Activistul Radu Hossu a anunțat miercuri, pe pagina sa de Facebook, că va candida la funcția de președinte al USR. Cătălin Drulă a demisionat luni, după rezultatul dezastruos al partidului la nivel național, și l-a nominalizat pe Dominic Fritz, primarul reales al Timișoarei, drept potențial înlocuitor al său la conducerea partidului.
Radu Hossu este voluntar militar, implicat activ în războiul din Ucraina, decorat de preşedintele Volodimir Zelenski cu Ordinul de merit gradul III pentru contribuţia personală semnificativă şi consolidarea cooperării Ucrainei cu România şi pentru susţinerea integrităţii şi suveranităţii ţării vecine. Înainte de februarie 2022, Hossu a fost preşedinte al Asociaţiei Pro Democraţia – filiala Braşov și organizator al protestelor Colectiv şi împotriva OUG 13 în Braşov, precum și consultant politic pentru USR şi consultant de marketing.
“Candidez pentru președinția partidului USR!
La început am criticat din interior când am văzut că partidul o ia pe răgălie. Când am văzut că sunt ignorat sau persiflat, am făcut-o în public, sperând că voi trage un semnal de alarmă care-i va trezit pe cei îmbătați de putere. Apoi, sperând că poate greșesc eu, am încercat să fiu mai moderat. Însă rezultatele naționale de la Europarlamentare (căci despre ele vorbesc), pur și simplu m-au convins că pentru a reuși o schimbare, trebuie să intru în ringul de luptă.
USR s-a născut din nebunia frumoasă a unor simpli cetățeni care s-au luat de gât cu un sistem putred ce călca în picioare orice regulă de bun simț și respect pentru lege. Nicușor Dan a fost luat în derâdere de toată clasa politică atunci când a înființat Uniunea Salvați Bucureștiul și mai apoi USR-ul. Cine mai râde acum de el, după ce și-a spulberat adversarii, exponenți ai acelui sistem cu care s-a luptat ani de zile?
În paralel cu asta, USR-ul de azi a luat cel mai mic scor din istoria sa la un rând de alegeri naționale, chiar mai mic decât cel din 2016 de la Parlamentare și de aproape 3 ori mai mic decât la ultimele alegeri europarlamentare. Motivele are fi multe și mulți ar fi de arătat cu degetul pentru asta. Un motiv important ar fi „epurările” unor oameni de toată isprava cum ar fi Nicu Ștefănuță, Vlad Gheorghe, Mihai Polițeanu și mulți alții. Este inadmisibil pentru un partid al cărui scop declarat este să crească și care are chiar în denumirea lui „Salvăm România”. Salvăm România de cine? De oameni de calitate? De oameni muncitori? De oameni onești? Și pentru ce? Pentru ca unii, pe care-i știm, pe care i-am numit de destule ori, să ne ignore, să ne răspundă zeflemitor sau mai rău să ne spună „nu știți voi băi politică, știm noi mai bine”. Am văzut cum au știut politică: De la aproape 23% la ultimele alegeri Europarlamentare din 2019 la 8% acum. Am auzit și motivul pentru asta: „comasații sunt de vină”. În parte așa este, însă lamentările și scuzele astea nu sunt îndeajuns. Este nevoie de soluții, iar ele există, iar eu, dar și electoratul le știe.
Însă motivul principal este următorul:
Partidul s-a îndepărtat de exact cel care ar trebui să-i fie șef: cetățeanul. Acesta este primul lucru de schimbat la USR-ul de azi. Acest partid plin de oameni de calitate trebuie să se întoarcă spre cetățean, nu să-l hulească pentru că nu a votat „cum trebuie”. Iar asta este una dintre principalele soluții pentru ca la alegerile Parlamentare și la cele Prezidențiale să reușim să readucem speranța în societate că există un partid onest, deschis, ce își asumă criticile și mai mult le interiorizează. Un partid care cu adevărat îi reprezintă.
Eu am crescut la țară. Asta m-a ajutat să o înțeleg și pe lelea Floare (Dumnezeu să o ierte, căci vorbesc aici de bunica mea), o femeie simplă, onestă, cu bun simț și cu frică de Dumnezeu. Și cu ajutorul ei am învățat să înțeleg nevoile specifice ruralului. Am lucrat și în diaspora și știu care sunt problemele. Trăiesc și am lucrat în frumosul Brașov. Sunt mulți oameni în USR care au avut succes în rural, în urbanul mic, dar și în urbanul mare. De ce vocile lor nu sunt ascultate? Aceștia trebuie să fie cei care să fie cu adevărat ascultați, nu doar auziți (este o diferență mare), înțeleși și respectați și apreciați. De ce nu sunt ei cei ai căror idei să fie baza de la care se pornesc strategiile de comunicare și de politici publice? Răspunsul îl știm cu toții deja. O grupare mică și cu putere în partid și-a luat partidul pe persoană fizică.
Dacă asta se va schimba, atunci USR-ul va redeveni partidul oamenilor, nu a CÂTORVA oameni. Va redeveni partidul care dă speranță, nu omoară speranță. Speranță bătrânilor, speranță tinerilor, speranță antreprenorilor, speranță angajaților. Și nu cu mesaje sterile, într-un limbaj elitist, axat pe o bulă care prin votul lor onest, dar mic ca număr, asigură fotolii călduțe doar câtorva dintre liderii partidului. Nu! Partidul ăsta trebuie să fie ceea ce și-a propus la înființare: al oamenilor! Alternativa este căderea totală în irelevanță și uciderea speranței unei generații.
Știu că plec cu a doua, a treia șansă, dar dragi colegi, să nu vă mirați că veți primi mesaje de la cei care mă cunosc, care mă citesc, care au văzut ce am făcut în ultimii ani, mesaje care să vă ceară să-mi luați în considerare candidatura și chiar să mă votați. Pentru că acești oameni au văzut că atunci când m-au încredințat să duc o autospecială de pompieri în mijlocul iadului, în Bakhmut, am făcut-o din respect pentru încrederea acordată de ei și din responsabilitate față de cei care aveau atât de mare nevoie de ea. Ei și-au pus încrederea în mine și cu riscul suprem asumat, mi-am dus „misiunea” la îndeplinire.
Acestor oameni și membrilor din partid le spun că de voi ajunge președintele USR, voi face la fel: îmi voi duce misiunea de a întoarce partidul cu fața spre cetățeni la îndeplinire!”
