vineri, februarie 14, 2025

PUNEM REALITATEA SUB LUPĂ

AcasăAvocatul DiavoluluiCălin care a strigat “Lupul!”

Călin care a strigat “Lupul!”

Mulți ar spune că în spatele lui Georgescu e un mecanism perfect de propagandă. Că narativele sunt gândite din timp și servite ca nutreț pentru mințile care nu au chef să facă un efort mai mare de un filmuleț de câteva zeci de secunde. Că totul funcționează brici în construcția și promovarea personajului. 

Ei bine, zilele astea mi-am dat seama că lucrurile nu stau deloc așa. Că Georgescu chiar e o construcție fragilă, ca un castel din cărți de joc pe care îl poți transforma într-o grămăjoară de piese fără sens dacă sufli mai tare. Singurul lui noroc e că, până acum, n-a încercat nimeni să sufle pe bune în direcția lui. Și încă există un zid care protejează castelul de orice pală de vânt. Dar zidul ăla poate să cadă oricând, dacă sistemul care sprijină imaginea acestui personaj decide că e mai bine să nu riște. E un joc de sumă nulă, dar e util în a menține frica și discordia socială. 

Știți când mi-am dat seama că Georgescu nu e, de fapt, un construct solid? Ei bine, s-a întâmplat zilele astea, cu povestea mamei lui, despre care un istoric a spus și chiar a probat cu o declarație semnată de o femeie cu numele mamei lui Georgescu, că aceasta ar fi fost parte a unui cuib legionar prin anii 40. Sigur, erau multe necunoscute la mijloc, pe care mulți oameni le-au sesizat. De unde știm că nu e vorba de altă femeie decât mama lui Georgescu? Dacă în anii 40, mama lui Georgescu era în cuib și Georgescu s-a născut abia în 62, la ce vârstă l-o fi făcut? Și sigur, toate întrebările astea erau firești, căci pe internet, acolo unde toate se găsesc, nimeni nu a identificat perioada în care a trăit femeia. 

Și iese Georgescu la rampă. Și spune că mama lui e o icoană. Ceea ce e incontestabil. Mama fiecăruia dintre noi e o icoană. Că atacul e josnic. Ceea ce e. Căci realmente atacul asupra familiei decedate a cuiva e înfiorător. E o grozăvie inadmisibilă! Oricare dintre noi poate empatiza cu asta. Și oricare dintre noi se revoltă numai la gândul că greșelile părinților s-ar putea cuantifica în lista de păcate a copiilor lor. Și asta aș fi înțeles pe deplin! Deși, fiind candidat la prezidențiale, nu mai ai dreptul la protecția vieții private, ca un om care nu candidează. Totuși, atacul asupra lui Georgescu prin mama lui moartă a fost prea mult. Trebuia să spună asta. Și să se oprească aici. 

Dar ce a făcut el? A postat o fotografie în care ne arată imaginea mamei lui. O fotografie prin care omul confirmă că mama lui avea în jur de 40 de ani când l-a născut, pentru că în poza aceea el era mic, iar mama lui era bine trecută de prima tinerețe. Și astfel a confirmat dezvăluirea istoricului în cauză, dezvăluire de care mulți se îndoiau. În plus, el scrie acolo, în descrierea imaginii, că atacul e fals, dar nu spune în clar că “mama mea n-a fost legionară”. Și atunci mi-am amintit de Potra. Pe care “nu-l cunoștea” până au apărut pozele, de Sechila, care umbla cu el pe la emisiuni în care zicea că n-are nicio legătură cu mișcarea neo-legionară. Mi-am amintit de refuzul invitației de a participa la ceremonia lui Trump, invitație pe care n-o primise niciodată. Mi-am amintit de “aș introduce stagiul militar obligatoriu”, pentru ca mai târziu să spună că el e cu pacea. Practic, până acum, omul și-a construit o imagine de om fără cuvânt. Pur și simplu, tot ce spune controversat se dovedește a fi și mincinos. 

Și aud pe mulți spunând că pentru fanii lui nu contează adevărul. Asta e imposibil! Oricât de rupt de realitate ar fi, omul nu poate trăi în absența adevărului. Pentru că absența adevărului echivalează cu o stare de haos. Iar omul nu suportă haosul mult timp. E ca atunci când ești îndrăgostit și crezi tot ce ți se spune. Dar asta durează puțin. Apoi începi să te întrebi dacă merită să te legi la cap. Și reacțiile astea nu țin de gradul de educație. Toți reacționăm la fel în fața unor stimuli. De asta se zice că și oamenii deștepți sunt adeseori foarte proști, puși în situații comune, precum îndrăgostirea. Dar apoi trece. Și dacă din poveste nu rămân decât niște cuvinte fără sens, atunci te îndepărtezi. Mecanismul acesta va funcționa perfect în cazul lui Georgescu. Îndrăgostirea va trece și oamenii vor căuta substanța relației cu liderul. N-o vor găsi și atunci castelul din cărți de joc se va transforma în nimic peste noapte. 

Culmea e că în povestea asta cu mama lui, eu personal l-aș fi susținut. Căci empatizez perfect cu situația. Știu ce înseamnă atacul personal. Dar în momentul în care, în fața atacului, tu vii cu probe în sprijinul celor care te atacă, iar înainte de asta m-ai mințit constant, nu mai simt empatia aceea firească. Simt doar revoltă că mă minți. Și, în mod normal, ți-aș fi sărit în ajutor când strigai: “Lupul!”, căci nu vreau să ți se întâmple ceva rău, chiar dacă mie nu-mi prea placi. Dar ai strigat: “Lupul” de prea multe ori. Și acum, când chiar e lupul acolo, eu nu te mai cred, Călin!

CARMEN DUMITRESCU
CARMEN DUMITRESCU
Jurnalist de investigație, cu o activitate jurnalistică bogată. Mediafax, G4Media, Europa FM, Realitatea.net sunt doar câteva dintre publicațiile cu care a colaborat de-a lungul vremii. A absolvit programul de cercetare și investigație "Edward R. Murrow" în Statele Unite ale Americii, în cadrul Poynter Institute din Florida. A fost premiată în cadrul Galei Superscrieri în anul 2019, obținând premiul din cadrul secțiunii "Presă Locală". Premiată de Ambasada SUA în cadrul evenimentului "Romanian Women of Courage" în anul 2019. Carmen este și scriitor, având până în prezent cinci romane publicate, cea mai recentă apariție editorială a sa fiind cartea "Cei care nu mint".
ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articole Populare

spot_img

Articole Populare