Absolvent al Academiei de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, Dragoș Buhagiar a debutat în lumea teatrului românesc imediat după revoluție, cu entuziasmul tinereții și dorința de a fi artist. A pornit la drum fără cenzură, însă cu resurse limitate, într-o industrie nevoită să se reinventeze, într-o țară, de asemenea, în plină transformare. Materialele și soluțiile tehnice cu care un scenograf lucra la acea vreme se rezumau la materii brute – pânză, lemn, metal brut, țevi -, însă privind retrospectiv, dacă ar trebui să o ia de la capăt, nu ar schimba nimic. “Era un tip de austeritate, dar n-aș alege altceva. Pentru că genul acesta de austeritate sau tipul acesta de constrângere te împing, de cele mai multe ori, spre soluții teatrale interesante. Mie nu mi-e frică de nimic acum și nu mi-a fost frică de niciun tip de situație, nici măcar în cele în care n-am avut bani pentru decor și costume – pentru că au fost astfel de situații. Și nu în anii ‘90, ci în anii 2000, pentru că așa era contextul economic atunci”, povestește Dragoș Buhagiar. Primii bani din teatru i-a investit în două albume de artă. Nu din librărie, ci din anticariat. Și afirmă acum că “a crescut și s-a maturizat, din punct de vedere artistic, în teatru și prin teatru”.
În prezent președinte al Uniunii Teatrale din România (UNITER), Dragoș Buhagiar este unul dintre cei mai importanți scenografi români, având în portofoliul său colaborări cu regizori de renume precum Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu sau Alexandru Dabija, dar și o carieră peste granițe. La 30 de ani distanță de la debut, Buhagiar remarcă o evoluție pozitivă a industriei, o diversificare a subiectelor și propunerilor, tehnică nouă, un curaj aparte și, potrivit acestuia, cel mai important lucru este că se lucrează și că este loc pentru toată lumea. În experiența sa, artistul a inovat, creând decoruri și costume de referință, cele din urmă reprezentând elemente definitorii ale unui spectacol – decorul definește imaginea, iar costumele împlinesc rolurile.
În calitatea sa de conferențiar, construiește următoarea generație de artiști și, tot pentru ea, a publicat două cărți, lansate în cadrul Romanian Creative Week. Cărțile sunt adresate studenților facultăților de teatru din țară: în prima, “Un spațiu nou în teatru nou”, artistul își împărtășește experiența de la Sibiu, unde a creat o sală de spectacol într-o hală dezafectată, și abordează necesitatea acestor gen de spații pentru manifestarea artistică. Pe această temă a fost organizată și conferința „Un spațiu nou, un teatru nou. Spațiile alternative: necesitate, trend sau evadare”, eveniment moderat de Călin Ciobotari, care a avut loc în data de 17 mai. Cea de-a doua carte, “Scenograful la răscruce de arte”, reprezintă o călătorie în timp și spațiu, un cumul al experiențelor sale de-a lungul carierei. “Nu se vor vinde, tirajul nu va fi mare, vor fi împărțite între facultățile de teatru din țară pentru că acolo le este locul. Eu sunt foarte fericit dacă măcar un student din 10 va accesa textul și va ramane cu ceva. Pot fi lucuri interesante și valabile în cărțile acestea, nu e nimic inventat, este rezultatul muncii mele de 30 de ani de stat pe scenă. Nu sunt concepte inventate, vin din experiență pentru că toți suntem suma unor întâlniri, a unor ore de stat pe scenă, a unor cărți citite, a unor muzee vizitate”.
Și tot pentru studenți și tineri artiști, Buhagiar oferă câteva sfaturi – începutul este dur și întotdeauna a fost așa, însă trebuie să privească dincolo de greutăți: “Cel mai important sfat e să se focuseze pe meserie, pe teatru, pe scenă, nu pe ceea ce e în jurul scenei. (…) Le recomand să nu alerge după vizibilitate imediată, în sensul de premii, căci sunt foarte periculoase. Știu foarte mulți oameni talentati care au luat un premiu și au dispărut pentru că a venit prea devreme… prea devreme în sensul în care să înțelegi ce ți se întâmplă.”
