Practic, Geoană vine dintr-un anturaj insalubru născut în tenebrele politicii românești de după Revoluție, anturaj în care personaje precum Vîntu și Gușă au jucat roluri de consultanți. Ca atare, modul în care Geoană e construit politic ridică uriașe semne de întrebare. Dincolo de asta, inclusiv funcția pe care a primit-o la NATO și din care și-a construit imaginea în eventualitatea candidaturii sale la prezidențiale se datorează integral unui alt personaj public insalubru de la noi, și anume Viorica Dăncilă.
Cu toate acestea, cifrele din sondajele de opinie par a-l pune pe Geoană pe o poziție privilegiată, pentru că, având de ales între personaje politice cu grave probleme de imagine, strategie sau moralitate, populația pare să acorde mai degrabă încredere cuiva din vechea clasă politică a țării. Căci știm cu toții că nivelul clasei politice a scăzut de la un an la altul. Și atunci, în ochii multora, Geoană arată bine. Din păcate, e greu spre imposibil de crezut că el chiar poate fi o soluție pentru România. Și asta din simplul motiv că angrenarea lui în competiția de acum pare să fie, mai curând, o vendetă personală. Cumva, “prostănacul” din 2009 vrea să-și ia revanșa în 2024 și să demonstreze tuturor, de la Iliescu la Ponta și de la Năstase la Băsescu, că nu e chiar atât de ridicol.
În perioada de după anunțarea oficială a candidaturii sale, Geoană a ieșit public cu gafe monumentale. Dar și cu o strategie foarte stranie. Nu vom face referire nici la urările de sănătate adresate defunctului Rege Mihai, nici la situația în care în cadrul emisiunii „În fața ta” de la Digi24, Geoană s-a autointitulat „decrețel”, făcând referire la generația născută după controversatul decret din 1966 care a interzis avorturile sub regimul lui Nicolae Ceaușescu. Asta în condițiile în care el s-a născut cu 8 ani înaintea Decretului. Dar s-a salvat ulterior, declarând că a făcut o banală eroare de exprimare.
Numai că strategia lui s-a dovedit cu adevărat proastă în momentul în care a decis să îl atace pe Traian Băsescu, cel care realmente l-a învins fără probleme în competiția electorală, într-un mod de-a dreptul dizgrațios: “Dacă este o anumită expertiză pe care o poți folosi, eu nu mai am patimă politică pe acest lucru. Mai puțin pe Traian Băsescu, pentru că este într-o zonă de degradare biologică destul de importantă, în sensul în care nu cred că-și mai dorește viață publică, a a spus că nu mai dorește. Biologic în sensul că e într-o perioadă a vieții în care vrea să facă altceva și e bine să facă altceva pentru că nu cred că a lăsat cea mai bună amintire”.
Sigur, Băsescu nu a ezitat să reacționeze la această gafă strategică a fostului său oponent politic. Iar Băsescu nu e personaj cu care e bine să te pui, mai ales atunci când ai trecut împreună cu el prin același segment de istorie și când știi că te cunoaște la nivel de vulnerabilități mai bine decât te știi tu însuți. Ca atare, Băsescu a dezgropat nu doar securea războiului, ci și un episod mai vechi care conturează clar duplicitatea lui Geoană în raport cu NATO și Rusia, Geoană afirmând: “Preşedintele a greşit când a spus că Marea Neagră este un LAC RUSESC. Prin această afirmaţie, şeful statului a adus un afront atât Rusiei, cât şi statelor membre NATO. Aceasta reprezintă, pentru mine, una din cele mai grosolane erori de politică externă pe care le-am văzut în ultima perioadă”.
Și legat de Rusia, nu trebuie să uităm un episod semnificativ. În anul electoral 2009, mai exact pe 27 aprilie, Mircea Geoană efectua o vizită privată la Moscova, unde s-ar fi întâlnit în mare taină cu unul dintre consilierii lui Medvedev, în urma unui aranjament realizat în prealabil de Boris Golovin, un afacerist cu interese în domeniul energetic din România și despre care presa vremii scria că ar fi fost ofițer în cadrul GRU.
Vizita, care a trezit interesul mass-mediei din România, a fost ținută secret puțin timp, reacțiile la cald ale lui Viorel Hrebenciuc și ale lui Cozmin Gușă (consultantul de campanie al lui Geoană) indicând faptul că n-ar exista nicio legătură între Geoană și Golovin și că vizita nu le era cunoscută. Numai, la doar câteva ore mai târziu, fostul ministru de externe, Cristian Diaconescu, confirma public că vizita lui Geoană în Rusia a avut loc.
„Domnul Geoană, în calitate de președinte al Senatului a contactat Ministerul de Externe, precizându-ne că e vorba de o vizită informală, neoficială, și am pus la dispoziție un dosar de vizită, adică o evaluare a statului a relațiilor bilaterale între România și Federația Rusă. Nu știu cu cine s-a întâlnit, tocmai pentru că este o vizită neoficială, insituțiile statului nu se interesează în ceea ce privește programul, agenda, nivelul de întâlniri”.
O sursă Hotnews a fost, de fapt, punctul de plecare al acestei dezvăluiri. Cititorul, care se semna GRU, scria următoarele:
“Există informații că Mircea Geoană a efectuat o vizită secretă la Moscova la data de 27 aprilie 2009. A plecat cu un avion privat, vizita a fost aranjată prin intermediul lui Boris Golovin, fost spion rus cu afaceri în domeniul energiei în România, apropiat de Viorel Hrebenciuc. Scopul era obținerea unei întâlniri cu Putin sau cu Medvedev pentru lobby și sprijin. Geoană s-a întâlnit doar cu un consilier de la Kremlin și n-a fost ceva oficial, ci undeva în apropiere de Moscova. A obținut promisiunea că va fi ajutat financiar și prin toți vectorii de influență din România.”
Și trecutul începe să-l bântuie pe Geoană destul de mult în ultimul timp. Iar atacul său la Băsescu nu face altceva decât să potențeze această situație. Pentru că, strategic vorbind, Băsescu este omul care l-a învins pe Geoană de două ori. O luptă de felul acesta, purtată pe bază de pulsiuni revanșarde, nu va duce decât acolo unde însuși Băsescu indică: “Îl bat și a treia oară fără să candidez!”.
Gafele strategice sau declarative ale lui Geoană n-au fost, însă, cel mai probabil, măsurate de sondaje. Însă ele se acumulează în portretul personajului și scot la lumină un profil de candidat cu destule probleme. Inclusiv legate de finanțarea propriei campanii.
Voci din spațiul public susțin de ceva vreme că e ceva în neregulă cu transparența finanțărilor în cazul acestui personaj. De pildă, Remus Pricopie, rector al SNSPA, dar și opozant fervent al lui Mircea Geoană, se întreabă aproape săptămânal de unde vin banii pentru afișajul stradal sau pentru prezența publică a lui Mircea Geoană.
“Nu există campanie fără bani. În cazul partidelor parlamentare, finanțarea se face prin partide, transparent și pe baza unor legi destul de clare. În cazul unui independent, în opinia mea, este aproape imposibil să strângi cel puțin 20 de milioane de lei pentru o campanie. Faptul că Mircea Geoană ignoră total acest subiect nu este un semn bun. Alegătorii, atunci când votează, au dreptul să știe cine sunt finanțatorii din spatele unui politician. Dacă nu face publice aceste date, fiecare dintre noi poate să-și imagineze orice, inclusiv că acel politician este candidatul finanțatorilor, nu candidatul românilor. Iar Mircea Geoană, din păcate, are o lungă tradiție atunci când vine vorba de finanțări dubioase.”, a declarat Pricopie într-un interviu recent pentru publicația Aktual24.
Și da, asta e perfect adevărat. Pentru că, din nou, dacă nu ne-am născut în 2010, știm cu toții că Geoană a avut mereu probleme cu felul în care și-a finanțat campaniile.
Campania lui Mircea Geoană pentru prezidențialele din acest a început cu resurse și însemne NATO. Căci Mircea Geoană a profitat din plin de poziția lui în NATO pentru a se promova acum ca acest occidental școlit și bine pregătit să conducă un stat.
Dar dacă ne uităm și mai în spate, tot în 2009, vom observa acolo acuzații de natură similară.
În 2013, Mircea Geoană şi Viorel Hrebenciuc erau chemați în faţa magistraţilor de la Judecătoria Sectorului 5 și erau audiaţi în dosarul patronului InterAgro, Ioan Niculae, trimis în judecată de Direcţia Naţională Anticorupţie pentru fapte de corupţie. Ioan Niculae era acuzat că a finanţat ilegal campania electorală a lui Mircea Geoană, al cărui nume apărea frecvent în interceptările făcute la acel moment.
Ioan Niculae: Şi spune-i altfel lui Geoană, băi, sunt pregătiţi ăştia de pe la judeţele Brăila, Galaţi, Vaslui, să vină cu câteva mii de oameni în Bucureşti, să te întrebe unde sunt ăia 15 milioane de lei pe hectar pe care i-ai promis în campanie. Trebuie vorbit cu Geoană. Pică dacă nu intră până luni, s-a dus.
Gheorghe Bunea Stancu: (…) Ăsta ce trebuie sa facă? Să dea o Hotărâre de Guvern cu îngrăşămintele, nu?
Ioan Niculae: E făcută. Şi el o plimbă de o lună şi jumătate, nenorocitul ăsta, deşi are banii în buget.”
Pentru ca finanțarea ilegală să nu bată la ochi, cei în cauză au stabilit împreună un mecanism simplu: Ioan Niculae achita diverse facturi din partea furnizorilor de servicii aferente campaniei electorale a lui Mircea Geoană. Unele dintre acestea fiind plăți către institute de sondare a opiniei publice. DNA susține că din întreaga sumă a fost plătită doar o tranșă de 150.000 de euro, bani folosiți pentru plata unui sondaj de opinie realizat fictiv de un institute de sondare a opiniei publice.
Geoană a reacționat nu doar atunci, ci și ulterior, susținând că el niciodată nu a știut de unde proveneau bani pentru campania lui. Chiar și în fața judecătorilor, la audiere, a susținut același lucru. Totuși, Hrebenciuc a făcut cu totul alte declarații, mai precis că însuși Geoană a fost cel care l-a trimis să vorbească cu miliardarul din Teleorman pentru ca acesta să-i finanțeze un sondaj de opinie, cu recurență săptămânală. Înțelegerea, spunea Hrebenciuc în fața magistraților Curții de Apel București, s-a realizat pe 200.000 de euro.
Cu atâtea erori strategice într-un timp atât de scurt, dar și în contextul unei lipse aproape totale de transparență pe problema finanțărilor sale, Mircea Geoană arată bine în sondaje. Dar să nu uităm că în sondaje arăta bine și Piedone…
