Cultul lui Călin Georgescu pare să se mărească pe zi ce trece și devine un fenomen greu de controlat. Întreaga rețea de susținători a dezvoltat mai multe grupuri de comunicare pe Telegram pentru a putea orchestra toate elementele de care este nevoie pentru o campanie care să aducă reușită candidatului. În ciuda legilor electorale, conform unor surse G4Media, această rețea de susținători a început racolarea unor voluntari pentru dezvoltarea unor materiale audio-vizuale care să fie folosite în social media pentru a influența electoratul din România.
Situația este mai tragică decât pare pentru că modul de comunicare pe care l-a abordat Georgescu, încă din 2021, este unul bazat pe o sumă de circumstanțe pe care, din păcate, românii le bifează din ce în ce mai des. La fel ca și partidul AUR, acesta a ales să profite de vulnerabilitatea oamenilor într-un moment de cumpănă, în care persoanele nu s-au regăsit de curând și nici nu au știut cum să reacționeze: pandemia.
Analizând îndeaproape discursul public al „președintelui ales”, putem observa că este construit pe baza principalelor teme de interes public în rândul persoanelor din medii defavorizate sau adepți ai teoriilor extremiste. Astfel, Călin Georgescu a reușit să identifice oameni care nu își găseau reprezentantul în clasa politică. Obosiți de actualul sistem, aceștia erau în căutarea unei persoane „din afara lui” care să-i reprezinte.
Așadar, „președintele ales” a marcat cea mai importantă nevoie a masei sale de interes: de la existența unui stat paralel care controlează din umbră tot ce se întâmplă în România, la teorii ale conspirației care mai de care. Dar lucrurile nu sunt atât de simple precum par. Pentru ca un mesaj să aibă impact și să manipuleze dincolo de conștiință, este nevoie de o retorică persuasivă bine pusă la punct. Am putea spune că modul în care este transmisă informația este cel mai important aspect din discursul lui Georgescu. Chiar și Aristotel spunea că „Retorica este arta descoperirii, iar într-un caz particular, a descoperirii mijloacelor de persuasiune aflate la îndemână„.
Analizând timbrul vocal, dicția, pauzele de vorbire și alte aspecte cheie, observăm construcția unui caracter vocal parcă desprins din cele mai sumbre emisiuni de radio. Pentru adepții săi, acest caracter devine vocea rațiunii, avizată, care scoate adevărul la lumină și îl prezintă așa cum este fără să-i fie frică de urmări.
Mai presus de acest atu, am observat că în rândul unor persoane încă este valabilă avizarea media. Pe scurt, încă există o cultură prin care persoanele care ajung în media, fie ea televiziune sau radio, primesc fără echivoc o încredere greu de pus la îndoială. Mixând retorica și subiectele care sunt pe buzele tuturor, Călin Georgescu este perceput mai presus de un lider de opinie.
OK, avem emițătorul, avem mesajul, avem ambalajul lui, dar cum îl transmitem? Cum selectăm la cine ajunge?
Aici intră în scenă Social Media. Prin definiție, aceste canale sunt instrumente de comunicare în masă și, spre deosebire de canalele clasice precum televiziunea sau presa scrisă, acestea oferă posibilitatea de comunicare bidirecțională, adică se poate stabili un raport între cel care transmite mesajul și cel care îl primește. Având în vedere acest avantaj primordial, discursul lui Călin Georgescu este alimentat continuu de ceea ce lumea răspunde. Mai presus, într-un videoclip postat în data de 5 octombrie 2024, pe canalul oficial de YouTube, este pus la dispoziția publicului un număr de telefon intitulat „Telefonul poporului”, unde persoanele sunt încurajate să trimită mesaje cu nevoile și durerile lor. Dar revenind la modul de transmitere, Facebook și Tiktok sunt platforme de consum rapid, ceea ce înseamnă că receptorii mesajului vor consuma conținut online până în punctul în care vor identifica un mesaj care este pe interesul lor, moment în care se vor opri asupra acestuia.
Un al aspect important al comunicării este partea vizuală. De fapt, am putea spune că, în anumite contexte, acest aspect este mai important decât retorica. Dacă analizăm rapid și partea vizuală a mesajelor transmise de Călin Georgescu, observăm două lucruri importante:
În primul rând vorbim despre îmbrăcămintea și înfățișarea la care face apel subiectul nostru, acesta fiind mereu aranjat, mereu în costum sau în haine casual care oferă o simplitate și eleganță demnă de o persoană din popor care s-a ridicat mai presus de condiția lui, reușind astfel să ajungă într-o poziție influentă. Totodată, în cazul cromaticii îmbrăcămintei sau a fundalului folosit pentru clipuri video, avem de-a face cu contraste puternice care creează o ruptură între elementele din cadru și chipul său, mod prin care întreaga atenție este distribuită doar asupra feței. Desigur că există și fotografii în care poziția corporală amintește de celebrul cuplu Ceaușescu. Prezența doamnei Cristela întărește ideea de familie tradițională și susține și mai mult afirmația anterioară.
În fotografia de mai jos, observăm un portret stilizat care transmite seriozitate și interes pentru toate grupurile de vârstă. Simbolul prezent în imagine, împreună cu tricolorul stilizat de pe fundal, construiesc un mesaj puternic pentru identificarea cu autosustenabilitatea, valorile strămoșești și o viziune alternativă asupra dezvoltării naționale. Totodată, simbolul în sine reprezintă o dimensiune ezoterică, făcând apel la stabilitate, ordine și regenerare spirituală, amintind de motive tradiționale românești regăsite în atât în țesături tradiționale, cât și în arhitectura tradițională.
Cromatica folosită, doar întărește acest mesaj. Trecerea treptată de la culoarea maro la culoarea verde, susține o legătură puternică între fertilitatea pământului și importanța acestuia pentru regenerarea societății. Toate acestea, susținute de mesajul „România renaște”, devine o promisiune pentru un viitor echilibrat bazat pe resurse proprii, o întoarcere la rădăcini, într-o viziune ce îmbină tradiția și spiritualitatea.
Așa se face transmiterea mesajului, dar și selecția „naturală” a celor ce primesc mesajul. Din punctul acesta, până la dezvoltarea unor comunități care identifică aceste mesaje drept un cumul de interes comun este un pas foarte mic. Această selecție este încurajată și de posturile de televiziune, indiferent că vorbim despre cele care îl susțin sau cele care îl condamnă. Este extrem de important de înțeles un aspect: nu există publicitate pozitivă sau negativă, ci doar publicitate. Chiar Oscar Wild spunea că „Singurul lucru mai rău decât să se vorbească despre tine este să nu se vorbească deloc”.
Toate acestea, de fapt, sunt doar elemente audio-vizuale cu care persoanele vizate se identifică, având deja un cumul de factori perceptivi cu care acestea sunt deja obișnuite din diferite contexte.
Din păcate, așa se formează un grup de interes și cu cât mesajul este mai profund și mai aproape de nevoile și suferințele individuale, cu atât mai mare este încrederea oarbă pe care persoanele o pun în liderul lor. Dacă e să lărgim aria de interes social, observăm o preocupare socio-culturală care preocupă o masă surprinzător de mare din România: căsătoria persoanelor de același sex și tot ce se învârte în jurul comunității LGBTQIA+. Având în vedere că, în România, Ortodoxismul este declarat ca fiind religie principală și în zona media se vehiculează tot mai des ideea de stat religios, stat ortodox și tot felul de derivate, preocuparea socială este împinsă spre extremism.
Dacă mai adăugăm și referendumul pentru „familia tradițională” din 2018, deja vorbim despre o mișcare extremist-religioasă care caută să persecute orice abatere de la normele religioase. Această mișcare este alimentată și de o slabă informare asupra identității de gen, care nu face altceva decât să amplifice percepția generală. Fețele bisericești, liderii de opinie din mediile ușor influențabile, amplifică și ei aceste percepții persecutante. Însuși IPS Teodosie a susținut despre Călin Georgescu că este trimisul lui Dumnezeu. Nu o dată, ci de două ori. În ciuda avertismentelor BOR, conflictelor în care acesta se regăsește, participării la diferite ceremonii de comemorare a legionarilor sau intenția de canonizare a unor duhovnici ce au făcut parte din mișcarea legionară, acest lider de opinie din biserica constănțeană dispune în continuare o masă impresionantă de susținători.
Dacă mixăm mesajele persuasive despre „curățenia generală” de care are nevoie România cu extremismul religios, ajungem într-un singur loc: Pământul Strămoșesc.
Cei mai mulți ar spune că este vorba despre asociația condusă de Călin Georgescu, puțini își vor aminti de revista legionară care a luat naștere la Iași în anul 1927. De curând, această asociație a intrat și în vizorul trusturilor de presă, titrând diverse paralele între cele două nume. Pentru această analiză, am frunzărit primele 5 numere din vechea revistă legionară și pot spune un singur lucru: conceptual vorbind, discursul este același, diferențele de formulare și exprimare sunt notabile, însă vorbim despre două contexte socio-politice total diferite, dar și despre două contexte socio-culturale, la fel de diferite. Cu toate astea, încă din 1927, oamenii susțineau că clasa politică a vândut țara.
Ideea este că, din istorie, încă de înaintea apariției lui Iisus Hristos, mixul dintre politică și religie nu a făcut prea mult bine pentru omenire. Însuși Iisus este un exemplu suficient pentru înțelegerea acestui mix toxic.
Ce vreau să spun, de fapt, cu acest text este faptul că e mult prea târziu pentru a opri acest cult. Totul este rezultatul unui interes aproape absent pentru educație, pentru informare corectă și pentru transparență politică. Pentru a eradica un cult ca acesta, este nevoie de mulți ani de educație națională și de multe schimbări în mai toate sectoarele publice și politice.
Însă, putem „lupta” prin prezența cât mai mare la vot și prin diferite acțiuni care să inhibe sau să schimbe viziunile absurde ce stau la baza acestui grup. Mi-e greu să cred că, în scenariul în care i se va invalida candidatura, se va găsi un alt lider al cultului, căci este vorba de un transfer de încredere care se realizează într-un termen lung și pe parcursul acestuia se pierd mulți adepți.
Având în vedere toate astea, ne putem imagina următoarele scenarii: dacă va fi respinsă candidatura, atunci adepții săi ori vor orchestra diverse acțiuni prin care să își manifeste nemulțumirea, ori se vor mări și până la următorul scrutin vor face tot posibilul să câștige; dacă îi va fi acceptată candidatura, mă tem că va primi mai multe voturi decât la scrutinul din luna noiembrie 2024.
Din păcate, am ajuns la vorba românului: „trebuie să ne ducem crucea”. Este o vină colectivă pentru ceea ce se întâmplă astăzi în România, dar totodată o lecție importantă pentru noi toți.
