dau demisia și încep să fac bijuterii!”
Există un singur punct comun al acestei povești cu celalalte povești de succes din antreprenoriatul românesc. Și anume curajul. Căci Georgiana Ciceo nu are doar talent, ci și curaj să își îndeplinească dorințele. Și a demonstrat asta din plin. Iar astăzi îi scriem povestea pentru că avem convingerea că presa are rolul de a scrie și povești care să inspire și să încurajeze.
Începutul
Începutul nu a avut nimic dintr-un business plan clasic. Georgiana Ciceo este arhitectă. A terminat Facultatea de Arhitectură la Cluj, în 2014, și, împreună cu alți colegi, a pus bazele unui festival de design – Zain – într-un moment în care orașul avea nevoie de astfel de inițiative. Era genul de proiect care nu se făcea pentru bani, ci dintr-o nevoie de sens și dintr-un fel de patriotism local.
În interiorul festivalului, ea coordona un proiect care îi era foarte drag: Meșteșug (în) Contemporan. Ideea era simplă și, în același timp, profundă – să aducă laolaltă designeri și meșteșugari, care să creeze obiecte contemporane folosind tehnici tradiționale.
„Era proiectul meu de suflet”, spune ea.
Doar că, în 2016, lucrurile au luat o turnură neașteptată. A rămas fără unul dintre designeri, din motive care nu țineau de ea. În loc să caute rapid o soluție de compromis, a făcut ceva ce avea să-i schimbe viața: a decis să se implice personal. În perioada aceea, Georgiana era deja prinsă între mai multe lumi: arhitectură, pregătirea doctoratului, organizarea festivalului. Îi plăceau bijuteriile, dar nu găsea nimic care să o reprezinte. Așa că nu purta deloc. Până când a început să le creeze.
Primele piese Monom au apărut dintr-o nevoie personală, nu dintr-o strategie de business.
„Când am văzut primele piese, am fost așa de entuziasmată, încât m-am dus acasă la prietenul meu, soțul meu acum, și i-am zis că eu asta vreau să fac.”
A fost, poate, primul moment de claritate.
„Am avut noroc că el m-a susținut încă din primul moment și am început treaba. Nu aveam un model de afacere, am luat-o foarte pas cu pas.”
Nu exista un plan, nici investiții mari. Doar o intuiție și o direcție.
„Am zis că dacă lucrurile merg bine și produsele sunt bine primite la expoziții, o să încep ceva de la zero. Și produsele au fost bine primite.”
A urmat o perioadă de învățare intensă, aproape instinctivă: de la artizani, de pe internet, din experiență directă. Cu aproximativ 2000 de euro – bani strânși din proiecte de arhitectură – și-a cumpărat primele materiale. A mers până la Viena, știind că acolo există o comunitate puternică de bijutieri, și a rămas conectată la acel mediu ani la rând.
La început, făcea totul singură. În paralel cu un job de 8 ore.
„Nu aveam bani de brand atunci, dar am găsit numele de Monom și am făcut eu un logo.”
Am întrebat-o de ce a ales, din toate numele posibile pentru brand-ul personal de bijuterii, monomul. Și, așa cum era de așteptat, Georgiana ne-a mărturisit că n-a ales numele deloc întâmplător.
„Pentru că mi-a plăcut cuvântul și mi-a plăcut că se lega de ce voiam eu să fie bijuteriile mele. El definește o expresie algebrică, o înșiruire de unul câte unul, unul după altul.”
Într-un fel, exact așa s-a construit și business-ul. Pas cu pas. Fără grabă. Fără artificii. Și, mai ales, fără a sari etape.
„Nu aveam destulă încredere în mine încât să dau brandului numele meu.”, își aminteste ea acum, la un deceniu mai târziu. Dar a avut suficient curaj să-și dea o șansă.
„Mi-am zis că, dacă merge bine după ce lansez site-ul, o să îmi dau demisia de la job.”
A lansat site-ul. A participat la primul târg. A văzut că poate câștiga cât obținea din salariul lunar de arhitect, așa că a făcut ce a promis.
„Mi-am dat demisia la câteva luni după ce am lansat site-ul.” Au urmat ani în care a jonglat între proiecte de arhitectură, design și chiar predare universitară. Până în 2020, când a făcut pasul complet.
Întâlnirea cu succesul
De atunci, Monom a devenit totul pentru ea. Ce a început ca un one woman show este astăzi o echipă de șase persoane, dintre care cinci lucrează în producție. Două ateliere în Cluj, zeci de colecții, sute de modele. Și, poate cel mai important, o identitate clară.
“Totul este conceptul meu, de la partea de design care îmi aparține exclusiv. Monom a apărut ca ”one woman show”, dar acum am 6 fete, din care 5 sunt pe producție. Una dintre ele mai face modele, dar din 250 de modele, cred că aproximativ 5 sunt ale ei, iar restul sunt făcute de mine. Și cumva mai e vorba și de originalitatea conceptelor din spate, pentru că fiecare colecție are o zonă de inspirație, fie din geometrie, fie din curente artistice, fie o temă care mă interesează pe mine. Ultima lansată anul trecut a fost din opera lui Georgia O’Keeffe. Ca să îți dau un exemplu, colecția Forma care imită niște forme de corp de femeie și invita la body positivity și acceptance. Fiecare colecție are câte un subiect care m-a inspirat. Nu toate bijuteriile sunt orientate spre exprimarea de valori, dar sunt unele colecții care au valorile în prim plan, cum ar fi colectia Imperfect, reprezentând forme geometrice perfecte, carora li se face ceva să nu mai fie perfecte, transmițând mesajul că imperfecțiunea are partea ei uriașă de sens. Important la noi e că noi facem aceste bijuterii de la concept la producție.
Din aproximativ 250 de modele, doar câteva nu sunt create de ea. Restul poartă aceeași amprentă: o combinație de rigoare arhitecturală și sensibilitate artistică.
Fiecare colecție pornește de la o idee. Uneori din geometrie. Alteori din curente artistice. Sau din teme personale. În alte cazuri, mesajul este mai subtil, dar la fel de puternic. Nu toate piesele sunt construite în jurul unor valori declarate, dar toate au în spate o idee. Pentru că, spune ea, procesul este același ca în arhitectură.
„Gândesc cumva ca în arhitectură, chiar îmi fac machete din hârtie, ca să văd cum arată.”
Poate tocmai de aceea, bijuteriile Monom nu urmăresc trenduri.
„Nu mergem după trenduri. Toate produsele sunt gândite în legătură cu conceptele. Sunt modele timeless, sunt la fel de la modă și peste 20 de ani.”
Publicul a simțit asta. Astăzi, clientele Monom au între 20 și 60 de ani. Diferite, dar unite de aceeași căutare: obiecte care spun ceva, nu doar arată bine.
În plus, există o grijă pentru obiect care merge dincolo de momentul vânzării.
“Un aspect despre care eu cred că e important ar fi aceea că oferim și servicii post-vânzare, în sensul că piesele pot fi refinisate. Argintul e un metal foarte moale și în contact cu umezeală, cu cosmetice, oxidează. Noi lucrăm cu un aliaj premium care etse mult mai rezistent la oxidare, dar clienții ne pot trimite produsele înapoi și le facem ca noi. Primul astfel de serviciu e gratuit. Și toate produsele au garanție pe termen nelimitat.”
Privind în urmă, Georgiana are motive să fie mândră de ea.
„Anul ăsta facem 10 ani de când suntem pe piață și, privind în spate, mă mir acum că avem o poveste atât de mare.”
Creșterea a fost organică. De la un singur salariu – al ei – la o afacere stabilă. Dar drumul nu este lipsit de griji.
„E o provocare să fii întreprinzător în România. Trăiești mereu cu o frică.”
Nu doar taxele sau birocrația apasă, ci și o neliniște constantă.
„Legislația e făcută în așa fel încât oricum ceva ți se poate imputa la un moment dat.”
În ultimul an, lucrurile s-au mai schimbat și în piață. „Se simte o frânare a vânzărilor. Nu suntem pe minus, dar nu se mai crește ca înainte.”
Și totuși, există și o parte bună. „Piața a crescut foarte mult în ultimii 10 ani și foarte multă lume a început să înțeleagă ce înseamnă să produci autohton.”
Și asta este, de fapt, esența poveștii Monom, care nu e doar un brand de bijuterii, ci rezultatul unei alegeri personale: de a construi ceva autentic și fără compromisuri majore. Un proiect început dintr-o lipsă și crescut prin consecvență. Un fir subțire de argint care leagă, unul câte unul, ani de muncă, îndoieli, curaj și sens. Exact ca un monom.
